Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin procesul -verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0442008/28.11.2011, întocmit de către CNADNR SA, s-a reţinut că la data de 28.11.2011, la orele 09.36, autovehiculul înmatriculat sub nr. B-22-TAJ aparţinând petentei a circulat pe DN 28 km 62+100 m aflat în loc. Valea Lupului, fără rovinietă valabilă în momentul controlului.
Conform art. 34 al. 1 din OG nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea va verifica legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi modul de individualizare a sancţiunii aplicate.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce priveşte susţinerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenţie ar fi nul pe motiv că lipsesc obiecţiunile contravenientului, instanţa a constatat că lipsa acestor obiecţiuni nu este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii absolute a procesului-verbal de contravenţie, această lipsă putând atrage eventual nulitatea relativă a actului astfel încheiat. Pentru a se reţine nulitatea relativă, este necesar ca petenta să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Ori, în speţă, instanţa a apreciat că petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât prin plângerea formulată, aceasta a avut şi s-a folosit de posibilitatea să ridice toate obiecţiunile pe care le-a avut cu privire la procesul-verbal contestat.
În ceea ce priveşte susţinerea petentei în sensul că procesul-verbal de contravenţie este nul pentru că nu conţine o rubrică distinctă de tip alte menţiuni, instanţa a constatat că nici lipsa acestei rubrici nu este sancţionată de lege cu nulitatea absolută a procesului-verbal astfel întocmit. De altfel, conf. art. 16 al. 7 din OG nr. 2/2001, scopul acestei rubrici este ca petentul să formuleze obiecţiuni care să fie trecute în procesul-verbal.
În privinţa lipsei semnăturii contravenientului, instanţa a constatat că nici această lipsă nu este prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute a procesului-verbal. Această lipsă ar putea atrage eventual nulitatea relativă a actului astfel încheiat. Pentru a se reţine nulitatea relativă, este necesar ca petenta să facă dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Ori, în speţă, instanţa a apreciat că petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
În privinţa lipsei semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal de contravenţie, instanţa a constatat că, într-adevăr, procesul-verbal de contravenţie nu conţine semnătura olografă a agentului constatator, dar conţine semnătura electronică a acestuia.
Conf. art. 4 pctele 2 şi 3 din Legea nr. 455/2001 înscrisul în formă electronică reprezintă o colecţie de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenţie este comunicat contravenienţilor pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenţie nu este valabil ca înscris electronic. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul cosntatator din cadrul intimatei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenţie pe care le întocmeşte.
Mai mult decât atât, agentul constatator a acţionat în baza unui certificatul calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condiţiile de valabilitate.
Prin urmare, instanţa a constatat că procesul-verbal este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, procesului-verbal de constatare a contravenţiei este întocmit pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 al. 1 din OG nr. 15/2002, conform căruia constituie contravenţie fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă.
Starea de fapt reţinută de către agentul constatator a fost contrazisă de către petentă, aceasta arătând că raportat la data consemnată în procesul-verbal ca fiind cea a săvârşirii faptei, şi anume data de 28.11.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-22-TAJ nu se mai afla în proprietatea ei, ci în proprietatea numitei SC M 52 Angi SA, deoarece autoturismul făcuse obiectul contractului de leasing nr. 33655 din data de 14.10.2005 încheiat cu numita SC M 52 Angi SA, care a achitat la data de 29.10.2009 valoarea reziduală a autoturismului.
În susţinerea acestei apărări, petenta a depus la dosar contractul de leasing financiar nr. 33655/14.10.2005 şi anexele nr. 1şi nr. 2 la acesta, factura seria RCILI nr. 175301/29.10.2009.
Pe de altă parte, din răspunsul furnizat de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului din mun. Bucureşti a reieşit clar faptul că în evidenţele acestuia, care sunt întocmite cu luarea în considerare a datelor înscrise în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a autovehiculului, autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare B-22-TAJ figurează înmatriculat încă de la data de 08.11.2005 pe numele petentei. Ca atare, deţinător al autovehiculului depistat în trafic la data de 28.11.2011 că circula fără să deţină rovinieta valabilă era, conform acestei baze de date, petenta şi nicidecum numita SC M 52 Angi SA.
Instanţa a constatat că, potrivit art. 7 din OG nr. 15 din 24/01/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar potrivit art. 1 al. 6 lit. a din Norma metodologică din 25/02/2008 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 184 din 11/03/2008 pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise la rubrica “deţinător” în certificatele de înmatriculare sau în cărţile de identitate ale vehiculelor înmatriculate în România.
În raport de aceste prevederi legale, instanţa a apreciat că din moment ce faţă de data consemnată ca fiind cea a comiterii faptei, conform datelor din cartea de identitate sau din certificatul de înmatriculare al autovehiculului preluate de serviciul public comunitar regim permise de conducere în evidenţele sale, petenta figura ca şi deţinător al autovehiculului în mod oficial, petenta nu poate fi exonerată de obligaţiile reglementate de OG nr. 15/2002.
Pentru aceste considerente, instanţa a conchis că procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporţionalitatea sancţiunii aplicate, instanţa a reţinut că agentul constatator a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 250 lei. Ţinând seama de dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care constituie dreptul comun în materie contravenţională, coroborat cu art. 8 al. 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, instanţa poate să aprecieze inclusiv asupra naturii şi cuantumului sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pericolul social al faptei trebuie apreciat din perspectiva importanţei sociale a finanţării lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale. În raport de destinaţia sumelor încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare a infrastructurii de transport rutier, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată este proporţională gradului de pericol social al faptei.
Având în vedere criteriile enunţate de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, precum şi de contextul social şi economic, instanţa a apreciat că sancţiunea aplicată este corect individualizată, răspunzând necesităţilor de ordin sancţionator şi preventiv.
