La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită .
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă , după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat, instanţa constată închise dezbaterile şi în temeiul dispoziţiilor art. 150 Cod procedură civilă reţine cauza spre soluţionare.
I N S T A N Ţ A
Prin plângerea înaintată acestei instanţe la data de 10.08.2011 petenta a solicitat ca în contradictoriu cu intimata I să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie prin care i s-a aplicat amenda de 4000 lei pentru contravenţia prev. de art. 59 al. 1 lit. b din OUG 109/2005 .
În motivare a arătat că cel care a condus autovehiculul respectiv numitul a promovat examenul teoretic din data de 16.07.2011 iar în baza probei practice acesta urma să susţină aceasta probă conform programării din 25.07.2011 care a fost amânată apreciind că fapta comisă de conducătorul auto nu reprezintă un pericol social de fapt contravenţia nu ar fi existat dacă cu o zi înainte acesta ar fi avut posibilitatea de a fi examinat practic .
În dovedirea plângerii a depus la dosar adeverinţa copia calendarului de examinare la proba practică nr. 19888/16.06.2011 , copia procesului verbal de contravenţie contestat .
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată arătând că la data de 29.07.2011 a fost depistat numitul conducând microbuzul cu nr. MH 05 LEO pe B-dul Nicolae Iorga din Drobeta Turnu Severin , efectuând transport de persoane pe ruta Drobeta Turnu Severin – Stângăceaua , fără să posede certificat de competenţă profesională , pentru transport de persoane.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine că:Pentru a dispune sancţionarea contravenţională, agentul constatator a reţinut în cuprinsul procesului-verbal prin care petentului i s-a aplicat amenda de 4000 lei pentru contravenţia prev. de art. 59 al. 1 lit. b din OUG 109/2005 ,că acesta a condus microbuzul cu nr. MH 05 LEO pe B-dul Nicolae Iorga din Drobeta Turnu Severin , efectuând transport de persoane pe ruta Drobeta Turnu Severin – Stângăceaua , fără a poseda certificat de competenţă profesională , pentru transport de persoane .
În drept, având în vedere dispoziţiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanţa este datoare să verifice legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie.În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal evocat, instanţa reţine că acesta a fost legal întocmit, fiind evidenţiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate şi din oficiu.Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constată că procesul-verbal atacat îndeplineşte condiţiile de temeinicie pentru sancţionarea în mod valabil a contravenientei, după cum urmează:În primul rând, instanţa reţine că petentul beneficiază de garanţiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil,iar în al doilea rând, astfel cum s-a stabilit în cauza Anghel împotriva României, jurisprudenţa curţii de european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Convenţiei, pentru stabilirea faptului dacă o faptă are sau nu natură penală ( în vederea atragerii garanţiilor şi drepturilor corespunzătoare în favoarea persoanei care a săvârşit-o ), există trei criterii alternative:calificarea faptei în dreptul intern;natura faptei incriminate;natura şi gravitatea sancţiunii aplicate.
În dreptul românesc, domeniul contravenţional este unul situat în afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curţii de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativă, urmează a fi analizate celelalte două, pentru lămurirea caracterului sancţiunilor contravenţionale, prin prisma art. 6 din Convenţie,iar privitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificată ca fiind penală, norma de incriminare trebuie să se adreseze tuturor, având o aplicabilitate generală, nu doar unui grup restrâns de persoane.Ultimul criteriu, respectiv natura şi severitatea sancţiunii, este îndeplinit când sancţiunea are un caracter preventiv şi sancţionator, indiferent de cuantumul amenzii, dacă ea nu este destinată acoperirii unui prejudiciu, ci vizează prevenirea săvârşirii altor fapte şi sancţionarea făptuitorului.
Subscriind raţionamentului Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa reţine că primul şi cel de-al doilea criteriu, menţionate în cele ce preced, nu sunt aplicabile speţei de faţă ( primul, evident, deoarece contravenţia în dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civilă, iar cel de-al doilea, întrucât normele de incriminare, respectiv OUG nr. 109/2005 şi OG 37/2007, se adresează unui grup restrâns de persoane, format din indivizi cu o anumită calitate, anume aceea de transportatori rutieri de persoane sau mărfuri ).Totuşi, potrivit ultimului criteriu, faptele petente pot fi asimilate unora penale, în sensul evocat, având în vedere faptul că sancţiunea aplicată, respectiv amendarea cu suma de 4000 lei, are un caracter deopotrivă sancţionator şi preventiv, nefiind destinată acoperirii vreunui prejudiciu.
Contravenienta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, pe care nu poate fi obligată să o răstoarne, sarcina probei revenind instituţiei al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatei,iar bub acest aspect, se reţine că procesul-verbal, beneficiind de o prezumţie relativă de autenticitate şi veridicitate, face dovada deplină a celor reţinute de agentul constatator, prin propriile simţuri. Relativ la prezumţiile evocate, instanţa aminteşte că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenţie dreptul de a învesti organe administrative cu competenţa de sancţionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împ. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenţiei procedura de aplicare şi a unei sancţiuni contravenţionale pe baza unui act necontestat în faţa unei instanţe, având implicit şi valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestaţii judiciare împotriva unui alt act de acelaşi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravină CEDO.
În raport de atari menţiuni şi de situaţia reţinută în actul de sancţionare, instanţa constată că fapta petentei este contravenţie, după cum urmează:Potrivit art. 58 din OUG nr. 109/2005 ,”constituie contravenţii următoarele fapte: m) utilizarea de către întreprindere sau de către operatorul de transport a unor conducători auto fără contract de muncă, aviz medical, aviz psihologic sau certificat de competenţă profesională.”,iar conform art.59 din OUG nr. 109/2005:(1) Se sancţionează cu amendă aplicată întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau străini, după caz:c) de la 4.000 lei la 5.000 lei, faptele prevăzute la art. 58 lit. m), u), y), z), ab), ac), ad) şi am);”.
Prin urmare, instanţa reţine că fapta pe deplin dovedită,a constituit la data săvârşirii contravenţie, iar amenda totală aplicată se circumscrie prevederilor art. 10 alin. 2 din OG 2/2001.Apărările societăţii petente nu au a fi avute în vedere, întrucât,conducătorul auto nu poseda certificatul de competenţă profesională aferent,iar faptul că promovase proba teoretică nu acoperă lipsa acestui certificat şi nu pot fi susceptibile de producerea unor repercusiuni juridice.
În atare situaţie, va fi respinsă, ca lipsită de temei, plângerea contravenientei, împotriva procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, încheiat la data de 29.07.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge plângerea contravenţională formulată de către petenta,în contradictoriu cu intimatul,plângere formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei .
Cu recurs în 15 zile de la pronunţare.
