Prin sentinţa civilă nr. 439 din 18 decembrie 2009, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a admis sesizarea formulată de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI A JUDEŢULUI BISTRIŢA-NĂSĂUD în contradictoriu cu pârâţii M.G., R.I., T.V., R.M., P.E.T. şi B.C. şi în consecinţă au fost obligaţi pârâţii să suporte prejudiciul produs bugetului judeţean , astfel :
– pârâţii M.G., R.I., P.E.T. şi T.V., în solidar, pentru suma de 3.975 lei, reprezentând sporul de l0% pentru condiţii vătămătoare acordat chemaţilor în garanţie T.I. şi P.C. în perioada 0l.0l.2007 – 3l.03.2007 şi 0l.l0.2007 – 3l.l2.2007;
– pârâţii M.G., R.I., R.M. şi P.E.T., în solidar, pentru suma de 3.467 lei aferentă perioadei 0l.04.2007 – 30.09.2007;
– pârâţii M.G., R.I., B.C. şi T.V., în solidar,pentru suma de 2.948 lei corespunzătoare perioadei 0l.0l.2008 – 30.04.2008.
S-au admis cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţii M.G., R.I., T.V., R.M., P.E.T., B.C., împotriva chemaţilor în garanţie T.I., şi P.C., şi în consecinţă:
– a fost obligat chematul în garanţie T.I. să restituie pârâţilor suma de 5.236 lei, iar pe chematul în garanţie P.C. suma de 5.l54 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care pârâţii au fost obligaţi să-l suporte.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin raportul de control intermediar încheiat la data de 30.05.2008 de controlorii financiari ai Camerei de conturi Bistriţa-Năsăud s-a constatat, din verificarea plăţilor privind cheltuielile de personal aferente perioadei 1.01.2007 – 30.04.2008, că preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud au beneficiat în mod nelegal de un spor de 10% din indemnizaţia corespunzătoare funcţiei deţinute, spor acordat în baza dispoziţiilor nr. 21/7.02.2007 (pentru perioada 1.01.2007-31.03.2007), nr. 177/19.10.2007 (pentru perioada 1.10.2007-31.12.2007), nr. 193/7.11.2007 (pentru perioada 1.04.2007-30.09.2007 retroactiv), nr. 25/12.02.2008 (pentru perioada 1.01.2008-1.04.2008) şi disp. nr. 56/3.04.2008 începând cu data de 1.04.2008.
În acest context s-a apreciat că plata sumelor aferente sporului de 10% s-a făcut şi cu încălcarea disp. art.14 al. 3 din Legea nr. 273/2006 întrucât nici o cheltuială nu putea fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 al. 2 şi nici nu putea fi angajată şi efectuată prin aceste bugete, dacă nu exista baza legală.
Drept urmare s-a stabilit că au beneficiat nelegal de sporul de 10% din indemnizaţia corespunzătoare funcţiei, Preşedintele Consiliului Judeţean M.G. – 8.353 lei , vicepreşedinţii P.C. – 6.950 lei şi T.I. – 7.055 lei, paguba netă adusă bugetului local totalizând 15.806 lei la care se adaugă foloasele nerealizate în cuantum de 858 lei calculate de la data plăţii şi până la data de 30.05.2008 (s-au avut în vedere nivelul dobânzii de referinţă a BNR).
Referitor la cererile de chemare în garanţie formulate de cei 6 pârâţi, având în vedere faptul că acştia au căzut în pretenţii, faţă de disp. art. 60 al. 1 Cod procedură civilă, s-a procedat la admiterea acestor cereri faţă de numiţii T.I. şi P.C., persoane care în calitate de vicepreşedinţi ai consiliului judeţean au beneficiat de sporul în cuantum de 10% apreciat ca fiind nelegal, cu obligarea de a restitui pârâţilor suma de 5.236 lei, respectiv suma de 5.154 lei, reprezentând c/v prejudiciului pe care pârâţii au fost obligaţi să-l suporte, îmbogăţirea acestora cu sumele menţionate neavând o justă cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, chemaţii în garanţie P.C. şi T.I. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate, respingerea cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată şi de asemenea, să se respingă încheierea nr.22/12 iunie 2008 emisă de Camera de Conturi – Judeţul Bistriţa-Năsăud, Direcţia de Control Financiar Ulterior prin care a fost sesizat Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
În motivarea recursului, chemaţii în garanţie au arătat că potrivit raportului de control nr.321/02.06.2008 al Camerei de Conturi Bistriţa-Năsăud şi încheierii nr.22/12.06.2008, prejudiciul s-a creat prin acordarea sporului de antenă de 10% preşedintelui Consiliului Judeţean şi vicepreşedinţilor Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, în perioada 01.01.2007-30.04.2008.
Acest spor se acordă tuturor angajaţilor Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, pentru intervalul de timp cât îşi desfăşoară activitatea în sediul Palatului Administrativ, în baza determinărilor făcute de organisme de specialitate, prin urmare s-a acordat şi persoanelor cu funcţii de demnitate publică, respectiv preşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, întrucât şi-au desfăşurat activitatea în acelaşi mediu iradiant ca şi restul personalului.
În calitate de vicepreşedinţi ai Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud în perioada 2004-2008, consideră că privarea lor de dreptul la sporul de 10% pentru desfăşurarea activităţii în condiţii vătămătoare ar fi reprezentat o formă de , aşa cum este acesta definit de O.G. nr. nr.137/2000.
Pe de altă parte, nu este îndeplinită nici una dintre condiţiile prevăzute de art.53 din României care ar permite restrângerea unor drepturi cum este acela la remunerarea activităţii prestate.
Aşa fiind, chemaţii în garanţie consideră că privarea preşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud de dreptul la sporul de 10% pentru condiţii dăunătoare, reprezintă o formă de discriminare.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Au invocat recurenţii în susţinerea căii de atac promovate împotriva hotărârii instanţei de fond dispoziţiile O.G. nr. nr.137/2000.
Curtea nu poate reţine incidenţa dispoziţiilor acestui act normativ justificat de conţinutul Deciziilor nr.818, 819 şi 821/2008 ale .
Din conţinutul acestor decizii rezultă că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea reţine, din prisma acestor dispoziţii ale Curţii Constituţionale şi în acord cu cele stabilite de către instanţa de fond că indemnizaţia lunară prevăzută de art.101 alin.4 din Legea nr.215/2001 este singura formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte ale consiliului judeţean.
Mai mult decât atât, partea finală a articolului menţionat confirmă faptul că pe durata mandatului persoanele menţionate nu pot beneficia de spor de vechime şi nici de alte sporuri prevăzute de lege pentru alte categorii de personal.
Ulterior legiuitorul a revenit şi a acordat persoanelor alese care ocupă funcţii de demnitate publică un spor de dificultate (art.I din O.U.G. nr.136/2006) dacă sunt implicate în aplicarea unor acte normative.
Această împrejurare nu permite însă acordarea şi a sporului pentru condiţii vătămătoare atât timp cât operează interdicţia prevederilor art.101 alin.4 din Legea nr.215/2001 şi nici nu există vreun alt act normativ care să prevadă acordarea sporului.
Acordarea sporului pe motivul discriminării este exclusă din perspectiva deciziilor Curţii Constituţionale, menţionate anterior.
În consecinţă, faţă de cele menţionate anterior se va respinge recursul şi se va menţine în întregime hotărârea atacată.
