Prin procesul-verbal contestat s-a retinut ca a depasit un alt autovehicul pe trecerea de pietoni, fapta fiind prevazuta de art. 120 alin.1 lit.e din Hotarârea Guvernului nr. 1391 din 2006 privind punerea în aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195 din 2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata.
Instanta a aratat ca procesul-verbal de constatare a contraventiei beneficiaza de forta probanta proprie în ceea ce priveste constatarile personale ale agentului constatator care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea conditiilor de forma impuse de prevederile art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, iar petentul nu face dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta prin procesul-verbal atacat.
Aspectele mentionate sunt în concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveste asimilarea procedurii contraventionale cu cea penala si aplicarea prezumtiei de nevinovatie ca o garantie a procesului echitabil prevazut de art. 6 paragraful 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (cauza Anghel contra României, hotarârea din 04 octombrie 2007, definitiva la 31 martie 2008, paragrafele 60, 63, 68).
În cauza, instanta a retinut ca aspectele mentionate în procesul-verbal contestat reprezentau constatari personale ale agentului constatator.
Prin probatoriul administrat instanta a retinut o alta situatie de fapt decât cea consemnata de catre organul constatator în procesul-verbal de contraventie. Astfel, defectuozitatea semnalizarii trecerii de pietoni, coroborata cu lucrarile ce se efectuau în locul unde se pretindea ca a fost savârsita fapta au fost de natura sa împiedice retinerea savârsirii cu vinovatie a faptei, nefiind întrunite elementele constitutive ale faptei contraventionale sub aspectul laturii subiective.
