Plângere contravenţională. Neachitarea taxei de utilizare a drumurilor naţionale (rovinieta). Existenţa unui contract de leasing cu privire la autovehiculul respectiv. Consecinţe în planul răspunderii contravenţionale. Sancţionarea societăţii de leasing


NUMĂR DOCUMENT: 844

DATĂ DOCUMENT: 14.06.2010

DOMENIU ASOCIAT: Contravenţii. Închisoare contravenţională.

AUTOR: MARIUS PAVEL CAPOTA

Plângere contravenţională. Neachitarea taxei de utilizare a drumurilor naţionale (rovinieta). Existenţa unui contract de leasing cu privire la autovehiculul respectiv. Consecinţe în planul răspunderii contravenţionale. Sancţionarea societăţii de leasing, iar nu a utilizatorului.

S.C. BT LEASING I.F.N. are doar nuda proprietate asupra autovehiculului, care a făcut obiectul contractului de leasing, aşa cum a afirmat chiar petenta, în timp ce posesia şi folosinţa, ca şi conţinut juridic al dreptului de proprietate, urmând a fi exercitate de către utilizator, adică S.C. E. S.R.L.

În esenţă, aceste efecte ale operaţiunilor de leasing rezultă şi din prevederile art. 1, alin. 1 din O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În esenţă, aceste efecte ale operaţiunilor de leasing rezultă şi din prevederile art. 1, alin. 1 din O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa nu consideră necesar să arate, în concret, ce anume presupune dreptul de folosinţă asupra autovehiculului dobândit de către S.C. E. S.R.L., în temeiul contractului de leasing, dar reţine teza, conform căreia persoana care, în mod efectiv, are dreptul de folosinţă al autovehiculului în cauză, adică tocmai posibilitatea de a folosi reţeaua de drumuri naţionale din România, este utilizatorul (ca parte într-un contract de leasing financiar), iar nu finanţatorul.

În fapt, potrivit art. 15 din O.G. nr. 15/2001, prin acest act normativ a fost transpusă în dreptul intern Directiva nr. 62/1999/CE din data de 17.06.1999 a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene de aplicare a taxelor la autovehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri.

Or, atât această Directivă, cât şi O.G. nr. 15/2002 au în vedere plata unei anumite sume „care conferă dreptul unui vehicul de a utiliza” drumurile naţionale.

Or, atât această Directivă, cât şi O.G. nr. 15/2002 au în vedere plata unei anumite sume „care conferă dreptul unui vehicul de a utiliza” drumurile naţionale.

Aşadar, obligaţia de a plăti taxa de utilizare este legată de posibilitatea concretă şi efectivă de a folosi autovehiculul respectiv (de a circula) pe drumurile naţionale, iar nu doar de simpla calitate de deţinător, înscris în certificatul de înmatriculare, astfel cum afirmă intimata Compania.

Aşadar, obligaţia de a plăti taxa de utilizare este legată de posibilitatea concretă şi efectivă de a folosi autovehiculul respectiv (de a circula) pe drumurile naţionale, iar nu doar de simpla calitate de deţinător, înscris în certificatul de înmatriculare, astfel cum afirmă intimata Compania.

În speţă, ar fi chiar lipsită de cauză obligaţia petentei S.C. BT LEASING I.F.N. de a achita această taxă de utilizare, de vreme ce nu are nici măcar dreptul să folosească autovehiculul respectiv, ci doar dreptul de a dispune (conţinut juridic al dreptului de proprietate), adică nu are posibilitatea de a stăpâni efectiv bunul respectiv (în materialitatea sa), direct şi nemijlocit şi nici posibilitatea de a folosi (de a exploata) acest bun.

În speţă, ar fi chiar lipsită de cauză obligaţia petentei S.C. BT LEASING I.F.N. de a achita această taxă de utilizare, de vreme ce nu are nici măcar dreptul să folosească autovehiculul respectiv, ci doar dreptul de a dispune (conţinut juridic al dreptului de proprietate), adică nu are posibilitatea de a stăpâni efectiv bunul respectiv (în materialitatea sa), direct şi nemijlocit şi nici posibilitatea de a folosi (de a exploata) acest bun.

