Aceiaşi cotă se aplică deci şi veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
Prin sentinţa civilă nr. 836/CA/23.06.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de administrativ s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.N.G.A.Ghe., în contradictoriu cu intimata C.A.S. judeţul Bv., având ca obiect anularea Deciziei de Impunere nr.41993/29.12.2009 emisă de intimată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
În drept, prin Decizia de impunere nr. 41993/29.12.2009 emisă de intimată s-a recalculat obligaţia de plată reprezentând contribuţia la asigurări de sănătate la cuantumul de 3250 lei, pe considerent că potrivit art. 1 din OUG nr. 226/3008 coroborate cu prevederile art.257-259 din Legea nr. 92/2006 cota de contribuţie în vigoare pentru anul 2009 este de 6,5 % pentru veniturile care nu sunt realizate în baza unui contract de muncă.
Împotriva acestui act administrativ fiscal reclamantul a formulat la data de 22 ianuarie 2010 contestaţie administrativă prin care a solicitat revocarea Deciziei de impunere nr. 41993/29 decembrie 2009, iar prin adresa nr. 32616/25 februarie 2010 emisă de intimată i se comunică respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, faţă de faptul că pentru anul 2009 legea bugetului nu face nici o precizare cu privire la cotele de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, rezultă că procentul în vigoare pentru anul 2009 va fi cel din legea organică a sănătăţii, respectiv de 6,5 % aşa cum este precizat în Legea nr.95/2006.
În speţă, reclamantul are ca obiect activitate notarială, activitate independentă şi potrivit dispoziţiilor art. 257 , alin.2 lit. b din Legea nr. 95/2006 modificată, contribuţia lunară a persoanei se stabileşte sub forma unei cote de 6,5 % care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoana care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la salariul de bază minim brut pe ţară, lunar.
În speţă, reclamantul are ca obiect activitate notarială, activitate independentă şi potrivit dispoziţiilor art. 257 , alin.2 lit. b din Legea nr. 95/2006 modificată, contribuţia lunară a persoanei se stabileşte sub forma unei cote de 6,5 % care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoana care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit, dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la salariul de bază minim brut pe ţară, lunar.
Reclamanta susţine că pentru anul 2009 este aplicabil procentul de 5,5 % pentru cota prevăzută de art. 257 din Legea nr. 95/2006 ce a fost ce a fost modificată prin Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008.
Această interpretare a fost apreciată de tribunal că nu este legală. Deşi art. 258 indice 1 alin.1 din Legea nr. 95/2006 stabileşte că pot fi modificate cotele de contribuţie prevăzute la art. 257 şi art.258 prin legile bugetului de stat, pentru anul 2009 legea bugetului de stat OUG nr. 226/2009 nu a modificat cota datorată de persoanele care desfăşoară activităţii independente, ci numai cota datorată de angajat prevăzută la art. 257 din lege care s-a stabilit la 5,5 % începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009. S-a arătat că dacă legiuitorul ar fi urmărit şi modificat la acest procent de 5,5 % şi pentru cota datorată de persoanele care desfăşoară activităţi independente ar fi făcut-o expres prin legea bugetului de stat, pe anul 2009.
Tribunalul a înlăturat susţinerile reclamantului potrivit cărora prevederile art. 9, alin.3, lit. b din legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 produc efecte şi în anul bugetar 2009, cât timp legile bugetului de stat sunt anuale cu efect limitat în timp pentru anul bugetar pentru care au fost adoptate şi nu pot ultraactiva.
În aceste condiţii, s-a reţinut că pentru anul 2009 se aplică cota de 6,5 % prevăzută de art.257 alin.2, lit. b din Legea nr. 95/2006 la calcularea contribuţiei lunare a persoanei asigurate care se aplică la veniturile impozabile realizate de persoane independente care se supun impozitului pe venit, aceasta neputând fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că în mod corect intimata a aplicat aceste prevederi legale şi decizia contestată este legală şi temeinică.
Faţă de acestea, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr.554/2004 tribunalul a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.A.Ghe.criticând-o pentru nelegalitate în baza art. 304 pct 8 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că veniturile obţinute de el sunt din activităţi notariale, iar potrivit Codului fiscal este impozitat la aceste venituri, contribuţia de asigurări de sănătate trebuia să i se calculeze în procent de 5,5% pentru anul 2008 faţă de dispoziţiile Legii 388/2007 coroborat cu Legea 95/2006. Greşit a apreciat pârâta că datorează 6,5%. Şi în prezent persoanele care desfăşoară activităţi independente plătesc contribuţia la asigurări de sănătate în cotă de 5,5%. Consideră că în mod corect s-a adresat instanţei de judecată conform art. 8 din Legea 554/2004.
Intimata pârâtă C. A.S.Bv. nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă recurată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este fondat.
