Prin sentinţa civilă nr. 1197 din 2 iunie 2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată formulată de U.C.G.N., împotriva pârâtului ORAŞUL NĂSĂUD prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la termenul de judecată din 18 iunie 2009, s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 1551 C.pr.civ., constatând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin încheierea de şedinţă din 21 mai 2009, respectiv de a arăta în mod expres fiecare dintre imobilele pe care le solicită, cu date de identificare şi cu arătarea modalităţii de restituire pretinsă şi să depună copii de pe colile de carte funciară care cuprind imobilele solicitate.
Până la data suspendării judecăţii cauzei, nu s-a putut trece la faza administrării probelor din cauza reclamantei, care la nouă ani de la data depunerii notificărilor către pârâtă, nu a fost în măsură să indice imobilele solicitate, având în vedere că numerele topografice indicate iniţial, au suferit numeroase dezmembrări şi transferuri ale dreptului de proprietate.
La data de 1.06.2010, reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără să-şi fi îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina ei, situaţie în care prin încheierea de şedinţă din 15 iunie 2010, s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, încheiere rămasă irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului.
Cererea reclamantei de repunere a cauzei pe rol fiind respinsă irevocabil, nu poate avea ca efect întreruperea termenului de perimare, deoarece din analiza prevederilor art. 249 C.pr.civ., conform cărora perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Un act de procedură produce efectul juridic al întreruperii perimării, numai dacă aparţine acelei părţi din proces care poate justifica un interes în a obţine întreruperea perimării, iar scopul urmărit prin îndeplinirea lui este judecarea procesului.
Potrivit art.1551 C.pr.civ., atunci când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.
În ipoteza suspendării judecăţii în baza art.1551 C.pr.civ., reluarea judecăţii este dublu condiţionată şi anume ca partea reclamantă să-şi fi îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege ori de instanţă în cursul judecăţii (cele care au determinat şi justificat suspendarea) şi judecata să poată continua potrivit legii, adică să nu fi operat sancţionarea perimării până la formularea cererii de reluare a judecăţii.
O cerere de redeschidere a judecăţii formulată de reclamantă înăuntrul termenului de perimare de un an, neînsoţită de dovezile îndeplinirii obligaţiilor care au impus suspendarea, nu poate avea efect întreruptiv de perimare.
O cerere de reluare a judecăţii respinsă irevocabil, nu poate determina întreruperea cursului perimării, încheierea de respingere creând prezumţia lipsei unei intenţii reale a părţii de a continua judecata, în condiţiile în care a formulat o astfel de cerere fără să-şi fi îndeplinit toate obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina sa.
Prin respingerea unei astfel de cereri, cauza rămâne suspendată, nu operează o repunere pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare; numai o cerere de redeschidere a judecăţii admisă de instanţă ar putea produce efectul întreruptiv de perimare în raport cu dispoziţiile art. 249 raportat la art.1551 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta U.C.G.N., solicitând casarea ei şi trimiterea dosarului la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, pentru continuarea judecăţii cauzei.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că sentinţa recurată este nelegală, pentru că prima instanţă nu s–a pronunţat asupra cererii de repunere pe rol, formulată la data de 11.04.2011, la care nu a făcut nicio referire, or în dispozitivul sentinţei instanţa avea obligaţia să se pronunţe expres asupra cererii de repunere pe rol, prin admiterea sau respingere.
Excepţia perimării invocate din oficiu de instanţă este nelegală, deoarece dosarul a fost suspendat în baza art.1551 C.pr.civ., cu toate că în notificările nr.114/N/2001 şi nr. 33/2001 au fost prezentate pe larg imobilele revendicate, prin descrierea acestora şi a suprafeţei de teren aferente fiecăruia, alături de copia cărţii funciare nr. 757, din care rezultă modificările ulterioare confiscării.
Înainte de împlinirea termenului de un an de la data suspendării, respectiv la data de 1.06.2010, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol, care constituie un act de procedură ce a întrerupt cursul perimării, conform art. 239 C.pr.civ.
Prin încheierea din 15.06.2010, s-a respins cererea de suspendare pentru neîndeplinirea de către asociaţie a obligaţiilor stabilite prin încheierea de şedinţă, deşi la dosar existau datele pretinse pe care judecătorul nu le-a observat fiindcă nu a studiat în profund dosarul, poate pentru că avea prea multe dosare pe rol.