În speţă, nu poate fi reţinută o astfel de obligaţie de achitare a „tarifului de utilizare” pentru petenta S.C. BT LEASING I.F.N., de vreme ce, deşi proprietar al bunului respectiv, nu are totuşi posesia şi folosinţa acestuia, deci nu poate avea calitatea de utilizator, potrivit definiţiei dată acestei noţiuni prin art. 1, alin. 1, lit. ”b” din O.G. nr. 15/2002 (prevederi citate anterior).

În speţă, nu poate fi reţinută o astfel de obligaţie de achitare a „tarifului de utilizare” pentru petenta S.C. BT LEASING I.F.N., de vreme ce, deşi proprietar al bunului respectiv, nu are totuşi posesia şi folosinţa acestuia, deci nu poate avea calitatea de utilizator, potrivit definiţiei dată acestei noţiuni prin art. 1, alin. 1, lit. ”b” din O.G. nr. 15/2002 (prevederi citate anterior).

Prin declinare de competenţă a fost înregistrată sub nr. 1135/187/2010 din data de 16.04.2010 plângerea petentei BT LEASING I.F.N., împotriva intimatei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care instanţa să dispună anularea procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 051151, încheiat la data de 03.11.2009 şi sancţiunea aplicată.

Motivele de fapt arătate prin plângere:

Se arată, în cerere, că petenta a fost sancţionată contravenţional pentru că un autovehicul proprietatea sa a circulat fără rovinietă. A mai arătat că autovehiculul în speţă este utilizat de terţa S.C. E. S.R.L., în baza unui contract de leasing încheiat cu petenta. A mai susţinut petenta, în esenţă, că posesia şi folosinţa autovehiculului îi aparţin terţului utilizator şi că în temeiul prevederilor legii privind operaţiunile de leasing, finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de terţi pentru prejudiciile cauzate prin folosinţa bunului de către utilizator.

De asemenea, a susţinut că neavând folosinţa bunului nu se face vinovată de contravenţia săvârşită de utilizator, iar fapta descrisă în procesul verbal contestat nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei pentru care a fost sancţionată şi că a formulat plângere penală împotriva administratorului terţului utilizator.

În drept, cererea este întemeiată pe O.G. 51/1997 şi O.G. nr. 2/2001.

Prin întâmpinare, depusă la data de 08.12.2009, intimata solicită respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii contravenţionale.

Motivele de fapt arătate prin întâmpinare:

Se arată, prin întâmpinare, că în data de 03.11.2009, s-a constatat că autovehiculul aparţinând petentei a circulat pe drumul naţional fără a deţine rovinietă valabilă. A mai susţinut intimata, în esenţă, că procesul-verbal contestat ar fi întocmit cu respectarea cerinţelor de legalitate şi că prezumţia de legalitate şi de temeinicie de care acesta se bucură nu a fost răsturnată.

În drept, se invocă prevederile O.G. 15/2001, Legea 424/2002, O.G. 51/2004, Ordinul 244/2008, O.G. 2/2001, Legea nr. 101/2007 şi O.U.G 157/2007.

În probaţiune, au fost depuse la dosarul cauzei, în copie xerox, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 051151, încheiat la data de 03.11.2009, contractul de leasing financiar nr. 7790 LE/2006, plângere penală, somaţie, înştiinţare de plată, factura proformă.

Analizând plângerea de faţă prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 051151, încheiat la data de 03.11.2009 (fila 21), petenta BT LEASING I.F.N. a fost sancţionată contravenţional cu amendă, în cuantum de 9000 lei.

Pentru aplicarea acestei sancţiuni, s-a reţinut că autovehiculul cu nr. de înmatriculare CJ-14129 a circulat fără rovinietă valabilă.

Pretinsa faptă contravenţională a fost încadrată în art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 şi sancţionată potrivit art. 8, alin. 2 din aceeaşi ordonanţă.

În soluţionarea plângerii, instanţa va lua în considerare următoarele prevederi legale:

1. O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, modificată şi completată:

– art. 1, alin. 1, lit. „b”, „e”, „j” – „În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii si expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: „b” utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”; „e” tarif de utilizare – o anumita suma a cărei plata conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, concesionata Companiei Naţionale de Autostrăzi si Drumuri Naţionale din România – S.A.”; „j” rovinieta – documentul sau înregistrarea în format electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România. Modelul, forma, conţinutul, modul, condiţiile si mijloacele de eliberare ale rovinietei se stabilesc prin normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor si infrastructurii.”

