Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Art. 47 al. 1 din Legea nr. 7/1996. „Copie legalizată” de pe înscrisul original prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere. Carte Funciară


Împotriva Încheierii a formulat plângere S.C. O. S.A Râmnicu Vâlcea, înregistrată la Judecătoria Rădăuţi sub nr. 5355/285/26 septembrie 2008.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că adresa ce a stat la baza emiterii încheierii nu a fost emisă de ea, motiv pentru care a formulat plângere penală pentru fals intelectual şi uz de fals împotriva lui M.D., administrator al societăţii S.C. D. COM S.R.L., în prezent S.C. T.T. S.R.L. Plângerea a fost respinsă cu motivarea că, în lipsa originalului înscrisului, nu s-a putut efectua o expertiză grafologică pentru verificarea autenticităţii actului, M.D. susţinând că acesta ar fi fost distrus într-un incendiu ce s-a produs la sediul societăţii.

În aceste condiţii, este evident că radierea ipotecii şi a interdicţiilor de înstrăinare şi grevare s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 47 şi 48 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, potrivit cărora cererea de înscriere adresată oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară trebuie să fie însoţită de înscrisul original sau de copie legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.

Pe rolul Biroului Asociat Executori Judecătoreşti „L.I.M.” Rădăuţi se află dosarul de silită nr. 378/2003, având ca obiect imobilul în cauză. Or, dacă ar fi formulat încă din anul 1999 o cerere de radiere carte funciară, nu ar mai fi demarat în anul 2003 procedura executării silite imobiliare.

Prin sentinţa civilă nr. 244 din 20 ianuarie 2009, Judecătoria Rădăuţi a admis în parte plângerea şi a desfiinţat încheierea contestată, în ceea ce priveşte radierea dreptului de ipotecă în sumă de 6.370.000.000 lei şi a interdicţiilor de înstrăinare şi grevare înscrise în favoarea petentei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că notarea dreptului de ipotecă şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare s-a efectuat în baza cererii nr. 5344 din 3 decembrie 1999 a S.C. O. S.A. Râmnicu Vâlcea şi a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 3064 din 18 octombrie 1999 de Biroul Notarului Public din Suceava. Radierea acestei notări a fost dispusă prin încheierea contestată la cererea reprezentantei intimatei, însoţită de adresa S.C. O. S.A prin care se certifică faptul că societatea nu are raporturi comerciale cu S.C. D. COM S.R.L. Suceava, care nu are debite la petentă. În aceeaşi adresă s-a menţionat că societatea în cauză a încheiat în mod unilateral contractul de ipotecă în favoarea societăţii petente privind imobilele înscrise în cartea funciară nr. 1042 Clit – parcelele nr. 544/1, 544/2 şi 540/1, însă pentru că nu avea debite a fost de acord să se radieze ipoteca. Acest înscris a fost contestat de petentă. Întrucât în cadrul urmăririi penale nu s-a putut stabili autenticitatea înscrisului din cauza lipsei originalului acestuia, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 115/1938, potrivit cărora actul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu a fost anulat.

În ce priveşte dispoziţia de radiere a notării indisponibilizării, ce a fost înscrisă în baza adresei nr. 5342 din 3 decembrie 1999 a S.C. O. S.A Râmnicu Vâlcea, prima instanţă a apreciat că este legală, deoarece indisponibilizarea a fost dispusă până la soluţionarea plângerii penale formulată de petentă, ce a format obiectul dosarului nr. 2552/P/1999 al Parchetului, dosar soluţionat la 14 martie 2000 ( fila 12 dosar fond).

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta S.C. T.T. S.R.L. Clit, prin administrator K.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A arătat că, în raport de dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 plângerea a fost formulată tardiv, deoarece încheierea contestată este datată 27 iunie 2008, iar ei i-a fost comunicată la 2 iulie 2008, în timp ce societăţii petente i-a fost comunicată la 3 septembrie 2008. De asemenea, a arătat că la prima instanţă a fost nelegal citată prin afişare, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare. Din cauza inundaţiilor ce au avut loc în perioada iunie – iulie a fost nevoită să se mute temporar într-un imobil închiriat din localitatea Măriţei, comuna Dărmăneşti, judeţul Suceava. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că plângerea se impunea a fi respinsă, câtă vreme nu s-a demonstrat în cadrul dosarului penal că adresa nr. 4810 din 24 noiembrie 1999 în baza căreia s-a efectuat notarea ar fi fost falsă.

De asemenea, apelanta a arătat că din anul 2001, prin act adiţional de cesionare, R.C. căsătorită K. a dobândit 1/1 capital social al societăţii, devenind astfel proprietara imobilului înscris în cartea funciară nr. 1042 Clit. La data cesionării K.C. nu a avut cunoştinţă de litigiul existent între cele două societăţi, bunurile înscrise în cartea funciară fiind libere de sarcini. Aşadar, S.C. O. S.A. Râmnicu Vâlcea s-a judecat cu o persoană lipsită de capacitate procesuală.

Prin decizia civilă nr. 178 din 16 iunie 2010 Tribunalul Suceava a respins apelul ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, în raport de data comunicării încheierii de carte funciară, 1 septembrie 2008 (dovadă filele 81-82 dosar fond), plângerea a fost formulată de petentă în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 modificată, la 19 septembrie 2009.

