În fapt, contestatorul a arătat că prin cererea nr. 2884/11.03.2010 a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform art. 47 alin.2 din Legea 19/2000, însă intimata i-a respins cererea, motivând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 47 alin.1 din aceeaşi lege, în sensul că handicapul nu este preexistent calităţii de asigurat.
Contestatorul apreciază că intimata a ajuns la o concluzie care nu corespunde realităţii, interpretând greşit dispoziţiile legale în materie, aceasta întrucât singura cerinţă legală pe care trebuie să o îndeplinească este cea a realizării ca nevăzător a cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, art. 47 alin.1 nefiind aplicabil.
Cum a realizat un stagiu de cotizare de 38 ani şi 9 luni şi prezintă gradul de accentuat (gradul II), contestatorul a considerat că este îndreptăţit la acordarea pensiei în temeiul art. 47 alin.2 din Legea nr. 19/2000. De altfel, şi în cuprinsul certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1041/2010 a fost înscris beneficiul dreptului prevăzut de acest text de lege.
În drept, contestatorul şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 87 şi art. 47 alin.2 din Legea nr. 19/2000.
Intimata Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.
În apărare, intimata a arătat că pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, fiind încadrat în gradul de handicap accentuat, contestatorul ar fi trebuit să îndeplinească şi condiţia prevăzută de art. 47 alin.1 lit. b din Legea 19/2000, respectiv cea a realizării unui stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent. Cum din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1041/2010 rezultă că handicapul este dobândit la data de 25.12.1973 iar, din carnetul de muncă, că data începerii activităţii este 26.06.1970, contestatorul nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 47 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
Cât priveşte menţiunea beneficiului dreptului prev. de art. 47 alin.2 din Legea nr. 19/2000, efectuată în certificatul nr. 1041/2010, intimata susţine că este eronată, întrucât potrivit adresei nr. 2160/2001 a MS, pot beneficia de disp. art. 47 alin.2 din Legea nr. 19/2000 numai nevăzătorii cu handicap grav, asimilabil gradului I de invaliditate.
În drept, intimata şi-a întemeiat apărările pe dispoziţiile Legii nr. 19/2000 şi ale Ordinului nr. 340/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 2452 din 1 noiembrie 2010 Tribunalul Botoşani a admis contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 12079R/12.04.2010, emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Botoşani; a anulat decizia nr. 12079R/12.04.2010 şi a obligat intimata să emită pentru contestator decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă în condiţiile art.47(2) din Legea nr. 19/2000, drepturile de urmând a-i fi plătite începând cu data de 11.03.2010.
A reţinut prima instanţă că prin decizia nr. 12079 R/12.04.2010 (f.28), intimata a respins cererea contestatorului de acordare a pensiei pentru limită de vârstă – handicap accentuat „deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 47 alin.1 din Legea nr. 19/2000 în sensul că: handicapul nu este preexistent calităţii de asigurat”.
Astfel, în decizie s-a menţionat ca dată a ivirii handicapului 25.12.1973 – conform menţiunii din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1041/5.03.2010 ( f.30) – iar ca dată de început a calităţii de asigurat 26.06.1970 –conform menţiunii de la nr. crt.1 din carnetul de muncă al contestatorului (f.10).
Iintimata a apreciat că, pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, contestatorul – cu gradul de handicap accentuat, gradul II de handicap (coduri boală: H 54 – cecitatea şi scăderea văzului; H 52 –vicii de refracţie şi tulburări de acomodare şi cod handicap 4 – handicap vizual ; f.30-76) trebuie să îndeplinească şi una din condiţiile prevăzute de art.47 alin.1 lit. b din Legea nr. 19/2000, respectiv cea a realizării stagiului prevăzut de lege în condiţii de handicap preexistent.
În schimb, contestatorul a considerat că, fiind asigurat nevăzător, trebuie să îndeplinească doar condiţia prevăzută de art. 47 alin.2, respectiv a realizării ca nevăzător a stagiului minim prevăzut de acest text de lege, iar tribunalul a constatat că pretenţia acestuia este întemeiată din considerentele ce urmează.
Art.47 face parte din Cap.4- Pensii , secţiunea 1 –Pensia pentru limită de vârstă a Legii nr. 19/2000, ce reglementează atât condiţiile generale cât şi cele speciale (respectiv pentru desfăşurată în anumite condiţii sau pentru diferite categorii de persoane) necesare pentru acordarea acestei categorii de pensie din sistemul public de pensii.
În acest sens, art.47 prevede situaţia persoanelor asigurate încadrate în grad de handicap, conform Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap precum şi a celorlalte acte normative din domeniu.
Or, conform art. 86 din Legea 448/2006:
„(1) Gradele de handicap sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav.
(2) Tipurile de handicap sunt : fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal,psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.”
Prin urmare, alin.1 al. art. 47 stabileşte condiţiile de acordare a pensiilor pentru limită de vârstă pentru persoanele cu handicap asigurate, însă nu şi pentru cele cu handicap vizual, care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în timp ce alin.2 instituie excepţia de la această regulă pentru asiguraţii nevăzători.
