Legea nr. 7/1996, art. 47 – art. 55 C. proc. civ., art. 331 – art. 339
Procedura de înscriere în cartea funciară reglementată de art. 47 – art. 55 din Legea nr. 7/1996 este o procedură necontencioasă, întrucât registratorul de carte funciară nu este abilitat de lege să dea o rezolvare juridică unor situaţii litigioase.
Reglementând o astfel de procedură necontencioasă, Legea nr. 7/1996 are un caracter special faţă de dispoziţiile generale în materie – art. 331 – art. 339 Cod procedură civilă şi se întregeşte totodată cu acestea. Astfel, potrivit art. 338 alin. 2 Cod procedură civilă, materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul Codului de procedură civilă.
În cazul oricărei proceduri necontencioase, astfel cum rezultă din prevederile art. 331 Cod procedură civilă, este vorba de soluţionarea unor cereri prin care nu se urmăreşte „stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană”.
În cazul oricărei proceduri necontencioase, astfel cum rezultă din prevederile art. 331 Cod procedură civilă, este vorba de soluţionarea unor cereri prin care nu se urmăreşte „stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană”.
De asemenea, prin art. 335 Cod procedură civilă se prevede că, în situaţia în care cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.
Prin urmare, atunci când în cadrul unei plângeri formulate împotriva unei încheieri de carte funciară se invocă situaţii litigioase, respectiv plângerea vizează conţinutul unor raporturi juridice litigioase, plângerea respectivă dobândeşte caracter contencios. Ca atare, o astfel de plângere poate fi soluţionată doar cu participarea tuturor persoanelor în privinţa cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
Plângerile întemeiate pe prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996, formulate împotriva unor încheieri de carte funciară pot avea caracter necontencios doar în cazul în care sunt formulate de persoanele care au solicitat înscrierea sau radierea unei menţiuni din cartea funciară, cererea fiindu-le respinsă sau admisă în parte. Dimpotrivă, persoanele împotriva cărora s-a făcut înscrierea sau orice alt terţ vătămat prin aceasta, în cazul formulării unei plângeri în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996, trebuie să-şi formuleze pretenţiile în contradictoriu cu persoanele la cererea cărora s-a făcut înscrierea prin care au fost prejudiciaţi.
Plângerile întemeiate pe prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996, formulate împotriva unor încheieri de carte funciară pot avea caracter necontencios doar în cazul în care sunt formulate de persoanele care au solicitat înscrierea sau radierea unei menţiuni din cartea funciară, cererea fiindu-le respinsă sau admisă în parte. Dimpotrivă, persoanele împotriva cărora s-a făcut înscrierea sau orice alt terţ vătămat prin aceasta, în cazul formulării unei plângeri în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996, trebuie să-şi formuleze pretenţiile în contradictoriu cu persoanele la cererea cărora s-a făcut înscrierea prin care au fost prejudiciaţi.
Prin Sentinţa civilă 8762 din 26 noiembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 1784/320/2007, s-a respins ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, plângerea formulată de petentul Municipiul Târgu Mureş, în contradictoriu cu O.C.P.I. Mureş.
S-a respins ca rămasă fără obiect, cererea de intervenţie accesorie formulată de Judeţul Mureş şi, de asemenea, s-a respins ca inadmisibilă plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de petentul Municipiul Târgu Mureş.
Prin Decizia nr. 232 din 29 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia civilă în dosarul nr. 1784/320/2007, s-a admis apelul declarat de Municipiul Târgu Mureş, reprezentat de Primarul Municipiului Târgu Mureş, împotriva sentinţei sus-menţionate şi în consecinţă, s-a dispus schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii formulate de Municipiul Târgu Mureş, împotriva Încheierii nr. 8756 din 19 februarie 2007 emisă de O.C.P.I. Mureş – Biroul de şi Publicitate Imobiliară Târgu Mureş şi anularea încheierii atacate, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare în C.F. nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Consiliul Judeţean Mureş şi Judeţul Mureş şi au solicitat modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii ca inadmisibile a plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară deduse judecăţii şi implicit, constatarea renunţării recurenţilor la cererea de intervenţie formulată în faţa primei instanţe.
În motivarea recursului s-a arătat că plângerea împotriva Încheierii de întabulare nr. 8756 din 19 februarie 2007 a fost formulată de Municipiul Târgu Mureş în contradictoriu cu O.C.P.I. Mureş.
