Prin sentinţa civilă nr. 2880/2011 pronunţată în dosar nr. 3385/208/2010, instanţa a admis în parte cererea având ca obiect succesiune.
Constată deschisă succesiunea după defuncta Z.O., decedată la data de 28.12.2009.
Constată că reclamantul Z.G. şi pârâta A.M. au vocaţie succesorală generală la succesiunea defunctei Z.O., reclamantul în calitate de soţ supravieţuitor iar pârâta în calitate de nepoată de soră.
Constată că, după defuncta Z.O. a rămas ca moştenitor, în cotă de 1/1, reclamantul Z.G., în calitate de soţ supravieţuitor.
Constată că pârâta A.M. este străină de prin neacceptare.
Constată că masa succesorală a defunctei Z.O. este alcătuită din cota de 1/2 din imobilul înscris în, nr. top. 29179/XVI, apartament nr. 16.Dispune eliberarea de către notarul public a unei certificat de moştenitor conform prezentei sentinţe.
Respinge capătul de cerere privind dispunerea înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului Z.G. în Cartea Funciară.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4151 lei, către reclamant, reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru şi timbru judiciar.
Respinge cererea pârâtei, formulată prin reprezentant, având ca obiect cheltuieli de judecată.
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul, reclamantul Z.G. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta A.M. ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate că decesul defunctei Z.O. a avut loc la data de 28.12.2009, că în masa succesorală rămasă după aceasta se include cota de 1/2 din imobilul înscris în CF, top. 29179/XVI sub A1, apartament nr. 16, dobândit ca bun comun prin cumpărare în anul 1986, că împreună cu pârâta are vocaţie succesorală, în calitate de soţ supravieţuitor iar pârâta în calitate de nepoată de soră, că doar reclamantul a acceptat pur şi simplu succesiunea, că pârâta A.M. este străină de succesiunea deschisă după Z.O., ca urmare a neexercitării dreptului de opţiune succesorală în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii şi să dispună înscrierea drepturilor succesorale în C.F., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a solicitat BNP dezbaterea succesiunii după defuncta Z.O., suspendarea dezbaterii succesorale fiind dispusă la data de 14 septembrie 2010, întrucât s-a constatat că nu există acord între moştenitorii prezumtivi privind dezbaterea succesorală, părţile fiind îndrumate să soluţioneze dezbaterea succesorală pe cale judecătorească. Se susţine că acţiunea este admisibilă deoarece data deschiderii succesiunii rezultă din certificatul de deces eliberat la 29.12.2009 de către Primăria , la succesiune având vocaţie atât reclamantul (soţ supravieţuitor), cât şi pârâta (nepoată de soră), cota ce le-ar reveni acestora fiind de 1/2 din 1/2 din imobilul arătat în cerere. Numai reclamantul a acceptat pur şi simplu succesiunea, aspect ce poate fi dovedit cu martori. Pârâta nu şi-a exprimat în termenul de 6 luni dreptul de opţiune succesorală şi nu a făcut acte care să poată fi considerate acte de acceptare tacită a succesiunii, cu toate că a cunoscut decesul soţiei reclamantului din luna ianuarie a anului 2010, când fiul acesteia a fost împreună cu reclamantul la mormântul soţiei.
În drept, au fost indicate prevederile art. 14, 651, 659, 700 C.civ., precum şi cele ale Legii nr. 319/1944.
În probaţiune, au fost depuse înscrisuri şi a fost solicitată proba cu interogatoriul pârâtei şi cu martori.
Prin întâmpinarea depusă la data de 31.12.2010 (f.16), pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, arătând că, deşi acesta ar fi avut posibilitatea de a încunoştinţa pârâta telefonic cu privire la decesul soţiei sale, acesta nu a făcut-o, urmărind prin cererea formulată să dobândească toată masa succesorală de 1/1 asupra imobilului din. Solicită să se constate că şi pârâta are calitatea de moştenitor al defunctei Z.O., urmând ca succesiunea să se dezbată potrivit cotelor legale ale fiecăruia dintre moştenitori.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Instanţa a administrat proba cu interogatoriul părţilor, precum şi proba testimonială cu doi martori (f.48, 49).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la f. 7 dosar, numita ZZ.O. a decedat la data de 28 decembrie 2009, astfel că succesiunea după aceasta a fost deschisă la acea dată (art. 651 C.civ.).
Potrivit certificatului de căsătorie depus la f. 13 a dosarului succesoral, ataşat prezentului dosar, reclamantul este soţul supravieţuitor al defunctei Z.O. aceasta purtând, înainte de căsătorie, numele de S.O., fiind fiica lui S.P. şi a E.S., alături de S.F. (f. 9, 10 ale dosarului succesoral). Pârâta A.M (născută V.) este fiica F.V. (f. 7), având deci calitatea de nepoată de soră a defunctei Z.O..