Începând cu data de 15.06.2010, a început să curgă un nou termen pentru perimare, iar termenul iniţial până la momentul întreruperii perimării nu intră în calcul. La data de 11.04.2011, înainte de împlinirea termenului de un an calculat de la data de 15. 06.2010, a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, situaţie în care nu era îndeplinită cerinţa legală pentru a se constata de către instanţă perimarea acţiunii.
În perioada 18.06.2009-11.04.2011 nu s-au putut duce la îndeplinire dispoziţiile instanţei, întrucât la data de 29.03.2009 s-a convocat adunarea generală extraordinară a U.C.G.N., la care s-a hotărât demiterea preşedintelui şi a consiliului director; la data de 6 mai 2010 a avut loc o nouă adunare generală care a ales preşedintele şi un nou consiliu director.
La propunerea pârâtului Oraşul Năsăud prin Primar, conducerea reclamantei a fost de acord cu organizarea unor şedinţe comune în vederea stabilirii de comun acord a opţiunilor ce se vor formula în instanţă, cu privire la modalitatea de restituire.
În cursul anului 2011 s-au încheiat lucrările de verificare a situaţiei juridice şi a situaţiei din teren pentru un număr de 40 imobile construcţii şi terenuri ce fac obiectul notificărilor şi a dosarului.
Prima instanţă nu a luat în considerare adresa nr.12135/23.05.2011 emisă de Oraşul Năsăud, care conţine date reale ce dovedesc laborioasă depusă de cele două părţi din proces.
Prin urmare, nu a operat perimarea acţiunii, deoarece nu este îndeplinită cerinţa ca dosarul să fi rămas în nelucrare timp de un an şi ca dosarul să fi rămas în nelucrare din vina părţii în sarcina căreia s-au stabilit anumite obligaţii.
Art. 250 alin.(3) C.pr.civ. statuează că perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa; art.1551 C.pr.civ. prevede cu totul alte sancţiuni decât perimarea, în cazul neîndeplinirii sarcinilor stabilite de instanţă, care constau în stabilirea de despăgubiri pentru pagubele cauzate celeilalte părţi sau aplicarea de amenzi; art.1 din Primul Protocol adiţional la CEDO, statuează că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică.
Intimatul Oraşul Năsăud prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 171/192 din 28.01.2009 la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, reclamanta U.C.G.N. l-a chemat în judecată pe pârâtul Oraşul Năsăud prin Primar, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună retrocedarea în natură sau în caz de imposibilitate, în echivalent bănesc a imobilelor înscrise în CF nr. 757 Năsăud, nr. top 145, 144, 147, 148, 149, 151, 152, 153, 154, 164, 165, solicitate prin notificările nr. 14/N/2001 şi nr. 114/N/2001, formulate în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin dispoziţia Primarului oraşului Năsăud nr.198 din 18.02.2009, s-au respins notificările reclamantei, întrucât nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor solicitate, a preluării abuzive de către stat a tuturor imobilelor notificate, nu a depus înscrisurile cerute de comisia internă pentru analizarea notificărilor şi nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Conform art. 23 din Legea nr.10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării.
Acest termen este unul de recomandare, astfel că dacă notificatorul nu depune documentaţia necesară în faza administrativ-jurisdicţională, actele şi dovezile necesare pot fi depuse şi în faza judecătorească.
Reclamanta nu a înţeles însă să depună actele necesare nici cu ocazia formulării acţiunii în justiţie, situaţie în care prin încheierea din 16 aprilie 2009, instanţa i-a pus în vedere reprezentantului reclamantei, P.A. prezent în instanţă, ca până la următorul termen de judecată din 21 mai 2009, să formuleze şi să depună la dosar în scris precizări de acţiune prin care să arate în mod expres fiecare dintre imobilele pe care le solicită, cu datele de identificare şi cu modalitatea de restituire solicitată, iar în funcţie de precizările făcute, traducerea colii de carte funciară să vizeze toate numerele solicitate prin notificare şi pentru care s-a emis dispoziţia de respingere, precum şi procesele-verbale despre care a făcut vorbire în şedinţă.