În acest cadru procesual determinat de către petent, fiind vorba despre un imobil proprietate publică a judeţului Mureş, autoritatea publică judeţeană a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, motivată în drept şi în fapt pe dreptul de proprietate publică asupra imobilului în cauză în condiţiile reglementate de art. 49 C. proc. civ.
Cu toate acestea, instanţa a calificat cererea de intervenţie în interes propriu ca fiind o intervenţie accesorie în interesul intimatului O.C.P.I. Mureş, deşi s-a invocat dreptul de proprietate al autorităţii publice judeţene.
În susţinerea cererii de intervenţie s-a invocat şi lipsa calităţii procesuale pasive a O.C.P.I. în astfel de litigii, sens în care, şi din această perspectivă nu este justificată o intervenţie în interesul intimatului.
Raportat la mersul dezbaterilor în litigiu, neavând nici un argument care să sprijine apărarea intimatului, autoritatea publică judeţeană a formulat o cerere de renunţare la cererea de intervenţie în interes propriu, promovată în condiţiile reglementate de art. 246 C. proc. civ.
Prin urmare, indiferent de calificarea dată cererii de intervenţie, recurenţii au susţinut că actul de renunţare trebuia să aibă întâietate.
Din perspectiva argumentelor de fapt şi de drept arătate, recurenţii au apreciat că soluţia de admitere a plângerii şi de anulare a încheierii de carte funciară, dată de instanţa de apel, este nefondată şi neîntemeiată, sens în care devin incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că instanţa de apel a reţinut în considerentele hotărârii recurate prevederile art. 48 din Legea nr. 7/1996, în raport de care procedura de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu ar fi înregistrat unele nelegalităţi. Mai exact, Tribunalul Mureş a reţinut că prin H.G. nr. 867/2002 şi H.G. nr. 964/2002, în baza cărora s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate prin încheierea atacată nu a fost identificat clar imobilul atribuit Judeţului Mureş, nefiind respectate astfel prevederile art. 48 alin. 1 lit. „c” din Legea nr. 7/1996.
Sub acest aspect s-a invocat faptul că tocmai textul de lege, reţinut de către instanţa de apel ca fiind încălcat, prevede la alin. 3 că în cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă pe baza datelor existente, vor fi folosite documentaţii cadastrale întocmite şi recepţionate conform prevederilor prezentei legi.
Prin urmare, întinderea dreptului de proprietate fiind clar determinată prin actul translativ de proprietate – H.G. nr. 867/2002, respectiv construcţii şi teren în suprafaţă de 20 ha, iar imobilul în speţă fiind la prima întabulare, s-a procedat la întocmirea unei documentaţii cadastrale în conformitate cu dispoziţiile Ordinului A.N.C.P.I. nr. 634/2006, susţinându-se că atât conţinutul documentaţiei cadastrale, cât şi modul de întocmire al acesteia, stabilite prin ordinul menţionat, au fost respectate întocmai în cauză.
S-a mai relevat faptul că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, prin imobil se înţelege una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar şi astfel, se poate vorbi de un corp de proprietate distinct compus din teren cu/fără construcţii.
În litigiul dedus judecăţii este vorba de un corp de proprietate neevidenţiat în documentele de publicitate imobiliară şi în aceste condiţii, pentru evidenţierea în cartea funciară a fost necesar să fie întocmită o documentaţie cadastrală conform dispoziţiilor art. 13 din Ordinul nr. 634/2006 al A.N.C.P.I., documentaţie care a stat la baza încheierii nr. 8756/2007 a O.C.P.I. Mureş, contestată în cauză.
Recurenţii au mai arătat că noţiunea de imobil, neînscris în cartea funciară, trebuie interpretată în contextul Legii nr. 7/1996, iar în speţă trebuie reţinut că este vorba de un imobil teren cu construcţii, care nu a fost înscris în cartea funciară determinat prin actul de transmitere – H.G. nr. 867/2002, precum şi pe baza documentaţiei cadastrale întocmite, avizată de O.C.P.I. Mureş.