Situaţia de fapt este corect reţinută de prima instanţă.
Prin Decizia de impunere nr. 41993/29.12.2009 emisă de intimată s-a recalculat reclamantului B.N. G.A.Ghe. obligaţia de plată reprezentând contribuţia la asigurări de sănătate la cuantumul de 3250 lei, pe considerent că potrivit art. 1 din OUG nr. 226/3008 coroborate cu prevederile art.257-259 din Legea nr. 92/2006 cota de contribuţie în vigoare pentru anul 2009 este de 6,5 % pentru veniturile care nu sunt realizate în baza unui contract de muncă.
Împotriva acestui act administrativ fiscal reclamantul a formulat la data de 22 ianuarie 2010 contestaţie administrativă prin care a solicitat revocarea Deciziei de impunere nr. 41993/29 decembrie 2009, iar prin adresa nr. 32616/25 februarie 2010 emisă de intimată i se comunică respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, faţă de faptul că pentru anul 2009 legea bugetului nu face nici o precizare cu privire la cotele de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, , rezultă că procentul în vigoare pentru anul 2009 va fi cel din legea organică a sănătăţii, respectiv de 6,5 % aşa cum este precizat în Legea nr.95/2006.
Se pune problema interpretării dispoziţiilor legale în funcţie de evoluţia lor în timp.
Conform art. 257 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii „(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) – d), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii.…”
Reclamantul este public, deci se încadrează în categoria persoanelor care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit. Întră sub incidenţa art. 257 alin.2 lit b din lege.
Potrivit art. 258 indice 1 cotele de contribuţie prevăzute la art. 257 şi 258 se pot modifica prin legea bugetului de stat.
Prin Legea Nr. 388 din 31 decembrie 2007 Legea bugetului de stat pe anul 2008 s-a prevăzut în CAP. 5 Dispoziţii referitoare la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în art. 9 că „ (1) Veniturile şi cheltuielile bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2008, constituit în baza prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, sunt prevăzute în anexa nr. 10.
(2) Prevederile art. 28 se aplică şi bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
(3) Pentru anul 2008 cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc astfel:
a) 5,5% începând cu 1 ianuarie 2008 şi 5,2% începând cu 1 decembrie 2008, pentru cota prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
b) 5,5% începând cu 1 iulie 2008 pentru cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Cotele prevăzute la alin. (3) se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunilor ianuarie, iulie, respectiv decembrie 2008.
(5) Cheltuielile de administrare, funcţionare şi de capital ale bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt de maximum 5,4% din sumele colectate.”
Din interpretarea dispoziţiilor articolului citat rezultă că tuturor categoriilor de persoane asigurate prevăzute în art. 257 din Legea 95/2006 li se aplică din 1 iulie 2008 cota de 5,5% pentru asigurări de sănătate. Faptul că se specifică pentru salariaţi că aceste cote se aplică „începând cu drepturile salariale aferente lunilor ianuarie, iulie, respectiv decembrie 2008” nu exclude aplicarea acestei cote tuturor asiguraţilor prevăzuţi de art. 257 din legea privind reforma în domeniul sănătăţii .
Nici Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 226 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri financiar-bugetare nu majorează cotele de contribuţie pentru persoanele ce desfăşoară activităţi independente şi nici nu se poate interpreta dispoziţia art. 1 în sensul că se revine la cota prevăzută în legea adoptată în 2006.
Conform art. 1 din actul normativ menţionat „ (1) Pentru anul 2009, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:
a) 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
b) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
c) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.”
Prin „angajat” în sensul acestei legi trebuie să se înţeleagă persoana asigurată aşa cum este ea prevăzută de art. 257 din Legea nr. 95/2006. A interpreta în alt mod ar însemna să se înfrângă voinţa legiuitorului. De exemplu şomerii şi pensionarii ar fi trebuit să plătească tot 6,5% pentru că nu sunt „angajaţi”.
Ca un argument suplimentar, legea bugetului pe 2010 stabileşte aceiaşi cotă de 5,5% .
Se constată şi faptul că pârâta nu a soluţionat plângerea /contestaţia formulată de reclamant împotriva actului administrativ fiscal (decizie de impunere) prin decizie conform prevederilor legale.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată că acţiunea reclamantului este întemeiată.
În consecinţă în baza art. 312 alin 1 raportat la art. 304 pct 9 Cod procedură civilă a admis recursul declarat şi a modificat în tot sentinţa civilă nr. 836/CA/23.06.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ pe care a modificat-o în tot în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantul G.A.Ghe. în contradictoriu cu pârâta C.A.S.a judeţului Bv. şi a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 41993/29.12.2009 emisă de pârâtă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat intimata pârâtă la plata către recurentul reclamant a sumei de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond şi a sumei de 20,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia nr.1311/R /7.12.2010 Dosar nr. 2891/62/2010
