Plângere contravenţională. Apel nejustificat la 112. Formularea unei acuzaţii de supunere la tratamente degradante. Lipsa unei anchete efective. Încălcarea art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Amenzi


Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de XXX sub nr. XXX, petenta Stanciu Mirela a formulat plângere contraventionala împotriva procesului-verbal seria XXX nr. XXX, încheiat de XXX.

În motivare, petenta a aratat ca în data de XXX, în locuinta petentei a izbucnit un conflict între petenta si sotul acesteia, numitul XXX. Acesta s-a întors de la tara în stare de ebrietate si a devenit violent, lovind-o pe petenta si spargând usa de la baie. Când acesta si-a îndreptat violentele spre copii, petenta a chemat politia.

Dupa aproximativ 10-15 minute a politia, dar nu au intrat în casa sa vada urmarile evenimentului, ci, dimpotriva, l-au salutat pe sotul petentei, deoarece se cunosteau, au stat de vorba si au amendat-o pe petenta.

Petenta a încercat sa relateze ce s-a întâmplat, i-a invitat în locuinta sa vada ceea ce a spart sotul si sa stea de vorba cu copiii, dar agentii de politie au refuzat.

Petenta a mai mentionat ca este în proces de cu încredintare minor, termenul de judecata fiind pe data de XXX.

În drept, petenta s-a întemeiat pe prevederile si ale OG nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a depus în fotocopie procesul-verbal seria XXX nr. XXX din XXX.

Intimatul XXX a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.

În dovedire, intimatul a depus procesul-verbal seria XXX nr. XXX din XXX în original, proces-verbal de afisare a procesului-verbal de contraventie, raportul agentului constatator.

Analizând probele administrate în cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin procesul-verbal seria XXX nr. XXX din XXX, întocmit de XXX, petenta XXX a fost sanctionata contraventional cu amenda în cuantum de 100 lei pentru încalcarea art. 3 pct. 11 din Legea nr. 61/1991.

S-a retinut în actul sanctionator ca în data de XXX, ora XXX, petenta a apelat Serviciul 112 fara motiv întemeiat, fapta semnalata neavând caracter de urgenta.

Agentul constatator a retinut în raportul sau ca în data de XXX, în jurul orei XXX, a fost sesizat prin SNUAU 112 de numita XXX din XXX, despre faptul ca sotul ei se afla sub influenta bauturilor alcoolice si face scandal la domiciliu.

La fata locului, la adresa mai sus mentionata, se afla apelanta XXX, care imediat ce a observat ca în cadrul echipajului de interventie executa serviciul si un jandarm, a refuzat sa dea detalii despre cele întâmplate, pe motiv ca îl cunoaste pe sotul ei, care a lucrat în cadrul XXX, dupa care le-a solicitat agentilor sa plece, mentionând faptul ca oricum va reclama echipajul comandantului unitatii.

Agentul constatator a insistat ca apelanta sa relateze cele întâmplate, însa aceasta a refuzat în continuare, dupa care a intrat într-o camera a apartamentului si a închis usa. Agentul a încercat sa poarte discutii si cu numitul XXX, sotul apelantei, care se afla sub influenta bauturilor alcoolice, însa acesta a refuzat sa dea detalii despre cele întâmplate si de asemenea sa prezinte datele de stare civila pentru a fi identificat, dupa care a închis usa apartamentului.

În temeiul art. 3.11 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, constituie contraventie savârsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni: alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de mentinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, dupa caz, prin solicitarea interventiei la fata locului, fara motiv întemeiat;

În baza art. 4 alin. (1) lit. a) din acelasi act normativ, contraventiile prevazute la art. 3 se sanctioneaza dupa cum urmeaza: a) cu amenda de la 100 lei la 500 lei, cele prevazute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) si 34).

În ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal seria XXX nr. XXX din XXX, instanta constata ca acesta a fost încheiat cu respectarea cerintelor legale prevazute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Astfel, procesul-verbal contine data si locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost savârsita, precum si aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator si de un martor-asistent, fiind astfel respectate si dispozitiile art. 19 din acelasi act normativ. De asemenea, instanta constata ca plângerea a fost introdusa în termenul legal prevazut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere ca procesul-verbal de contraventie a fost comunicat petentei la XXX, iar plângerea contraventionala înregistrata pe rolul instantei la data de XXX.

În ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal seria XXX nr. XXX din XXX, instanta constata ca, având în vedere ca petenta a acuzat faptul ca a fost victima unei agresiuni din partea sotului sau, prezenta cauza trebuie analizata cu luarea în considerare a prevederilor art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conform caruia nimeni nu parte fi supus la tortura, nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante. Articolul 3 din Conventie consacra una dintre valorile fundamentale ale unei societati democratice, interzicând, în termeni absoluti, tortura si pedepsele si tratamentele inumane sau degradante.

Având în vedere cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Bursuc contra României, instanta retine ca Conventia este un “instrument viu care se interpreteaza în lumina conditiilor de viata actuale”, iar evolutia în crestere a exigentelor în materia protectiei drepturilor omului si a libertatilor fundamentale implica, în paralel si inevitabil, un grad mai mare de severitate în aprecierea încalcarilor aduse valorilor fundamentale ale societatilor democratice. Prin urmare, acte care în trecut nu erau calificate ca “tratamente inumane si degradante”, ar putea fi calificate diferit în viitor.