Citarea apelantei la prima instanţă s-a făcut cu respectarea dispoziţiile art. 921 din Codul de procedură civilă, care permit comunicarea actelor de procedură persoanelor juridice şi prin afişare la sediul acestora, în cazul în care se constată lipsa oricărei persane de la adresa respectivă. Motivul invocat de pârâtă, privind împrejurările obiective care au determinat-o să se mute de la sediu în lunile iunie şi iulie nu are relevanţă, deoarece dezbaterile asupra fondului au avut loc abia la 20 ianuarie 2001, perioadă în care procedura de citare pentru termenele de judecată s-a îndeplinit la adresa indicată, unde societatea îşi are sediul.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că soluţia atacată este corectă, deoarece radierea sarcinii înscrise în cartea funciară în favoarea apelantei nu putea fi dispusă în lipsa originalului adresei nr. 4810 din 23 noiembrie 1999. Rezoluţia Parchetului, de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, nu produce efecte cu privire la radierea obligaţiilor pentru care a fost făcută notarea dreptului de ipotecă în cartea funciară.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor a arătat, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece nu răspunde aspectelor invocate privind tardivitatea comunicării încheierii de către Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Rădăuţi, către petentă; că instanţa de apel i-a respins nemotivat cererea de a se pune în vedere acestei instituţii să înainteze borderourile zilnice de corespondenţă pentru perioada 1 iulie – 30 iulie 2008, având ştampila poştei, ceea ce a determinat pronunţarea unei hotărâri vădit nelegale; că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv adresa nr. 4810 din 23 noiembrie 1999 a S.C. O. S.A. Râmnicu Vâlcea, care a fost prezentată Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Rădăuţi în copie certificată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, îndeplinind condiţia prevăzută de art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996; că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 48 şi 50 din Legea nr. 7/1996.

Prin întâmpinare, societatea petentă s-a opus recursului, arătând, în esenţă, că motivele invocate de pârâtă sunt neîntemeiate.

La cererea părţilor, în recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată neîntemeiat recursul.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Este de subliniat că judecătorul cauzei este obligat, în conformitate cu dispoziţiile art. 261 din Codul de procedură civilă, să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere.

În speţă, recurenta a invocat excepţia tardivităţii formulării plângerii de către petentă, motivată pe argumente ce ţin de neregularităţi în comunicare a actelor de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Rădăuţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, modificată, împotriva încheierii de carte funciară, persoanele interesate pot formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Aşadar, respectarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii se verifică în raport de dovezile de comunicare a încheierii contestate, iar în cauză, faţă de dovezile prezentate (fila 23 dosar fond), actul în discuţie i-a fost expediat petentei la data de 1 septembrie 2008 (data poştei), fiind primit efectiv la 3 septembrie 2008. În lipsa dovezilor privind comunicarea încheierii către petentă la o altă dată, anterioară, excepţia tardivităţii nu poate fi reţinută, iar aspectele ce ţin de respectarea de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Rădăuţi a dispoziţiilor art. 50 alin. 1 din lege, privind termenul în care se comunică încheierea de carte funciară persoanelor interesate exced cadrului procesual în cauză.

Prin urmare, nu poate fi primit motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă, câtă vreme instanţa de apel a analizat excepţia tardivităţii formulării plângerii în raport de dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, fără a face referire la dispoziţiile art. 50 alin. 1 din lege, vizând obligaţii ce revin Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, instituţie care nu este parte în proces.

La solicitarea instanţei de recurs, C.N. Poşta Română S.A. a înaintat borderourile de corespondenţă din lunile iulie şi septembrie 2008 ale Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Rădăuţi, cu precizarea că în luna august 2008 respectiva instituţie nu a prezentat corespondenţă la Oficiul Poştal Rădăuţi. Analiza borderourilor (filele 39-42 dosar recurs) relevă faptul că singura expediere de acte către petentă a avut loc la data de 1 septembrie 2008, data comunicării încheierii contestate.

Nu poate fi primită în cauză critica de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă. Acest motiv de recurs vizează încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. În cauză, recurenta critică faptul că instanţa de apel a apreciat în mod greşit că adresa înregistrată sub nr. 4810 din 23 noiembrie 1999 ce a stat la baza rectificării cărţii funciare, purtând menţiunea „conform cu originalul” şi ştampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi nu ar reprezenta o copie legalizată a actului original, în sensul dispoziţiilor art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, motiv ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Din verificarea documentaţiei ce a stat la baza emiterii încheierii de carte funciară contestate (filele 5-28 dosar fond) rezultă că majoritatea înscrisurilor ataşate cererii de notare carte funciară formulată de K.C. la 27 iunie 2008 reprezintă copii ale celor din dosarul penal, eliberate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi la 26 şi, respectiv, la 27 iunie 2008, printre acestea aflându-se şi adresa în discuţie (fila 14 dosar fond). Fiecare din aceste copii poartă ştampila Ministerului Public, data şi menţiunea „conform cu originalul”, precum şi semnătura persoanei care le-a eliberat.

Contrar susţinerilor recurentei, xerocopia adresei ce a stat la baza emiterii încheierii de carte funciară nu poate fi apreciată ca reprezentând copia legalizată a înscrisului original, câtă vreme în dosarul penal din care a fost eliberată s-a cercetat chiar autenticitatea acestui înscris, stabilindu-se, încă din martie 2000 (filele 12-13 dosar fond), că aceasta nu a putut fi stabilită în lipsa originalului, care nu a fost prezentat organelor de urmărire penală, întrucât ar fi fost distrus într-un incendiu la sediul S.C. D. COM S.R.L. Suceava.

Aşadar, în mod corect Tribunalul a reţinut că cererea adresată Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Rădăuţi nu a fost însoţită de copia legalizată de pe înscrisul original prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, conform dispoziţiilor imperative ale art. 47 al. 1 din Legea nr. 7/1996, menţiunea de pe adresa înregistrată sub nr. 4810 din 23 noiembrie 1999, „conform cu originalul” eliberată din dosarul penal, datată 27 iunie 2008, făcând referire la înscrisul aflat la respectivul dosar şi care nu este originalul actului.