R O M Â N I A
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINTA CIVILĂ NR. 16884
SEDINTA PUBLICA DIN 28.06.2010
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect divort, actiune formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu pârâtul BB cu domiciliul stabil în Africa de Sud.
Dezbaterile asupra exceptiei necompetentei teritoriale a Judecătoriei Constanta au avut loc în şedinţa publică din data de 25.06.2010 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronuntări la data de 28.06.2010.
I N S T A N T A
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 23 ianuarie 2010 sub nr. 3982/212/2010, reclamanta AA , prin mandatar cu procura speciala atasata la dosar,fila 7, asolicitat in contradictoriu cu paratul BB desfacerea casatoriei partilor incheiata la data de 20.11.1987 si inregistrata in Registrul Starii civile Constanta sub nr. 2357 , din culpa comuna a sotilor , precum si reluarea de catre reclamanta a numelui purtat anterior casatoriei , acela de ENE.
Instanta a dispus emiterea unei adrese catre SEIP Constanta in vederea comunicarii adresei de domiciliu a paratului, totodata dispunand si citarea prin publicitate a paratului.
Ca urmare a demersurilor intreprinse , prin adresa nr. 47499/04.06.2010 s-a invederat instantei ca domiciliul stabil al paratului este incepand cu 20.03.2008 in AFRICA DE SUD,fara afi precizata o adresa concreta.
Potrivit cererii introductive, procurii atasate la dosar, adeverintei eliberate de Consiliul Distructual Waldshut –Serviciul pentru drepturi de cetatenie si straini (fila 8),permisul de al reclamantei (fila 10), adresa nr. 47499/04.06.2010 emisa de Primaria Municipiului Constanta –Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a persoanelor , rezulta ca reclamanta are domiciliul stabilit in Germania iar paratul in Africa de Sud.
La acest termen de judecata, avand in vedere cele de mai sus, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta, in raport de prevederile art. 150 pct. 1 si art. 155 din Legea 105/1992, exceptie pe care analizand-o o considera vadit intemeiata si urmeza sa o admita pentru urmatoarele argumente:
În conformitate cu art. 607 C.p.civ, “cererea de este de competenta judecatoriei în circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul din soti nu mai locuieste în circumscriptia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea în circumscriptia careia isi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în tara, este competenta judecatoriei în circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul”.
În conformitate cu dispozitiile art. 155 din Legea 105/1992 “în cazul în care instantele romane sunt competente, potrivit dispozitiilor prezentului capitol si nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi îndreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti.
În speta, instanta constatata ca, potrivit art.150 pct.1 din Legea 105/1992, instantele române sunt competente sa solutioneze cauza deoarece casatoria a fost incheiata in Romania si reclamantul este cetatean roman. Dar, in cauza, nu se poate stabili competenta teritoriala a unei anumite instante în conformitate cu criteriile stabilite de art. 607 C.p.civ. pentru ca in prezent reclamanta locuieste in Germania iar paratul in Africa de Sus.
Chiar daca art. 607 c. pr. civ. stabileste competenta in favoarea judecatoriei in circumscriptia careia isi are domiciliul pârâtul sau daca pârâtul nu are domiciliu în tara, in favoarea judecatoriei în circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul instanta a retinut ca in aceasta situatie notiunea de domiciliu trebuie interpretata in sens de loc in care locuiesc efectiv partile.
In aceste conditii s-a pronuntat si Inalta Curte De Casatie si Justitie ca si regulatorul de competenta prin decizia nr. 3295/3 septembrie 2003 , referitor la competentele de solutionare a unor cereri avand ca obiect divortul cu elemente de extraneitate.
.
Deoarece din coroborarea dispozitiilor art. 159 pct.3 cu art. 19 Cpciv, rezulta ca în materia divortului competenta teritoriala este reglementata de norme de ordine publica, instanta retinand ca in cauza nu s-a facut dovada ca domiciliul actual comun al partilor sau ca locuinta efectiva a reclamantei sau a paratului se afla in circumscriptia teritoriala a Judecatoriei Constanta urmeaza sa admita exceptia de necompetenta teritoriala, si în temeiul art.158 C.p.civ. rap la art. 150 pct. 1 si art. 155 din Legea 105/1002 urmeaza sa decline competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂSTE
Admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta invocata din oficiu de instanta.
Declina competenta de solutionare a cauzei formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu pârâtul BB în favoarea Judecatoriei Sector 1 Bucuresti.
Cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 28 mai 2010.
Red.jud. CB – 28.06.2010
Tehnred.gref. DR – 29.06.2010
