În motivare, s-a aratat că defuncta a avut doi copii, respectiv pe reclamanta DA si pe IG, fiu predecedat (la data de 20.04.2000), acesta avand două fiice majore, respectiv pe pârâtele IGC şi IC; s-a mai aratat ca pârâtele nu si-au exercitat dreptul de opţiune succesorală in termenul legal prevazut, asa incât nu mai pot pretinde vreun drept la mostenirea defunctei; reclamanta a mai aratat ca singură s-a ocupat de înmormântarea mamei sale, de pomenile creştineşti ulterioare, si tot ea a fost cea care a îngrijit-o si in timpul vieţii, asigurandu-i traiul decent prin sprijin material si moral.
In drept acţiunea a fost întemeiată pe disp. art. 689,696,700 Cod civil si art. 673 ind. 1 si urm.Cod pr. civilă si in dovedire s-au solicitat probe cu inscrisuri , interogatoriul pârâtelor, testimonială.
Pârâtele au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate : – că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei IM se compune din apartamentul situat in or. Sinaia, jud. Prahova ; – că părţile (reclamanta si cele două pârâte) sunt moştenitorii legali acceptanţi ai defunctei ; – că pârâtele au acceptat succesiunea in baza declaraţiilor autentificate sub nr. ..; – că ele sunt coproprietare, alături de reclamantă, in cotă de 1/2 ; – să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului bun succesoral, cu atribuirea in natură a acestuia către pârâte si cu despăgubirea cu sultă corespunzătoare a reclamantei.
S-a aratat in motivare de către pârâte că au acceptat succesiunea bunicii lor paterne prin declaraţiile autentice anterior menţionate, date in termenul legal de 6 luni prev. de art. 700 Cod civil, aşa incât nu sunt străine de succesiune, astfel cum susţine reclamanta.
In drept , cererea a fost întemeiată pe disp. art. 650 si urm. Cod civil si în dovedire s-au solicitat probe cu înscrisuri , interogatoriul reclamantei , testimonială.
Reclamanta a formulat întâmpinare faţă de cererea reconvenţională prin care şi-a precizat acţiunea introductivă si a solicitat să se verifice dacă cele două declaraţii autentice îndeplinesc condiţiile legale pentru a valora acceptare expresă a succesiunii ; a mai aratat că a efectuat exclusiv îmbunătăţiri reale garsonierei care i-au adus un spor de valoare , drept pentru care se impune ca aceasta să-i fie atribuită in natură ; mai mult, in ultima parte a vieţii i-a asigurat defunctei prezenţa unui însoţitor permanent, cerand si să îi fie deduse cheltuielile pe care le-a suportat pentru administrarea , repararea si îmbunătăţirile aduse apartamentului precum si cele ocazionate de spitalizarea si medicaţia defunctei din ultima perioadă a vieţii ; de asemenea a precizat care este cuantumul cheltuielilor de înmormântare si pomeni creştineşti ulterioare , solicitand si cheltuieli de judecată.
La cererea reclamantei s-a solicitat BIROULUI NOTARILOR PUBLIC din Aiud înaintarea tuturor actelelor care au stat la baza întocmirii procurii, cât şi dovada comunicării declaraţiilor de acceptare a succesiunii de la filele 40, 51 la Camera Notarilor Publici.
În cauză, părţile au depus înscrisuri, s-a administrat proba cu interogatoriul reciproc şi proba cu martori.
Din examinarea probatoriului sus-menţionat instanţa a reţinut, la pronunţarea Încheierii Interlocutorii de Admitere în Principiu din data de 30 iunie 2010, următoarele :
La data de 16 martie 2009 a decedat IM (fostă cu ultimul domiciliu în oraşul Sinaia, judeţul Prahova) şi au rămas ca moştenitori: – reclamanta DA – fiică – cotă de 1/2 si – I G- fiu predecedat la data de 20.04.2000 – reprezentat de fiicele sale, pârâtele IGC si IC – cotă de 1/2 .
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din :
A)ACTIV: garsonieră situată în or. Sinaia jud. Prahova si teren aferent 11,51 mp indiviz – dobândită de defunctă prin contract de vânzare-cumpărare;
B)PASIV: suma 5.000 lei cheltuieli ocazionate de înmormântare si suma de 6.000 lei cheltuieli ocazionate de pomenirile creştineşti , conform datinii – pasiv care a fost suportat exclusiv de către reclamantă si care se divide, potrivit cotelor părţilor.
