R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI
JUDETUL GORJ
Sentinţa Nr. 696/2011
Şedinţa publică de la 09 Martie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE X
Grefier X
Pe rol fiind soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de petentul , împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 4726265 din 17.11.2009, în contradictoriu cu intimat I.P.J. Gorj.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns petentul personal şi asistat de avocat X, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă , după care petentul solicită admiterea probei cu un martor, precizând că a prezentat martorul X .
Instanţa admite proba solicitată şi procedează la audierea martorului prezent, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, după care avocatul petentul precizează că nu mai are alte cereri de formulat şi nici probe de administrat, situaţie în care instanţa constă cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea sa de plata amenzii şi înlăturarea sancţiunii complementare .
I N S T A N T A
Asupra prezentei cauze civile, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 23.12.2009, sub nr. 33068/215/2009, petentul X a solicitat ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 4726265 încheiat la 17.11.2009, exonerarea de plata amenzii şi restituirea permisului de conducere, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 17.11.2009 în timp ce se deplasa cu autoturismul unui prieten dinspre Tîrgu Cărbuneşti către Filiaşi a fost oprit pentru control de către un agent de poliţie, care i-a solicitat actele maşinii şi, după ce i le-a prezentat, acesta a plecat la maşina poliţiei şi i-a încheiat procesul – verbal de contravenţie prin care l-a sancţionat pentru depăşirea vitezei regulamentare.
Petentul a mai arătat că nu a fost oprit de către agentul de poliţie din localitate, ci în afara acesteia şi că nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni.
De asemenea, a arătat că procesul – verbal este lovit de nulitate absolută întrucât a fost întocmit în lipsa acestuia şi nu poartă semnătura unui martor-asistent, încălcându-se astfel prevederile art.19 din O.G. nr. 2/2001.
Cererea este scutită de taxa de timbru potrivit art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, precum şi art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Conform art. 112 Cod de procedură civilă, acesta a ataşat la dosar procesul-verbal de contravenţie.
Prin sentinţa civilă nr. 353/14.01.2010, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 33068/215/2009, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Judecătoriei Tg – Cărbuneşti, având în vedere dispoziţiile art. 32 alineat 2 din O.G. nr. 2/2001 conform cărora plângerea contravenţională se soluţionează de către Judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială s-a săvârşit contravenţia, respectiv pe raza localităţii Bibeşti, judeţul Gorj.
La Judecătoria Tg. Cărbuneşti, intimatul a înaintat la dosar materialul probator ce a stat la baza emiterii procesului-verbal contravenţional, cu adresa nr. 42018 din 19.02.2010 (filele 5 -11).
Prin sentinţa nr. 704 din 04.03.2010 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 33068/215/2009, a fost respinsă plângerea formulată de petentul X, împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 4726265/17.11.2009, în contradictoriu cu intimat I.P.J. Gorj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 4726265/17.11.2009, petentul X a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 900 lei pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 121 din H.G. nr.1371/2006 şi de art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se că la data de 17.11.2009 a condus autoturismul marca Wolksvagen Passat cu număr de înmatriculare X pe DJ 66 în localitatea Bibeşti, cu viteza de 106 km/h, depăşind cu peste 50 km viteza maximă admisă în localitate şi nu a avut asupra sa permisul de conducere şi actul de identitate.
În ceea ce priveşte motivul de nulitate referitor la lipsa martorului-asistent, invocat de petent, instanţa reţine că aceasta atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, în condiţiile dovedirii unei vătămări, în cauză omisiunea de semnare a procesului-verbal de către un martor-asistent neavând implicaţii asupra valabilităţii actului sancţionator, întrucât rolul unui astfel de martor este exclusiv de a constata modalitatea încheierii acestuia.
Totodată, referitor la faptul că nu s-a adus la cunoştinţa petentului dreptul de a formula obiecţiuni, instanţa reţine că Î.C.C.J. a statuat cu efect obligatoriu conform art. 329 alin. 3 C. proc. civ. asupra interpretării dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, prin decizia nr. XXII/19 martie 2007 – recurs în interesul legii.