Aceasta întrucât, dacă s-ar aprecia că art. 47 alin.1 are în vedere şi asiguraţii nevăzători, s-ar ajunge ca pentru această categorie de asiguraţi să fie prevăzute în cele două aliniate ale textului condiţii diferite de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, ceea ce este de neacceptat.
Or, conform regulilor de interpretare logică a normelor juridice, excepţia este de strictă interpretare şi aplicare iar generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui, fără a se introduce distincţii pe care textul respectiv nu le conţine.
Prin urmare, este neîntemeiată susţinerea intimatei că pentru aplicarea art. 47 alin. 2, asiguraţii acolo prevăzuţi ar trebui să îndeplinească şi una din condiţiile de la art. 47 alin.1, respectiv cea referitoare la handicapul preexistent calităţii de asigurat.
Tot neîntemeiată este şi opinia că prevederile art. 47 alin.2 din Legea 19/2000 s-ar aplica numai asiguraţilor nevăzători cu handicap grav, întrucât textul nu prevede această distincţie, iar adresa nr. 2160/2001 a MS nu constituie un act normativ de acelaşi nivel sau nivel superior care să poată modifica art. 47 alin.2 din Legea nr. 19/2000 – aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Prin urmare, contestatorului – în calitate de asigurat cu handicap vizual accentuat – îi sunt aplicabile disp. art. 47 alin.2 din Legea 19/2000 şi, întrucât acesta a făcut dovada îndeplinirii condiţiei referitoare la stagiul minim realizat ca nevăzător – intimata recunoscându-i un stagiu total de cotizare realizat de 38 ani 9 luni şi 5 zile –în temeiul art. 87 din Legea 19/2000.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Botoşani prin care solicită modificarea sentinţei având în vedere că instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 47 din Legea 19/2000 şi nici adresa nr. 2160/25.10.2001 a Ministerului Sănătăţii.
Astfel, arată recurenta, din certificatul nr. 1041/05.03.2010 rezultă că handicapul contestatorului este accentuat, permanent şi că a fost dobândit la data de 25.12.1973 deci ulterior dobândirii calităţii de asigurat care a avut loc la data de 26.06.1970.
Mai arată recurenta că încadrarea făcută de către Comisia de evaluare medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi în sensul că în cazul contestatorului ar fi aplicabile dispoziţiile art. 47 alin. 2 din Legea 19/2000 este eronată , de aceste dispoziţii neputând beneficia decât nevăzătorii cu handicap grav asimilabil gradului I de invaliditate(cei care au diagnostic „cecitate relativă practică şi cecitate absolută”.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304/1 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 335 din 08.02.2011 Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi a modificat în tot sentinţa civilă nr. 2452 din 01.11.2010 a Tribunalului Botoşani în sensul că a respins contestaţia ca nefondată.
A reţinut instanţa de control judiciar că Hotărârea nr. 400 din 19 aprilie 2001 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate nu face nici o trimitere şi nu cuprinde nici o definiţie cu privire la noţiunea de „nevăzător” ci doar „Criterii de invaliditate în oftalmologie – barem procentual”, făcând diferenţiere între deficienţă vizuală uşoară – 20 – 49%, deficienţă vizuală medie – 50 – 69% , deficienţă vizuală accentuată – 70 – 89% şi deficienţă vizuală gravă – 90 – 100%.
Potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1041 din 05.03.2010 contestatorul a fost încadrat cu handicap vizual accentuat (cecitatea şi scăderea văzului;vicii de refracţie şi tulburări de acomodare).
Pornind de la definiţia dată de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române potrivit căruia prin „nevăzător” înţelegem”lipsit de vedere,orb” şi în lipsa unei dispoziţii legale care să includă în categoria nevăzătorilor toate persoanele cu handicap vizual Curtea apreciază că termenul de nevăzător nu poate fi extins şi asupra persoanelor care prezintă într-adevăr scăderea văzului însă nu o cecitate practică şi absolută. Extinderea noţiunii de nevăzător la toate persoanele care prezintă un handicap vizual ar determina aplicarea prevederilor art. 47 alin. 2 inclusiv celor care prezintă un handicap vizual uşor ceea ce excede voinţei legiuitorului .în mod evident.
În aceste condiţii în mod corect a stabilit recurenta prin decizia de respingere a cererii de pensionare că în speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 47 alin 1 din Legea nr.19/2000 şi nu cele ale art. 47 alin. 2 din acelaşi act normativ , situaţia contestatorului regăsindu-se reglementată la lit. b) care se referă la persoanele cu handicap accentuat. Totodată în mod corect s-a reţinut prin decizia contestată că petentul nu îndeplinea nici cerinţele art. 47 alin. 1 lit. b din Legea 19/2000 întrucât nu a realizat stagiul de cotizare necesar în condiţii de handicap preexistent, data dobândirii handicapului fiind 25.12.1973 în timp ce calitatea de asigurat a fost dobândită la data de 26.06.1970.