În susţinerea recursului recurenţii au invocat şi motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Raportat la acest motiv de recurs s-a arătat că în mod paradoxal prin decizia atacată instanţa de apel a reţinut şi aspectul consemnat de prima instanţă, în sensul că susţinerea petentului privind încălcarea dreptului său de proprietate imprimă cererii un caracter contencios şi astfel acest diferend juridic care implică interese contrare, poate fi rezolvat doar într-o procedură contradictorie.
Totodată, instanţa de apel a reţinut şi faptul că prima instanţă în mod legal şi corect şi-a exercitat rolul activ şi a pus în discuţia petentului introducerea în cauză a persoanei juridice în favoarea căreia a fost înscris dreptul – Judeţul Mureş, însă acesta prin notele de şedinţă depuse la dosar, a precizat expres că nu înţelege să soluţioneze pricina în contradictoriu cu recurenţii.
De asemenea, s-a reţinut ca fiind corectă şi calificarea dată de prima instanţă cererii de intervenţie.
Faţă de toate aceste aspecte, recurenţii au apreciat că decizia recurată cuprinde motive contradictorii faţă de soluţia pronunţată.
Astfel, ambele instanţe au reţinut în mod legal şi corect lipsa calităţii procesuale pasive a O.C.P.I. Mureş şi sub acest aspect, nu pot exista nici un fel de dubii sau critici, având în vedere prevederile Deciziei nr. 72/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr. 42/2007, prin care s-a statuat că în cauzele ce au ca obiect plângeri privind încheierile de carte funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, odată statuată lipsa calităţii procesuale pasive a O.C.P.I. Mureş în cauză, soluţia de admitere a plângerii formulate în cauză, în cadrul procesual astfel determinat de petent, care nu a înţeles să se judece cu autoritatea publică judeţeană, presupune calificarea demersului judiciar dedus judecăţii ca fiind o procedură necontencioasă.
Având în vedere lipsa calităţii procesuale a O.C.P.I. în plângerile întemeiate pe prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996, rezultă că acestea pot avea caracter necontencios numai în cazul celor formulate de către cei care au solicitat înscrierea sau radierea unei menţiuni din cartea funciară, plângerea fiindu-le respinsă sau admisă în parte. Dimpotrivă, cei împotriva cărora s-a făcut înscrierea ori radierea sau orice alt terţ vătămat prin acestea, formulând o asemenea plângere, nu pot decât să-şi reclame pretenţiile în contradictoriu cu cel ce i-a prejudiciat.
Ca atare, este evidentă inadmisibilitatea acţiunii introductive în litigiul dedus judecăţii, întrucât în speţă plângerea formulată nu poate fi în nici un caz calificată ca procedură necontencioasă ori dacă este una contencioasă se pune întrebarea cu cine s-a judecat petentul până la acest grad de jurisdicţie.
Pe de altă parte s-a susţinut că demersul în justiţie al petentului, astfel cum a înţeles să şi-l formuleze, apare şi ca lipsit de interes, fiind din start văduvit de orice folos practic. Astfel, chiar dacă instanţa de recurs ar menţine decizia instanţei de apel şi încheierea de întabulare ar fi anulată, această ipoteză nu ar aduce nici un plus de valoare situaţiei actuală a petentului în raport de imobil, întrucât acesta nu are nici un titlu asupra acestuia, în timp ce titlul de proprietate al Judeţului Mureş rămâne oricum neschimbat în privinţa întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Intimatul petent Municipiul Târgu Mureş a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, susţinând că soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică.
Cu privire la cererea de intervenţie formulată de Judeţul Mureş, prin Consiliul Judeţean Mureş, s-a arătat că prin soluţia pronunţată de Tribunalul Mureş ca instanţă de apel, au fost menţinute dispoziţiile din hotărârea Judecătoriei Târgu Mureş, referitoare la calificarea cererii de intervenţie formulată de către Judeţul Mureş.
În acest context, Judeţul Mureş dacă se considera nemulţumit de soluţia dată de judecătorie, în privinţa cererii de intervenţie menţionate, trebuia să uzeze de calea de atac a apelului, ceea ce nu a făcut şi abia prin cererea de recurs formulată împotriva hotărârii instanţei de apel a invocat aceste aspecte.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ. s-a susţinut că acest motiv nu este incident în cauză, apreciindu-se că instanţa de apel a reţinut în mod corect că prin plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară s-au invocat şi nelegalităţi privind realizarea procedurii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, deoarece prin H.G. nr. 867/2002 şi H.G. nr. 964/2002, în baza cărora s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate prin încheierea atacată, nu a fost identificat clar imobilul atribuit Judeţului Mureş.
