Potrivit art. 248 alin.1 şi 3 C.proc.civ. orice cerere de chemare în judecată, se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, iar în materie comercială timp de şase luni.
Conform disp. art. 250 alin 1 C.proc.civ. cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.
Cursul perimării este suspendat cât timp durează procedura insolvenţei (art. 250 C.pr. civ.), neputându-se reţine lipsa de stăruinţă a reclamantei în judecarea cererii.
( Trib.Dolj, secţia comercială, Dec. nr. 22 din 31 ianuarie 2011)
Prin cererea formulată, reclamanta SC O SA a solicitat să se dispună compensarea sumei de 97237,08 lei solicitată de SC E C SRL prin acţiunea principală cu suma de 1743336,99 lei cu care reclamanta este înscrisă la masa credală în dosarul privind falimentul SC E C SRL.
La data de 21.05.2008, constatând că pârâta este supusă procedurii insolvenţei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, instanţa a dispus suspendarea cauzei.
La data de 9.01.2009 Judecătoria Craiova a respins excepţia de perimare şi a menţinut măsura suspendării.
La data de 9.07.2010, prin sentinţa nr. 12862 instanţa a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, şi a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta SC O SA, în contradictoriu cu pârâta SC E C SRL prin administrator judiciar.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 248 alin.3 C.proc.civ. orice cerere de chemare în judecată în materie comerciala se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de sase luni.
A constatat că de la data suspendării, 21.05.2008, până la data sesizării întocmite de grefa Judecătoriei Craiova, cauza a fost lăsată în nelucrare mai mult de 6 luni, fără a se justifica în vreun fel lipsa de stăruinţă a părţilor în ceea ce priveşte judecarea cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta reclamantă SC O SA solicitând admiterea acestuia şi, în temeiul art. 312 al.2 C. proc. civ., casarea hotărârii recurate.
În motivare, recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond a considerat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru a opera perimarea.
Instanţa de fond a considerat că sunt incidente disp.art.36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiune judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale (text în vigoare la data de 21.05.2008 când s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 36 din Legea 85/2006).Acest text de lege a fost modificat ulterior, însă esenţa a rămas aceiaşi, respectiv faptul că orice cerere ce are ca obiect pretenţii împotriva debitorului faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, se suspendă de drept. Practic această suspendare dăinuieşte până la momentul la care, faţă de societatea debitoare, nu mai este deschisă procedura insolvenţei.
În prezenta cauză, faţă de intimata pârâtă SC E C SRL s-a deschis procedura insolvenţei, iar în prezent persistă aceeaşi situaţie.
Având în vedere cele mai sus menţionate, sunt aplicabile dispoziţiile art. 250 Cod procedură civilă, în sensul că este suspendat cursul perimării cât timp cauza este suspendată de către instanţă conform art.244 Cod procedură civilă, sau altor dispoziţii legale.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 253, 304 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului de fond, se constată că recursul este întemeiat.
Cauza a fost suspendată ca urmare a intrării pârâtei în procedura insolvenţei, conform art. 36 din Lg. nr. 85/2006, neoperând excepţia perimării cât timp procedura nu a fost finalizată.
Or, dosarul nr. 97/63/2004 privind insolvenţa debitoarei SC E C SRL este pe rolul Tribunalului Dolj, având termen la 10.02.2011, astfel că în mod eronat a considerat instanţa că operează perimarea. Cursul perimării este suspendat cât timp durează procedura insolvenţei (art. 250 C.pr. civ.), neputându-se reţine lipsa de stăruinţă a reclamantei în judecarea cererii.
În consecinţă, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, conform art. 312 C.pr.civ. va fi admis recursul, modificată sent. nr. 12862/2010 în sensul că se va respinge excepţia perimării şi se va menţine măsura suspendării.