Potrivit art. 700 alin.1 Cod civil, termenul de prescripţie de 6 luni în care poate fi exercitat dreptul de opţiune succesorală, începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, deci de la data decesului celui care lasă moştenirea.
Exercitarea acestui drept de opţiune succesorală poate îmbrăca mai multe forme, respectiv: acceptarea pură şi simplă voluntară a moştenirii, care, la rândul ei, poate fi expresă sau tacită, precum şi acceptarea pură şi simplă forţată.
Acceptarea expresă presupune îndeplinirea a două condiţii: exprimarea în formă scrisă a voinţei succesibilului de a accepta succesiunea, autentică sau sub semnătură privată, iar din conţinutul actului respectiv să rezulte în mod neechivoc însuşirea calităţii de moştenitor a succesibilului.
Acceptarea tacită există atunci când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârşi decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă neîndoielnic intenţia sa de acceptare a moştenirii, potrivit art. 689 Cod civil.
Acceptarea forţată a moştenirii este impusă de lege atunci când succesibilul a sustras sau a ascuns bunuri ale moştenirii, cu intenţia frauduloasă de a păgubi pe comoştenitori sau/şi creditorii moştenirii, conform art. 703 şi 712 Cod civil.
Totodată, mai există şi varianta acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar, ceea ce presupune forma autentică a unui astfel de act.
În cauza de faţă pârâtele au făcut dovada întrunirii celor două condiţii impuse de lege pentru exercitarea dreptului de opţiune succesorală sub forma acceptării pure si simple voluntare a moştenirii prin acceptare expresă – întrucât prin declaraţiile autentificate şi-au exprimat – în formă scrisă , voinţa lor in calitate de succesibili , de a accepta succesiunea defunctei lor bunici paterne – IM; din conţinutul celor două declaraţii rezultă in mod neechivoc însuşirea calităţii de moştenitoare ale celor două pârâte-succesibile. Se mai reţine şi că pârâtele au făcut dovada întrunirii cerinţelor disp. art. 664 – 668 Cod civil , spre a putea opera in cauză reprezentarea tatălui lor, IG, predecedat la data de 20.04.2000; nu se justifică solicitarea reclamantei in sensul ca pârâtele să facă dovada acceptării succesiunii tatălui lor, din moment ce reprezentarea operează chiar si in situaţia reglementată de disp. art. 668 alin. 2 Cod civil , potrivit cu care „poate cineva reprezenta pe acela la a cărui a renunţat”.
De altfel, chiar reclamanta – atât in acţiunea introductivă, cât si in cuprinsul concluziilor – solicită, in mod contradictoriu atât: – să se constate că părţile sunt moştenitorii legali ai defunctei – cât si să se constate că ea este unica moştenitoare legală acceptantă a masei succesorale ; in condiţiile in care ar fi apreciat că ea este unica moştenitoare a mamei sale – nu ar fi putut solicita si să se constate că părţile ( inclusiv, deci si pârâtele) au calitate de moştenitori legali; dacă pârâtele nu ar fi acceptat in mod legal succesiunea ( aşa cum susţine reclamanta) trebuia să fi fost considerate străine de aceasta.
