Judecătoria Mediaş
Sentinţa civilă nr. 1420 / 30.06.2010
Domeniu asociat – civil – plângere contravenţională
Constată că prin plângerea înregistrată la instanţă la data de 10 iunie 2010 petentul O. S., domiciliat în D., str. O. G. nr.-9, judeţul S., solicită în contradictoriu cu intimatul IPJ S. anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 6790951/29.05.20910.
În motivare arată că la data de 29.05.2010, în jurul orelor 17:00, se deplasa cu autoturismul marca Volswagen Golf, cu nr. SB-, pe raza localităţii Ş. pe T., din direcţia S. spre M., iar în faţa sa se deplasau, pe acelaşi sens de mers, cu viteză foarte mică, alte autoturisme, în opinia sa nejustificat, iar după ce s-a asigurat şi a semnalizat, s-a angajat în depăşire într-o zonă cu marcaj discontinuu, dar pentru că ceilalţi conducători auto nu au respectat prevederile art. 119 din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 a fost nevoit să utilizeze o suprafaţă mai mare, fapt ce a condus la situaţia ca revenirea pe banda de mers să se facă într-o zonă cu marcaj discontinuu. Mai arată că prin manevra efectuată nu a periclitat în vreun fel circulaţia, că agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă că are dreptul de a formula obiecţiuni, că menţiunea cu privire la existenţa martorilor asistenţi este eronată, întrucât în autoturismul său se aflau două persoane, şi că încheierea procesului verbal nu s-a făcut pe formularul prevăzut de art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În fine, mai arată că este încadrat ca şofer la S.C. L. SRL B., iar suspendarea permisului de conducere i-ar putea atrage pierderea locului de muncă.
În drept se invocă prevederile OUG nr. 195/2002 şi Regulamentul de aplicare a acestei ordonanţe.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea plângerii, arătând că petentul a încălcat normele de circulaţie privind depăşirea, fapte înregistrate cu paratele din dotare.
În drept invocă prevederile art. 115-118 Cod pr. civilă, art. 120 alin. 1 lit. i şi h şi art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Intimatul depune la dosar originalul procesului verbal , raportul agentului constatator, atestatul acestuia, buletinul de verificare metrologică a aparatului, dovada că pe raza localităţii Ş. pe T. sunt montate indicatoare cu depăşirea interzisă, planşe foto şi suport electronic (DVD) privind înregistrarea faptei.
Examinând plângerea instanţa reţine:
Prin procesul verbal seria CC nr. 6790951/29.05.2010 încheiat de Poliţia rutieră D. petentul a fost sancţionat cu 240 lei amendă şi avertisment şi s-a dispus suspendarea permisului de conducere pe o durată de 30 de zile, reţinându-se că la data de mai sus, ora 17:10, circulând cu autoturismul cu nr. SB- pe raza localităţii Ş. pe T., din direcţia S. M., a efectuat depăşirea a trei autoturisme în zona de acţiune a indicatorului „depăşirea interzisă”, încălcând marcajul continuu care desparte sensurile de circulaţie, şi a circulat în localitate cu viteza de 65 Km/h, fapte ce încalcă dispoziţiile art. 120 lit. h şi i şi art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, şi care sunt sancţionate de dispoziţiile art. 100 alin. 3 lit. e şi 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului verbal se face menţiunea că fapta a fost filmată cu aparatul radar montat pe auto nr. SB- şi că petentul nu recunoaşte fapta şi refuză să semneze. Se mai face menţiunea că la faţa locului nu a fost un martor asistent.
Din planşele foto şi DVD-ul depuse la fila 26 dosar se poate observa că petentul a încălcat dispoziţiile legale privind depăşirea în zona în care drumul era marcat cu linie continuă, ceea ce nu lasă nici un dubiu asupra faptei comise, pentru că, potrivit dispoziţiilor art. 120 alin. 1 lit. i din HG nr. 1361/2006 depăşirea vehiculelor este interzisă când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus.
