Prin cererea adresată acestei instanţe la 07.10.2010, reclamanţii R. V., S. O., F. V., C. M., R. I., Ş. L., F. E. T., D. M., F. H. N., F. S., Ţ. O., F. A., F. A. I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, pentru a fi obligat la plata sumei de 100.000 lei daune materiale reprezentând echivalentul bunurilor mobile rămase în domiciliul părinţilor şi bunicilor lor F. D. şi F. V. la data deportării în Bărăgan pe care nu le-au mai găsit la întoarcere:mobile din lemn masiv cu care erau dotate toate camerele casei , uşi din lemn masiv cu geamuri de cristal , sobe de teracotă ,lustra din bronz şi cristal ,parchet de stejar , putini şi butoaie din lemn, alte bunuri , c/val. chirie încasate de organele administraţiei locale de la chiriaşi în perioada 1951-1956, valoarea degradărilor suferite de imobil şi care au necesitat reparaţii .
Au mai solicitat 140.000 euro sau echivalentul în lei – daune morale pentru părinţii şi bunicii lor ,arătând că au fost deportaţi în comuna Pelicanu ,jud. Călăraşi până în 1956, le-a fost afectată sănătatea , au dobândit boli care le-a scurtat viaţa şi le-a grăbit decesul, motiv pentru care bunicul lor a şi decedat la 14 sept.1956.
Prin sentinţa civilă nr. 188 /2010 Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea ,iar prin decizia 294/07.10.2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost desfiinţată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare , reţinându-se că prin OUG 62/2010 s-a modificat art. 5 din leg.221/2009 , în sensul că s-a recunoscut expres dreptul la daune morale pentru persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative ,iar cu privire la daune morale s-a reţinut că interpretarea dată de tribunal art. 5 alin. 1 lit. b din această lege este eronată, întrucât nu se face distincţie între bunurile mobile şi imobile, iar una din regulile de interpretare a normei juridice este că acolo unde legea nu distinge, nu poate distinge nici cel care o aplică, reclamanţii fiind îndreptăţiţi să pretindă despăgubiri pentru bunurile mobile.
Cauza a fost înregistrată , după desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare sub nr.9308/101/2010.
La termenul din 14 ianuarie 2011 s-a dispus conexarea la acest dosar a dosarului 9308/2010 , având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expertul desemnat în cauză Pantelimon Petre, obiecţiunile formulate de pârât fiind respinse ca neîntemeiate.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că reclamanţii solicită daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a dislocării autorilor lor în localitatea Pelicanu ,jud. Călăraşi în perioada 18 iunie 1951- 1956.
Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 modificată prin OUG nr. 62/2010 prevăd că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea.
Prin decizia nr. 1358/21.10.2010 pronunţată de Curtea Constituţională s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Statul Român în mai multe dosare şi s-a constatat că prevederile art. 5 alin 1 lit. a teza întâi din legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 dec. 1989, cu modificările şi completările ulterioare sunt neconstituţionale.
Decizia a fost publicată la data de 15.11.2010.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituţie, dispoziţiile din legi constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Instanţa constată că de la data publicării deciziei au trecut 45 de zile şi dispoziţiile declarate neconstituţionale prin decizia menţionată mai sus nu au fost puse în acord cu , prin urmare, acestea şi-au încetat efectele.
În consecinţă, faţă de cele expuse, instanţa a respins capătul de cerere de acordare a daunelor morale formulată în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Cu privire la al doilea petit, instanţa a constatat că reclamanţii au solicitat daune materiale în cuantum de 100.000 lei reprezentând c/val. bunuri mobile enumerate în acţiune: c/val.chirie pe perioada 1951-1956 şi c/val.reparaţii la imobilul degradat în perioada strămutării.
Din probele administrate în cauză, respectiv fişă tehnică şi contestaţie din 31 iulie 1975 (fila 96-97 ) reiese că autorii reclamanţilor au avut la data deportării o casă cu 6 camere în str. Decebal nr.48 b,martorii audiaţi relatând că era complet mobilată,însă fără a preciza componenţa acesteia, expertul desemnat în cauză evaluând generic o mobilă de sufragerie şi trei mobile de dormitor la suma de 44392 RON.
Art. 5 alin. 1 lit.b din legea 221/2009 prevede acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca urmare a aplicării măsurii administrative cu caracter politic, nu şi pentru degradările imobilelor sau c/val. chiriei percepută de stat pentru perioada 1951-1956.
Pentru considerentele expuse, instanţa a respins acţiunea.