Cât priveşte pasivul succesiunii, acesta se compune din datoriile si sarcinile moştenirii , datoriile succesorale fiind acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care există in patrimoniul succesiunii la data deschiderii moştenirii – iar sarcinile moştenirii fiind obligaţiile care nu există in patrimoniul celui care lasă moştenirea , dar se nasc in persoana moştenitorului la deschiderea moştenirii sau ulterior , independent de voinţa defunctului sau din voinţa lui ; in speţa de faţă nu există datorii succesorale, însă există sarcini ale moştenirii , respectiv cheltuieli de înmormântare si pentru pomenirile creştineşti conform datinii , cheltuieli care au fost suportate exclusiv de către reclamantă si care trebuie să se dividă potrivit cotelor părţilor. Pârâtele susţin in mod nejustificat că respectivele cheltuieli ar fi fost acoperite prin suma de 1.700 lei primită de reclamantă de la Casa de pensii cu titlu de ajutor de înmormântare, in condiţiile in care suma este în mod cert infimă pentru a acoperi toate cheltuielile ocazionate atât de o înmormântare cat si de toate pomenirile creştineşti conform datinii ; ajutorul primit de la Casa de pensii ( 1.700 lei ) nu acoperă nici măcar contravaloarea sicriului si a transportului funerar ( 2.000 lei) astfel cum rezultă din factura emisă de SC B Serv SRL Sinaia, ori este de necontestat că s-au efectuat cu ocazia înmormântării si a pomenirilor creştineşti si alte cheltuieli (mult mai substanţiale) decât acestea care sunt dovedite cu respectivul înscris. Se va reţine ca făcând parte din componenţa pasivului succesoral : suma 5.000 lei cheltuieli ocazionate de înmormântare si suma de 6.000 lei cheltuieli ocazionate de pomenirile creştineşti, conform datinii – pasiv care a fost suportat exclusiv de către reclamantă si care nu reprezintă în nici un caz o sumă excesivă , astfel cum nejustificat pretind pârâtele.
Din coroborarea probatoriului administrat in cauză a mai rezultat faptul că reclamanta a efectuat la construcţia bun succesoral următoarele lucrări , care vor fi deduse in favoarea sa : – realizare branşament naturale , – montat si achiziţionat centrală termică , – schimbare instalaţie sanitară si electrică , – lucrări de închidere cu geam si de izolare a balconului . Aceste lucrări, într-adevăr, nu se includ in masa succesorală , însă fac obiectul socotirii intre moştenitori pe calea prezentei acţiuni , neexistand nici o raţiune legală pentru care această socotire s-ar face pe o cale separată.
Cât priveşte pretenţia reclamantei referitoare la cheltuielile ocazionate de remuneraţia persoanei – insoţitoare pentru defunctă si la cele ocazionate de întreţinere ,spitalizare si tratament medical specific – pronunţarea se va face odată cu fondul .
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, în temeiul art. 6736 Cod procedură civilă s-a pronunţat Încheierea interlocutorie din data de 30 iunie 2010 prin care s-au stabilit elementele arătate la art. 6735 alin 1 Cod procedură civilă ,respectiv : masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, calitatea de coproprietari a părţilor, cota parte ce se cuvine fiecăruia; s-a dispus efectuarea de către expert ing. NC a unei expertize tehnice de specialitate construcţii pentru identificarea si evaluarea lucrărilor constructive efectuate de către reclamantă si pentru formularea propunerilor de lotizare cf. art. 6739 Cod pr. civilă, ţinându-se seama de posesia actuala, dorinţa părţilor, cu atribuirea pe cât posibil în natură si cu evitarea sultelor exagerate .
În cauză s-a efectuat de către ing. NC expertiza dispusă prin care s-au propus două variante de lotizare a masei succesorale, lucrare faţă de care părţile nu au formulat obiecţiuni şi au solicitat omologarea variantei I, cu atribuirea către reclamantă a garsonierei, în natură, şi cu stabilirea, în sarcina ei şi în favoarea pârâtelor, a sultei corespunzătoare.
Aşa fiind, instanţa va dispune partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei IM, decedată la data de 16.03.2009, conform variantei I din raportul de expertiză lotizare, prin atribuire în natură, conform disp. art. 728 Cod civil rap. la art. 6731 şi urm. Cod pr. civilă .
Cât priveşte pretenţia reclamantei referitoare la cheltuielile ocazionate de remuneraţia persoanei-însoţitoare pentru defunctă si la cele ocazionate de întreţinere ,spitalizare si tratament medical specific – s-a dispus prin Încheierea interlocutorie de admitere în principiu din data de 30 iunie 2010, ca pronunţarea să se facă odată cu fondul cauzei.
Sub acest aspect , se reţine că s-a precizat de către reclamantă, prin apărătorul său, atât cu prilejul concluziilor orale de la dezbaterea în fond ,cât şi în cuprinsul concluziilor sale scrise , care este cuantumul acestor cheltuieli ca fiind suma totală de 9.600 lei , solicitându-se obligarea pârâtelor la plata a jumătate din această sumă , respectiv obligarea lor la plata sumei de 4.800 lei.