Astfel, instanţa supremă a apreciat că nerespectarea de către agentul constatator a cerinţelor de a aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare şi de a consemna distinct acele obiecţiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
În consecinţă, nu se constată nici o vătămare produsă de lipsa acestei omisiuni, întrucât toate motivele de contestare a procesului-verbal au fost învederate în plângere, considerent pentru care se va înlătura ca neîntemeiată apărarea formulată.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat, verificând fotografiile video-radar ataşate la dosar (fila 7), că viteza înregistrată de autoturismul condus de petent la momentul respectiv era de 106 km/h, iar înregistrarea este valabilă din punct de vedere tehnic, fiind efectuată de un agent autorizat (fila 9) cu cinemometrul montat pe auto MAI (menţionat în procesul-verbal), verificat metrologic la data constatării faptei contravenţionale (fila 8).
Prin urmare, nerespectarea regimului de viteză a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic în sensul art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Instanţa a mai reţinut că fotografiile video-radar evidenţiază elemente specifice localităţii, astfel încât sancţionarea depăşirii limitei de viteză pe sectorul de drum respectiv a fost efectuată conform dispoziţiilor legale în materie.
Analizând legalitatea şi temeinicia sancţionării faptei contravenţionale privind lipsa permisului de conducere şi a actului de identitate, s-a constatat că petentul nu a contestat această măsură, considerent pentru care instanţa apreciază că fapta menţionată corespunde realităţii.
De asemenea, având în vedere că petentul nu a invocat alte motive de nulitate relativă, instanţa apreciază că modalitatea de sancţionare nu i-a cauzat nici o vătămare.
De altfel, petentul a recunoscut implicit vinovăţia sa întrucât a solicitat în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment, sancţiune aplicabilă exclusiv în urma constatării culpei contravenţionale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul X, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În dezvoltarea motivelor scrise depuse ulterior la dosar, recurentul petent a criticat sentinţa pentru nelegalitate, întrucât instanţa de fond a apreciat că nu este necesar să cerceteze în vreun fel fondul cauzei.
Astfel, a susţinut că instanţa de fond nu a exercitat rolul activ în virtutea căruia trebuia să stăruie în aflarea adevărului şi faţă de lipsa petentului la primul termen de judecată nu a înţeles să dispună o nouă citare a acestuia cu menţiunea dacă stăruie sau nu în susţinerea plângerii.
A mai arătat, de asemenea, că în data de 04.03.2010 , din motive medicale, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată, iar instanţa de fond a luat cauza în pronunţare cu toate că, prin plângerea formulată, solicitase probe în dovedirea cererii, probe ce ar fi trebuit administrate.
Examinând criticile formulate în raport de actele şi lucrările dosarului şi prin raportare la disp. art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul a apreciat ca fiind fondat recursul declarat, iar prin Decizia nr.1627/20.10.2010, a admis recursul, a casat hotărârea de fond şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut:
Aşa cum rezultă din adeverinţa medicală depusă de petent la dosar în recurs, tribunalul constată că, în data de 04.03.2010, dată la care cauza a fost soluţionată pe fond de către prima instanţă, acesta a fost în imposibilitate de se prezenta la judecată pentru a-şi susţine plângerea şi pentru a solicita administrarea de probe în apărare.
Este adevărat că prima instanţă nu a avut cunoştinţă de acest aspect, la dosar nefiind depus nici o cerere în acest sens, însă, aceasta a procedat la soluţionarea cauzei la primul termen de judecată, fără a ţine seama de faptul că, prin plângerea dedusă judecăţii, petentul a solicitat administrarea de probe, respectiv înscrisuri şi declaraţii de martori.
Procedând astfel, prima instanţă nu a dat posibilitatea petentului de a lua la cunoştinţă şi de a combate probele depuse de intimată la dosar, având în vedere că înscrisurile respective şi fotografiile video radar au fost depuse la registratură la data de 03.03.2010, încălcând astfel principiul contradictorialităţii, precum şi dispoziţiile art. 129 Cod de procedură civilă, conform cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Având în vedere că petentului din cauza de faţă nu i s-a dat posibilitatea de a administra probe în scopul combaterii probelor de vinovăţie depuse de intimată, acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare, situaţie ce echivalează cu o necercetare a fondului de către prima instanţă, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod de procedură civilă.
In rejudecare s-a constituit Dosarul nr.5071/317/2010, iar la termenul din 09.03.2011, petentul a solicitat proba cu un martor, instanţa a admis-o şi a procedat la audierea martorului X care a declarat că era cu petentul în maşină, circulând dinspre comuna Aninoasa înspre Craiova, că , la ieşirea din comuna Săuleşti şi intrarea în comuna Aninoasa, sat Bobaia, au fost opriţi de organul de Poliţie , spunându-i petentului că a depăşit limita de viteză, că, în fapt, la măsurarea vitezei, maşina se afla pe aşa numitul „Câmp al Aninoasei” care are o lungime de cca 1 km, distanţă pe care nu este nici o casă, că doar în acea zonă petentul a mărit viteza dar pentru scurt timp, întrucât maşinile care veneau din sens opus au făcut semnele obişnuite, astfel că, la intrarea în localitate, petentul a redus viteza la limita legală, alte maşini, atât din faţa cât şi din spatele maşinii petentului nefiind oprite .
