Terţul care invocă un drept de proprietate asupra imobilului inclus în masa succesorală menţionată în certificatul de moştenitor nu are deschisă calea acţiunii în petiţie de ereditate, ci calea acţiunii în revendicare. în cazul acţiunii în petiţie de ereditate, declanşată de cererea de anulare a certificatului de moştenitor, art. 88 din Legea nr. 36/1995 instituie implicit o prezumţie legală irefragabilă a interesului moştenitorului universal sau cu titlu universal în anularea certificatului de moştenitor emis cu nesocotirea drepturilor sale succesorale. în considerarea acestui interes exclusiv, legitimarea procesuală activă într-o acţiune în anularea certificatului de moştenitor este recunoscută de dispoziţiile legale menţionate doar moştenitorului (legal sau testamentar) universal sau cu titlu universal.
(Decizia nr. 979 din 5 noiembrie 2004 – Secţia a III-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 1645/7.02.2003, legal timbrată, reclamanta S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.A., anularea certificatului de moştenitor, întrucât pârâta nu a acceptat moştenirea în termen.
în motivarea cererii se arată că certificatul de moştenitor a fost eliberat în favoarea pârâtei după 2 ani şi 3 luni de la data deschiderii succesiunii, decesul numitei D.V. producându-se la data de 9.05.2000. Reclamanta locuieşte în imobilul rămas de pe urma defunctei încă din 1987, când defuncta i-a cerut acest lucru, în considerarea afecţiunii reciproce. Defuncta şi-a exprimat voinţa de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului reclamantei, fiind încheiat şi un contract de întreţinere, urmând ca ulterior să fie făcute demersurile pentru a trece imobilul pe numele reclamantei. Reclamanta a ajutat-o şi a îngrijit-o pe defunctă, plătind şi datoriile imobilului.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 700 din Codul civil şi art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.
Prin Sentinţa civilă nr. 1358 din 27.02.2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 1645/2003, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active, cererea fiind respinsă în consecinţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că de pe urma defunctei D.V., decedată la data de 9.05.2000, moştenirea a fost culeasă de către pârâtă, în calitate de moştenitor legal, nepoată de soră, în masa succesorală intrând imobilul situat în Bucureşti, la adresa indicată în acţiune. S-a apreciat că relaţiile de afecţiune dintre reclamantă şi defunctă şi faptul că aceasta din urmă ar fi avut intenţia de a-i transmite reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului succesoral nu pot justifica legitimarea procesuală activă a reclamantei în acţiunea în anularea certificatului de moştenitor. S-a apreciat, de asemenea, că neacceptarea succesiunii în termen legal reprezintă o cauză de nulitate relativă, ce poate fi invocată doar de persoana al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic.
Apelul declarat de către reclamantă a fost respins prin Decizia civilă nr. 1799/A din 15.10.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti- Secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2366/2003.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că legitimarea procesuală activă în speţă este condiţionată de existenţa vocaţiei succesorale, nedovedită de către reclamantă. S-a apreciat că eventuala încălcare a prevederilor art. 700 din Codul civil atrage nulitatea relativă a certificatului de moştenitor, ce poate fi invocată doar de moştenitorul al cărui interes a fost nesocotit. S-a reţinut şi lipsa dovezii contractului de întreţinere prin care s-ar fi transmis reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului succesoral.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, înregistrat în termen legal, înaintat înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ulterior trimis Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004.
în motivarea recursului, recurenta invocă prevederile art. 304 pct. 6, 8, 9, 10 şi 11 din Codul de procedură civilă.
în fapt, se invocă inexistenţa unui contract de întreţinere translativ de proprietate, neîncheiat în formă autentică, deoarece încheierea şi executarea lui au fost concretizate de învoiala părţilor. în baza contractului de întreţinere, recurenta a asigurat defunctei întreţinerea zilnică, prin procurarea hranei, curăţenia corporală, curăţenia casei, procurarea medicamentelor, internarea în spital cu însoţitor, plata cheltuielilor de înmormântare.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din (pct. 6, 8, 10 ale art. 304 neregăsindu-se în motivele de fapt invocate, iar pct. 11 fiind abrogat), Curtea a reţinut caracterul nefondat al recursului.