Pârâtele au invocat excepţie prescripţiei dreptului la acţiunea în pretenţii pentru perioada de dinaintea datei de 25.03.2007, faţă de data formulării pretenţiilor , respectiv data de 25.03.2010 , apreciind că pentru această perioadă dreptul la acţiune s-a prescris ; instanţa consideră excepţia ca fiind neîntemeiată şi o va respinge ca atare, întrucât acţiunea civilă de faţă având ca obiect principal partaj judiciar succesoral a fost introdusă pe rol la data de 09.02.2010, iar pretenţia care face obiectul examinării ,în raport de excepţia invocată, vizează o perioadă de trei ani înainte de formularea acţiunii , respectiv se solicită suma începând cu data de 09.02.2007, iar capătul de cerere în pretenţii este accesoriu capătului de cerere principal (partaj). Se mai reţine şi că această creanţă este prescriptibilă potrivit dreptului comun ( art. 7 din Decretul nr. 167/1958) , de la data când se naşte dreptul la acţiune, apreciindu-se că acest drept s-a născut la data decesului defunctei ( 16.03.2009).
Pe fondul pretenţiei se reţine că este întemeiată, întrucât din probatoriul administrat a rezultat efectuarea de către reclamantă a plăţii contravalorii serviciilor prestate de către o persoană care permanent a îngrijit-o pe defunctă în timpul cât fiica sa ( reclamanta) se afla la serviciu, defuncta având absolut nevoie permanentă de un însoţitor , deoarece în ultimii ani ai vieţii sale nu mai putea fi lăsată singură, ceea ce şi pârâtele recunosc în răspunsurile lor la interogatorii; martorii ascultaţi în cauză la cererea reclamantei) şi care locuiesc în imediata apropiere a ultimului domiciliu al defunctei confirmă faptul că ,în ultima parte a vieţii sale , aceasta avea probleme mari de sănătate , suferind de afecţiuni cardiace, având nevoie de îngrijire zilnică de către o persoană remunerată de către reclamantă. Au mai declarat şi că veniturile obţinute de către defunctă din pensia sa (1.000 lei) erau insuficiente pentru a-şi asigura exclusiv din acestea traiul zilnic , contravaloarea utilităţilor, costul medicaţiei specifice , prepararea hranei (şi altele), drept pentru care reclamanta suporta cheltuielile ocazionate de remuneraţia persoanei însoţitoare pentru defunctă si cheltuielile ocazionate de întreţinerea ei.
Cheltuielile pe care unul dintre copii le-a suportat singur, în timpul vieţii părintelui său, pentru întreţinerea acestuia, reprezintă îndeplinirea obligaţiei sale legale prev. de art. 86 Codul familiei , iar potrivit art. 90 alin. 2 teza a II-a Codul familiei, cel care a plătit întreţinerea (în speţă, reclamanta) se poate întoarce împotriva celorlalţi obligaţi ( în speţă , pârâtele prin reprezentarea tatălui lor, fiul defunctei) pentru partea fiecăruia.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse urmează ca pârâtele să fie obligate să plătească reclamantei suma de 4.800 lei reprezentând cota de 1 din suma totală de 9.600 lei – cheltuieli ocazionate de remuneraţia persoanei însoţitoare pentru defunctă si cheltuieli ocazionate de întreţinerea ei – în perioada 09.02.2007 – 16.03.2009.
Vor fi compensate obligaţiile de plată reciproce ale părţilor şi , ca urmare , va fi obligată reclamanta să plătească pârâtelor suma de 48.935 lei, rest după compensare ( 53.735 lei – 4.800 lei) .
În temeiul art. 276 Cod pr. civilă vor fi compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 200 lei , rest din compensare.
Se va dispune restituirea către reclamantă de către Primăria or. Sinaia – Serviciul Taxe şi Impozite a sumei de 345 lei achitată de aceasta cu titlu de taxă judiciară de timbru (în sumă totală de 690 lei), ca nefiind datorată; reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru totală în valoare de 690 lei aferentă sumei totale de 9.600 lei, dar a precizat că solicită de la pârâte 1/2 din această sumă ( 4.800 lei) , aşa încât numai jumătate din taxa de timbru (345 lei ) este aferentă sumei solicitate, iar jumătate nu este datorată , aşa încât va fi restituită