– art. 8, alin. 1 – „Fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabila constituie contravenţie si se sancţionează cu amenda.”

2. Directiva nr. 62/1999/CE din data de 17.06.1999 a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene de aplicare a taxelor la autovehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, transpusă în dreptul intern prin O.G. nr. 15/2002, potrivit art. 15 din această ordonanţă:

– art. 2, lit. „c” – „taxa de utilizare” înseamnă plata unei anumite sume care conferă dreptul unui vehicul de a utiliza o perioadă dată infrastructurile menţionate la articolul 7 alineatul (2)”;

– art. 7, alin. 6 – „Fiecare stat membru poate prevedea ca vehiculele înmatriculate în statul membru respectiv să suporte taxele de utilizare pentru

folosirea întregii reţele de drumuri de pe teritoriul acestuia.”

– art. 7, alin. 7 – „Valorile taxelor de utilizare trebuie să fie proporţionale cu durata utilizării infrastructurii. Un stat membru poate aplica doar valori anuale pentru vehiculele înmatriculate în statul respectiv.”

Prin plângere, în esenţă, petenta S.C. BT LEASING I.F.N. a arătat că, deşi are dreptul de proprietate asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare CJ-14129, utilizatorul acestui autovehicul este S.C. E. S.R.L., în baza contractului de leasing financiar nr. 7790 LE/2006.

Cu alte cuvinte, arată petenta, prin încheierea contractului de leasing cu privire la autovehiculul în cauză, S.C. BT LEASING I.F.N. „a păstrat doar nuda proprietate, posesia şi folosinţa fiind transferate utilizatorului.”

Examinarea acestor apărări ale petentei S.C. BT LEASING.

Instanţa constată că, într-adevăr, S.C. BT LEASING I.F.N. a încheiat cu S.C. E. S.R.L. contractul de leasing financiar nr. 7790 LE/11.12.2006 (filele 4-15), prin care finanţatorul (S.C. BT LEASING I.F.N.) s-a obligat să acorde utilizatorului (S.C. E. S.R.L.) posesia şi folosinţa autovehiculului Mercedes Benz, având nr. de identificare WDB954032IK723934, astfel cum rezultă din art. 2.1 din contractul inter partes.

Cu alte cuvinte, instanţa reţine că S.C. BT LEASING I.F.N. are doar nuda proprietate asupra autovehiculului, care a făcut obiectul contractului de leasing, aşa cum a afirmat chiar petenta, în timp ce posesia şi folosinţa, ca şi conţinut juridic al dreptului de proprietate, urmând a fi exercitate de către utilizator, adică S.C. E. S.R.L.

Instanţa nu consideră necesar să arate, în concret, ce anume presupune dreptul de folosinţă asupra autovehiculului dobândit de către S.C. E. S.R.L., în temeiul contractului de leasing, dar reţine teza, conform căreia persoana care, în mod efectiv, are dreptul de folosinţă al autovehiculului în cauză, adică tocmai posibilitatea de a folosi reţeaua de drumuri naţionale din România, este utilizatorul (ca parte într-un contract de leasing financiar), iar nu finanţatorul (S.C. BT LEASING I.F.N.).

În fapt, potrivit art. 15 din O.G. nr. 15/2001, prin acest act normativ a fost transpusă în dreptul intern Directiva nr. 62/1999/CE din data de 17.06.1999 a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene de aplicare a taxelor la autovehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri

Faţă de cele de mai sus, fără a prezenta şi alte argumente, instanţa precizează că, în mod neîntemeiat, agentul de control a stabilit că persoana vinovată de săvârşirea pretinsei fapte contravenţionale este S.C. BT LEASING I.F.N., petenta neavând obligaţia de a achita tariful de utilizare a drumurilor naţionale din România, această obligaţie fiind în sarcina utilizatorului S.C. E. S.R.L., persoană juridică menţionată de altfel în cuprinsul certificatului de înmatriculare al autovehiculului, la rubrica nr. 21 „Observaţii” (fila 9 din dosarul nr. 1135/187/2010 al Judecătoriei Beiuş).

În baza tuturor acestor considerente şi în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa va admite plângerea formulată de către petenta S.C. BT LEASING I.F.N., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. – Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, ca legală şi întemeiată.

Pe cale de consecinţă, instanţa va anula procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 051151, încheiat la data de 03.11.2009.

În final, instanţa va constata că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.