în mod legal şi temeinic au reţinut ambele instanţe, faţă de motivul de fapt invocat de către reclamantă – neacceptarea în termen a moştenirii de către pârâtă—, lipsa legitimării procesuale active a reclamantei în acţiunea în petiţie de ereditate, datorită lipsei vocaţiei succesorale efective a reclamantei la moştenirea defunctei D.V.
Acţiunea în anularea certificatului de moştenitor este întemeiată în drept, întotdeauna, pe prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995, fiind o acţiune în petiţie de ereditate.
Dacă orice alt act notarial poate fi atacat în justiţie de către orice persoană interesată, în temeiul art. 100 raportat la art. 99 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, art. 88 din aceeaşi lege reglementează un caz special, derogatoriu de la prevederile de drept comun ale art. 100 raportat la art. 99 alin. 1.
în consecinţă, titular al acţiunii în anularea certificatului de moştenitor, acţiune în petiţie de ereditate, poate fi numai persoana cu vocaţie succesorală efectivă, în calitate de moştenitor legal sau testamentar universal sau cu titlu universal, ale cărui drepturi succesorale au fost vătămate prin eliberarea certificatului de moştenitor în favoarea altei persoane, cu nesocotirea vocaţiei sale succesorale efective universale sau cu titlu universal.
Legatarul cu titlu particular sau terţul care invocă un drept de proprietate asupra imobilului inclus în masa succesorală menţionată în certificatul de moştenitor nu are deschisă calea acţiunii în petiţie de ereditate, ci calea acţiunii în revendicare. în speţă, reclamanta, în calitate de terţ care invocă un drept de proprietate asupra imobilului succesoral, nu are nici un interes legitim în formularea unei acţiuni în anularea certificatului de moştenitor, întrucât nu pe această cale poate obţine recunoaşterea şi realizarea dreptului invocat. în cazul acţiunii în petiţie de ereditate, declanşată de cererea de anulare a certificatului de moştenitor, art. 88 din Legea nr. 36/1995 instituie implicit o prezumţie legală irefragabilă a interesului moştenitorului universal sau cu titlu universal în anularea certificatului de moştenitor emis cu nesocotirea drepturilor sale succesorale. în considerarea acestui interes exclusiv, legitimarea procesuală activă, într-o acţiune în anularea certificatului de moştenitor, este recunoscută, de art. 88, doar moştenitorului (legal sau testamentar) universal sau cu titlu universal.
Prin urmare, indiferent de motivele de fapt invocate – neacceptarea în termen a moştenirii de către pârâtă şi/sau dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului succesoral -, reclamanta, în calitate de terţ faţă de moştenire, care invocă un drept de proprietate asupra imobilului succesoral, nu are un interes legitim în promovarea acţiunii în anularea certificatului de moştenitor, întrucât nu obţine nici un folos practic prin anularea certificatului de moştenitor, ce nu are nici caracter constitutiv şi nici translativ de drepturi, ci unul declarativ. Scopul urmărit de recurentă este acela al recunoaşterii şi realizării dreptului de proprietate invocat asupra imobilului succesoral, scop ce nu poate fi atins pe calea acestei acţiuni.
Ceea ce dă legitimare procesuală reclamantului într-o acţiune în anularea certificatului de moştenitor, acţiune în petiţie de ereditate, este interesul legitim recunoscut de lege exclusiv moştenitorilor universali sau cu titlu universal, care urmăresc stabilirea drepturilor lor succesorale împotriva moştenitorului aparent.
Recurenta-reclamantă, neavând o astfel de calitate, nu are legitimare procesuală activă, aşa cum în mod legal şi temeinic au apreciat cele două instanţe.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat. (Judecator Ioana Surdescu)