Ca atare, văzând şi prevederile art. 672 C.civ. precum şi pe cele ale art 1 lit. c) din Legea nr. 319/1944, rezultă că atât reclamantul cât şi pârâta au vocaţie succesorală generală la succesiunea defunctei Z.O., reclamantului, în calitate de soţ supravieţuitor, revenindu-i cota de 1/2 din masa succesorală iar pârâtei, în calitate de nepoată de soră, cota de 1/2 din masa succesorală, masă care este formată din cota de 1/2 din imobilul înscris în, top. 29179/XVI de sub A1, apartament nr. 16, dobândit ca bun comun de către reclamant şi defuncta sa soţie, prin cumpărare, în anul 1986 (conform extrasului de C.F. depus la f. 36 dosar). Cealaltă cotă de 1/2 din imobil îi revine reclamantului în urma desfacerii căsătoriei prin deces, reprezentând echivalentul contribuţiei sale la dobândirea bunurilor comune.
Reclamantul Z.G a acceptat succesiunea după defuncta sa soţie, în mod expres, prin declaraţia autentificată de acceptare pură şi simplă a succesiunii din data de 8 februarie 2010, deci în cadrul termenului legal de opţiune succesorală (art. 689 C. Civ., art. 700 C.civ.)
Pârâta nu a acceptat succesiunea mătuşii sale, Z.O., nici în mod expres şi nici în mod tacit (nu s-a dovedit că ar fi efectuat vreun act de acceptare tacită a moştenirii, dintre cele prevăzute de lege (art. 691 C.civ.).
În drept, potrivit art. 700 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii.
Conform alineatului 2, în cazul în care moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea. Acest alineat al art. 700 C.civ. a fost abrogat implicit şi înlocuit de prevederile art. 13, coroborate cu cele ale art. 19, din Decretul 167/1958, potrivit cărora cursul prescripţiei se suspendă cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, respectiv (art. 19) – Instanţa judecătorească (…) poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună chiar din oficiu judecarea acţiunii.
Însă, potrivit alineatului 2, cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la data încetării cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie.
Chiar făcând abstracţie de cele declarate de martorul audiat (f. 45), care a susţinut că a fost de faţă când a fost anunţat fiul pârâtei de decesul numitei Z.O., respectiv că pârâta a avut cunoştinţă despre decesul mătuşii sale încă din luna februarie 2010 şi luând în considerare doar răspunsul dat de către pârâtă la interogatoriu (f.56), conform căruia aceasta a luat cunoştinţă de decesul mătuşii sale de abia când a fost citată la (în vederea dezbaterii succesiunii), deci la data de 3.09.2010 (astfel cum rezultă din citaţia depusă la f. 3 a dosarului succesoral), instanţa constată că dreptul de opţiune succesorală al acesteia s-a prescris, iar aceasta nu a cerut instanţei judecătoreşti repunerea în termenul de prescripţie în termenul de o lună de la data la care a aflat de deces, astfel cum prevăd dispoziţiile alineatului doi al art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, mai sus enunţat.
De altfel, chiar dacă pârâta ar fi formulat o asemenea cerere de repunere în termen, împrejurările invocate de către aceasta nu echivalează cu un caz de forţă majoră, care ar fi avut aptitudinea de a conduce la repunerea acesteia în termenul de prescripţie a dreptului de a accepta succesiunea, întrucât nu s-a dovedit că reclamantul ar fi ascuns, cu rea-credinţă, decesul soţiei sale de rudele acesteia.
Ca atare, chiar dacă pârâta are vocaţie generală la succesiunea defunctei Z.O., aceasta nu are vocaţie concretă la această succesiune, întrucât nu a acceptat-o în termenul de şase luni prevăzut de lege şi nici nu a dovedit o împiedicare de a accepta succesiunea, constând într-un caz de forţă majoră, pentru a justifica repunerea în termenul de acceptare, pârâta fiind devenind deci străină de succesiune prin neacceptare.
Pentru motivele expuse, instanţa urmează să admită în parte cererea formulată de reclamantul Z.G., va constata deschisă succesiunea după defuncta Z.O., decedată la data de 28.12.2009, va constată că reclamantul Z.G. şi pârâta A.M. au vocaţie succesorală generală la succesiunea defunctei Z.O., reclamantul în calitate de soţ supravieţuitor iar pârâta în calitate de nepoată de soră. Va constată că, după defuncta Z.O., a rămas ca moştenitor, în cotă de 1/1, reclamantul Z.G, în calitate de soţ supravieţuitor. Va constată că pârâta A.M. este străină de succesiune prin neacceptare. Va constată că masa succesorală a defunctei Z.O. este alcătuită din cota de 1/2 din imobilul înscris în C.F., nr. top., apartament nr. 16, urmând a dispune eliberarea de către notarul public a unei certificat de moştenitor conform prezentei sentinţe.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind intabularea dreptului reclamantului în Cartea Funciară, instanţa urmează a-l respinge, întrucât este necesar ca notarul public să elibereze mai întâi un certificat de moştenitor potrivit prezentei sentinţe, certificat în baza căruia reclamantul va putea solicita intabularea dreptului său.Văzând că pârâta a căzut în pretenţii, instanţa urmează a o obliga, în temeiul art. 274 din C.proc.civ., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4151 lei, constând în onorariu avocat, taxă de timbru şi timbru judiciar, iar cererea pârâtei având ca obiect cheltuieli de judecată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