Şi în ce priveşte viteza se poate observa că petentul a circulat cu 65 Km/h în localitate, deşi potrivit dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 195/2002 limita maximă de viteză în localităţi este de 50 Km/h, iar conform dispoziţiilor art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
Cât priveşte critica adusă procesului verbal în privinţa formei, este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 181 din HG nr. 1391/2006 în situaţia în care fapta a fost constatată cu un mijloc tehnic certificat sau un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut la anexa 1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, dar această procedură se aplică în situaţia în care conducătorul de vehicul nu este oprit la momentul săvârşirii faptei, când datele sale personale sunt comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deţinătorului legal al vehiculului. În acest caz, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, procesul verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Atunci însă când conducătorul de vehicul este oprit în trafic pentru a i se aduce la cunoştinţă fapta, modelul procesului verbal ce se va întocmi este cel prevăzut în anexa nr. 1A, chiar dacă fapta a fost înregistrată cu mijloace tehnice, situaţie în care se vor respecta regulile de completare a acestui tip de proces verbal, respectiv se vor menţiona obiecţiunile, împrejurarea dacă cel sancţionat refuză sau nu poate să semneze procesul verbal şi atestarea de către martor a acestei împrejurări ori motivul pentru care procesul verbal a fost încheiat în lipsa martorului.
Prin urmare, agentul constatator a respectat dispoziţiile legale şi în ce priveşte forma procesului verbal, precum şi în ce priveşte martorul, arătând că la faţa locului nu a fost un martor care să confirme refuzul petentului de a semna.
În raport de aceste considerente procesul verbal va fi menţinut în ce priveşte sancţiunile principale.
În ce priveşte sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, deşi potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 nerespectarea regulilor privind depăşirea atrage sancţiunea amenzii prevăzută în clasa a doua de sancţiuni şi aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, sancţiune aplicată în mod corect de către agentul constatator, totuşi, având în vedere că petentul îşi câştigă existenţa din meseria de conducător auto, iar suspendarea dreptului i-ar putea atrage pierderea locului de muncă, instanţa a considerat că aplicarea sancţiunii amenzii şi a punctelor de penalizare este suficientă pentru prevenirea pentru viitor ca petentul să mai încalce dispoziţiile legale privind depăşirea.
Cu toate că textul de lege nu lasă loc de a se interpreta că sancţiunea complementară poate fi sau nu aplicată, ea fiind o consecinţă automată a aplicării sancţiunii principale, totuşi, ţinând seama de dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei, considerăm că aşa cum instanţa poate cenzura sancţiunea principală şi poate aplica sancţiunea avertismentului, cu menţinerea sancţiunii complementare, tot aşa poate menţine sancţiunea principală şi înlătura sancţiunea complementară, în raport de gradul de pericol social al faptei şi mai ales de circumstanţele personale ale contravenientului.
Dacă, aşa cum s-a dovedit, fapta prezintă pericol social, mai ales că petentul a depăşit mai multe autovehicule la rând pe o porţiune de drum cu linie continuă şi într-o zonă cu vizibilitate redusă în localitate, în ce priveşte sancţiunea complementară, aplicarea acesteia ar putea avea consecinţe mult prea severe faţă de petent şi familia sa. Fiind şofer de meserie (fila 7 dosar), acesta şi-ar putea pierde locul de muncă lăsându-şi familia fără sprijinul material necesar întreţinerii, ceea ce ar face ca întregul complex de sancţiuni la care a fost supus să fie în disproporţie cu fapta.
Ca urmare, instanţa va admite în parte plângerea şi va dispune anularea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile.
Se atrage însă atenţia petentului că, la repetarea faptei, nu va mai putea beneficia de acelaşi tratament, cazierul său contravenţional fiind deja încărcat cu fapte care nu-i mai pot îngădui clemenţă.
Cât priveşte celelalte critici aduse procesului verbal, instanţa le consideră neîntemeiate şi le va respinge, agentul constatator încheindu-l cu respectarea dispoziţiilor legale.