Examinând plângerea în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale în materie, instanţa apreciază că este întemeiată, motivat de următoarele considerente :
Cu privire la contravenţia de depăşire a vitezei de circulaţie, instanţa constată că, din fotografiile video radar depuse de intimat la dosar, nu rezultă că petentul ar fi circulat în localitate.
Astfel, în fotografiile în care apare autoturismul condus de petent, cu nr. de înmatriculare X, nu sunt indicii că acesta circula în localitate, astfel că este credibilă declaraţia martorului Călin Gheorghe, aşa cum a fost reţinută mai sus .
Ataşarea a două fotografii video radar în care nu este şi autoturismul condus de petent, ci doar drumul judeţean şi elemente de gard, posibil din dreptul unor construcţii, realizate după 5 sec. de la timpul care apare înscris în celelalte fotografii ( 15:44:47 faţă de 15:44:42) dar în care apare şi viteza ţintei ( „T”) ca fiind 42 şi 48 Km, nu constituie o probă a depăşirii vitezei de circulaţie în localitate .
In cazul în care viteza „T”, deşi nu se vede nici un autoturism în fotografii, este chiar viteza maşinii condusă de petent, atunci martorul X a prezentat realitatea cu privire la succesiunea vitezelor diferite ale petentului, în zona fără case de pe „câmpul Aninoasei” şi apoi în zona cu case, iar în cazul în care viteza de 42-48 Km/h nu reprezintă decât viteza unui autoturism oarecare, care oricum nu se vede în fotografii, proba nu poate fi reţinută ca şi concludentă în cauză .
In consecinţă, instanţa reţine că intimatul nu a făcut dovada că petentul a depăşit viteza legală de circulaţie în localitate, astfel că, pentru contravenţia prevăzută în art. 101/1/18 din OUG nr.195/2002, se va admite plângerea şi se va anula procesul verbal .
Cu privire la cea de-a doua contravenţie, instanţa reţine că , deşi este constatată prin acelaşi proces verbal cu contravenţia de viteză şi pentru care nu este obligatorie confirmarea de către un martor al refuzului contravenientului de a semna , a lipsei sau a neputinţei acestuia, întrucât dovada se face cu un mijloc tehnic înscris în act, era necesară confirmarea refuzului de semnare a procesului verbal de către un martor sau arătarea motivului pentru care procesul verbal s-a încheiat în aceste condiţii .
Astfel, potrivit art.19 alin.1 şi 3 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator şi de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puţin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
In condiţiile în care la faţa locului era cel puţin o persoană străină, respectiv martorul X , evident că organul de poliţie era obligat să respecte dispoziţiile art.19 din OG nr.2/2001, iar în cazul în care această persoană nu era de faţă şi nici altă persoană în afară de agenţii constatatori, era necesar a se înscrie acest aspect.
Evident că nerespectarea art.19 din OG nr.2/2001 nu poate constitui motiv de nulitate absolută a procesului verbal,aceste motive fiind înscrise separat în art. 17 din PG nr.2/2001, dar poate atrage nulitatea relativă a actului în cazul în care se invocă de către contravenient .
Cum , în speţă, acest motiv a fost invocat, prejudicierea petentului fiind evidentă , în condiţiile în care el arată că a prezentat actele organului de poliţie, procesul verbal este, şi sub acest aspect, lovit de nulitate relativă.
In consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art.34 din OG nr.2/2001,se va anula procesul verbal în întregime, urmând ca petentul să fie exonerat de plata amenzii , iar sancţiunea complementară urmând a fi înlăturată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite plângerea formulată de petentul X, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 4726265 din 17.11.2009, în contradictoriu cu intimat I.P.J. Gorj.
Anulează procesul verbal seria CC nr. 4726265 din 17.11.2009, exonerează petentul de plata amenzii şi înlătură sancţiunea complementară de reţinere a permisului de conducere.
Irevocabilă .
Pronunţată în şedinţa publică din 09.03.2011
PRESEDINTE GREFIER
RED. Mr – 16.03.2011 – 4 EX