Instanta constata, asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza M. C. contra Bulgariei, ca obligatia statelor membre ale Consiliului Europei, stabilita de art. 1 din Conventie, de a asigura respectarea drepturilor si libertatilor prevazute de Conventie pentru fiecare persoana aflata sub jurisdictia acestora, coroborata cu art. 3, impune statelor sa adopte masuri menite sa asigure ca persoanele aflate sub jurisdictia acestora nu sunt supuse la rele tratamente, inclusiv rele tratamente aplicate de persoane private.

Articolul 3 din Conventie stabileste în sarcina agentilor statului obligatia de a desfasura o ancheta efectiva atunci când o persoana acuza ca a fost victima unui tratament interzis de acest articol. O asemenea obligatie pozitiva nu poate sa fie limitata doar la cazurile de rele tratamente aplicate de agenti ai statului. De asemenea, obligatia statului de a asigura integritatea fizica a persoanei, în temeiul art. 8 din Conventie, poate fi avuta în vedere atunci când se analizeaza efectivitatea unei anchete penale, adica a unei anchete în care se analizeaza pretinsele tratamente interzise de legea penala la care individul ar fi fost supus.

În cauza Pantea contra României, Curtea a retinut ca, pentru a fi incluse în sfera de aplicare a articolului 3, relele tratamente trebuie sa atinga un minimum de gravitate, minimum ce este relativ, depinzând de ansamblul circumstantelor cauzei, precum, durata tratamentului si efectele psihice sau psihologice asupra victimei si, în anumite cazuri, sexul, vârsta, starea de sanatate a acesteia.

În prezenta speta, instanta constata ca petenta a semnalat printr-un apel la Serviciul 112 ca este victima unei agresiuni din partea sotului sau, prin urmare petenta a semnalat un comportament prin care s-ar fi adus atingere demnitatii sale, asadar prin care s-ar fi încalcat dreptul garantat de articolul 3.

Pornind de la principiile statuate în cauza Pantea, instanta arata ca atunci când o persoana afirma ca a fost supusa la tratamente contrare articolului 3 din Conventie, aceasta dispozitie a Conventiei, coroborata cu obligatia generala impusa statului de articolul 1 din Conventie de a “recunoaste oricarei persoane aflata sub jurisdictia sa drepturile si libertatile garantate de Conventie” instituie o obligatie a statului implicit de a initia si derula o “ancheta oficiala efectiva”. Aceasta ancheta, asemenea celei impuse de articolul 2 din Conventie, trebuie sa fie capabila sa conduca la identificarea si pedepsirea persoanelor responsabile. În caz contrar, în ciuda importantei sale fundamentale, interdictia legala generala de a supune o persoana la tratamente inumane sau degradante ar deveni ineficienta în practica.

Analizând toate aceste principii în lumina circumstantelor prezentei cauze, instanta constata ca, desi petenta a semnalat la Serviciul 112 ca a fost lovita de sotul sau aflat în stare de ebrietate, agentii de politie s-au limitat la a merge la domiciliul petentei si la a adresa întrebari acesteia în locul pretinsei agresiuni si în prezenta sotului pretins agresiv. Instanta constata ca agentii de politie nu au avut în vedere în nici un moment ca petenta ar putea fi inhibata de prezenta sotului sau sau ca ar putea fi traumatizata de agresiunile învederate. Din contra, agentii s-au limitat la a constata faptul ca petenta nu doreste sa ofere date suplimentare despre pretinsul incident si au concluzionat ca aceasta a sunat nejustificat la serviciul de urgenta.

Din perspectiva instantei de judecata, agentii statului, desi fusese semnalata o încalcare a art. 3 din Conventie, nu au întreprins o ancheta efectiva, nu au consemnat daca petenta prezenta urme de agresiuni, nu au consemnat în ce stare emotionala se afla aceasta, nu au audiat pe niciunul dintre soti a doua zi sau ulterior, când impactul emotional al pretinsului eveniment ar fi fost diminuat si petenta ar fi putut oferi mai multe detalii, nemaifiind sub influenta socului evenimentului. Agentii de politie au consemnat doar ca sotul petentei se afla sub influenta bauturilor alcoolice si ca nu a fost colaborativ cu organele de politie, nefiind de acord sa le comunice acestora datele sale de stare civila, atitudine care ar fi putut fi considerat de catre agentii statului un indiciu asupra veridicitatii celor indicate de petenta.

În acest context, instanta atrage atentia ca dreptul la viata privata nu este un drept absolut, acesta putând suferi limitari, în special în scopul protejarii integritatii fizice si psihice a persoanei. În concret, incidentul semnalat de petenta organelor statului nu se circumscria unui eveniment de viata pur privata, conjugala, ci reprezenta o semnalare cu privire la comiterea unei infractiuni flagrante în domiciliul comun, motiv pentru care agentii statului ar fi trebuit sa aiba rol activ si sa cerceteze cu mai multa atentie cele prezentate.

În lipsa unei anchete efective cu privire la circumstantele cauzei, instanta concluzioneaza ca situatia de fapt retinuta de organul constatator în procesul-verbal de contraventie nu este temeinica, motiv pentru care instanta va admite plângerea petentei si va anula procesul-verbal.