La termenul următor din 21 mai 2009, reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina ei, situaţie în care s-a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 18 iunie 2009, pentru când i s-a pus în vedere reprezentantului reclamantei sub sancţiunea prevăzută de art.1551 C.pr.civ., să formuleze şi să depună la dosar în scris precizări de acţiune prin care să arate în mod expres fiecare dintre imobilele pe care le solicită, cu date de identificare şi cu modalitatea de restituire solicitată, iar în funcţie de precizările făcute, traducerea colii de carte funciară să vizeze toate numerele topografice solicitate prin notificare şi pentru care s-a emis dispoziţia de respingere, precum şi ambele procese-verbale.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 iunie 2009, văzând că reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de la termenul anterior, tribunalul în baza art.1551 C.pr.civ., a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
La data de 1.06.2010, reclamanta a depus la dosar f. 209 o cerere de repunere pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii acesteia.
La termenul din 15 iunie 2010, văzând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin încheierea din 18 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta nu a formulat recurs.
La data de 11.04.2011, reclamanta a depus la dosar o cerere de repunere pe rol a cauzei f. 213, la care a anexat note de şedinţă, Statutul U.C.G.N., Hotărârea nr. 3/2010, Decretul nr.176/1948, tabelul cuprinzând casele şcolare din Năsăud la 10.09.1949 şi traducerea din limba maghiară în limba română a cărţii funciare nr. 757 Năsăud.
Prin cererea din 9.05.2011, pârâtul Oraşul Năsăud a solicitat perimarea cererii de chemare în judecată.
Apreciind că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile concrete stabilite în sarcina acesteia prin încheierea din 21 mai 2009, prin sentinţa civilă nr. 1197 din 2 iunie 2011, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a constatat perimarea acţiunii reclamantei.
Potrivit art.1551 alin.(1) C.pr.civ., când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.
Conform art. 248 alin.(1) C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
La rândul său, art. 249 C.pr.civ. prevede că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Cererea reclamantei din 1.06.2010 de repunere a cauzei pe rol, fără să îşi fi îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina ei, a avut ca efect întreruperea perimării.
Întrucât de la suspendarea judecăţii prin încheierea din 18 iunie 2009 a trecut mai mult de un an, fără ca reclamanta să-şi fi îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina ei, în mod corect prima instanţă a admis excepţia perimării invocate de pârâtul Oraşul Năsăud şi în consecinţă, a constatat perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Cea de-a doua cerere de repunere pe rol formulată de reclamantă la data de 11.04.2011, nu a fost susţinută de reprezentantul acesteia, Raus Pompei, prezent în instanţă la termenul din 26 mai 2011, dar fiind formulată după expirarea termenului de un an de la data când dosarul a rămas în nelucrare, ea nu mai putea influenţa în niciun fel perimarea împlinită, ce trebuia doar constatată de către instanţă.
Numai în opinia eronată a reclamantei, cererea de repunere pe rol din 31.05.2010 ar fi întrerupt termenul de perimare, dar în realitate, potrivit dispoziţiilor legale în materie, atunci când cauza a fost suspendată în temeiul art.1551 C.pr.civ., pentru ca reclamanta să îşi îndeplinească obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina ei pentru a putea continua procesul, reclamanta a formulat o simplă cerere de repunere pe rol, fără să dovedească îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina ei, iar instanţa a constatat acest aspect şi a respins cererea de repunere pe rol prin încheierea din 15 iunie 2010, rămasă irevocabilă prin neatacarea ei de părţile din proces.
Aşadar, termenul de perimare de un an a început să curgă de la data suspendării cauzei la data de 18 iunie 2009, care la data de 11.04.2011 era deja împlinit de mult timp.
Problemele de alegeri a preşedintelui şi a consiliului director din cadrul reclamantei, nu au nicio înrâurire asupra procesului civil, care se desfăşoară după dispoziţiile imperative cuprinse în Codul de procedură civilă.
Prevederile art. 250 alin.(3), ale art.1551 C.pr.civ. şi ale art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sunt interpretate de reclamantă în mod subiectiv, astfel încât să îi fie favorabile, deşi interpretarea reclamantei este contrară scopului pentru care au fost edictate.
Perimarea ca urmare a suspendării cauzei în temeiul art.1551 C.pr.civ., este o sancţiune ce intervine pentru cazul în care în speţă din culpa reclamantei nu se poate desfăşura în mod nejustificat obligaţia de a depune la dosar documentaţia necesară în vederea soluţionării legale şi temeinice a raporturilor juridice deduse judecăţii, documentaţie pe care de altfel trebuia să o depună anexată la notificările formulate în anul 2001.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 şi art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva sentinţei judecătoriei.
