În motivare, instanta a apreciat ca neîntemeiata apararile formulate de catre petenta în sensul ca se impune înlaturarea raspunderii contraventionale motivat de existenta unei stari de necesitate la momentul constatarii faptei, stare de necesitate pe care organul constatator nu ar fi avut-o în vedere la întocmirea procesului-verbal de contraventie contestat.
Împrejurarea ca agentul constatator nu a tinut seama de starea de necesitate invocata nu este de natura a produce nici un prejudiciu petentei din moment ce însusi legiuitorul a stabilit ca toate „cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de catre instanta”, conform art. 11 alin.5 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Instanta a retinut ca petenta H.M. nu a facut dovada starii de necesitate invocate, astfel cum impun prevederile art. 1169 din Codul civil, conform carora cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
