Asupra cauzei civile de faţă.
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 17.01.2011 sub nr. 212/324, petentul I O a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CC nr. 6113737/13.01.2011 întocmit de intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie – Postul de Politia I.
Verificând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
În fapt, se arată în motivarea plângerii contravenţionale de către petent, a fost sancţionat pe nedrept, deoarece maşina nu avea nicio modificare. A mai arătat petentul ca agentul constatator nu i-a permis sa plătească asigurarea obligatorie de răspundere civila.
Plângerea contravenţională nu a fost motivată în drept.
Potrivit disp. art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art.15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravenţională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Analizând materialul probator existent în cauză în scopul soluţionării acestei excepţii, instanţa reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta, fiind vorba despre o competenţa teritorială exclusivă. Aceste dispoziţii au caracter imperativ şi nu au fost prevăzute în favoarea contravenientului care formulează plângerea, ci instituie o competenţă teritorială absolută, de ordine publică, ocrotind interesul public al bunei administrări a justiţiei, care poate fi mai uşor de realizat în măsura în care plângerea este analizată de către instanţa în circumscripţia căreia a fost săvârşita fapta, în circumscripţia căreia se află şi organul din care face parte agentul constatator şi astfel, ar putea fi administrate mai uşor probele.
În conformitate cu dispoziţiile art.159 pct.3 Cod procedură civilă, necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. Dispoziţiile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 au caracter special faţă de normele de competenţă generală stabilite de şi sunt de ordine publică, instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată fiind cea în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia.
Or, din cuprinsul procesului-verbal se constată că fapta contravenţională a fost săvârşită în localitatea Iveşti, astfel încât instanţa constată că Judecătoria Tecuci nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea formulată de către petent. În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională, aceasta este Judecătoria Lieşti, în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia reţinută în sarcina petentului.
Faţă de aceste considerente, având în vedere că, în speţă, competenţa teritorială este absolută şi, în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ale art. 158 alin. 1 şi 3 din Cod procedură civilă precum şi ale art.159 pct.3 Cod procedură civilă, instanţa va admite excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Tecuci invocată de către intimat prin întâmpinare şi va declina competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Lieşti.