S-a mai invocat că, în mod corect a reţinut instanţa de apel că în expertiza topografică efectuată în faţa primei instanţe, s-a arătat că în condiţiile în care la baza hotărârilor de guvern menţionate nu a stat o documentaţie cadastrală din care să rezulte clar situaţia de carte funciară a imobilului care urma să facă obiectul actelor respective, terenul ce a făcut obiectul documentaţiei de atribuire a numărului cadastral 3260 la care se face referire în încheierea atacată cuprinde şi alte suprafeţe ce erau în administrarea altor instituţii sau persoane juridice.
Ca atare, s-a apreciat că aspectele învederate în cererea de recurs raportat la incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt nefondate, inadmisibilitatea plângerii neputând fi reţinută.
În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 C. proc. civ., s-a susţinut, de asemenea, că acest motiv nu este incident în cauză, soluţia cuprinsă în dispozitivul Deciziei nr. 232/2010 a Tribunalului Mureş fiind în deplină concordanţă cu motivarea sa.
Referitor la interesul Municipiului Târgu Mureş de a formula plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 8657/2007, s-a arătat că în conţinutul plângerii s-a detaliat pe larg situaţia terenului, arătându-se că în suprafaţa de teren de 20 de ha sunt cuprinse şi obiective de interes local, care potrivit Legii nr. 213/1998 sunt proprietatea municipalităţii.
Cu privire la titlul Municipiului Târgu Mureş asupra terenului în litigiu, s-a mai arătat că prin soluţia instanţei de apel s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, soluţie care este folositoare municipalităţii.
În privinţa titlurilor Judeţului Mureş în temeiul cărora acesta şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, respectiv H.G. nr. 867/2002 şi H.G. nr. 964/2002, s-a precizat că acestea fac obiectul controlului de legalitate în dosarul nr. 209.1/43/2010 al Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect acţiunea în contencios administrativ promovată de Municipiul Târgu Mureş în contradictoriu cu Guvernul României, prin care s-a solicitat anularea poziţiilor din hotărârile de guvern sus-menţionate prin care s-a atestat apartenenţa terenului de 20 de ha aferent Spitalului Clinic Judeţean Târgu Mureş la proprietatea Judeţului Mureş.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de prevederile art. 306 alin. 2 C. proc. civ. şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, curtea a reţinut următoarele:
Prin încheierea nr. 8756/19 februarie 2007, dată de O.C.P.I., B.C.P.I. Tg. Mureş s-a admis cererea formulată de Consiliul Judeţean Mureş cu privire la imobilul construcţii şi teren în suprafaţă de 194.584 mp, şi s-a dispus dezmembrarea imobilului în trei parcele, parcelele nr. I şi II urmând să fie adnotate în C.F. nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş.
În ceea ce priveşte parcela nr. III compusă din teren în suprafaţă de 193.499 mp s-a dispus să se transcrie în C.F. nr. 95396/N Tg. Mureş, ca primă înscriere, în baza H.G. nr. 867/2002 şi H.G. nr. 964/2002, în favoarea Judeţului Mureş – 1/1 teren şi restul construcţiilor şi în favoarea Municipiului Tg. Mureş – 1/1 clădiri C12 şi C13, cu drept de administrare asupra terenului şi asupra construcţiilor în favoarea Consiliului Judeţean Mureş şi drept de administrare asupra construcţiilor în favoarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş.
Împotriva acestei încheieri a formulat plângere Municipiul Tg. Mureş şi a solicitat reanalizarea încheierii atacate şi pe cale de consecinţă respingerea cererii depuse de Consiliul Judeţean Mureş, având ca obiect dezmembrarea terenului înscris în CF nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş şi înscrierea terenului în suprafaţă de 194.584 mp şi a unor construcţii în proprietatea Judeţului Mureş.
În motivarea plângerii s-a arătat că, prin H.G. nr. 867/2002 s-a aprobat trecerea imobilelor compuse din construcţii şi terenuri aferente, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare prevăzute în anexele 1 – 153 din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al judeţelor şi în administrarea consiliilor judeţene. S-a precizat că pentru judeţul Mureş s-a avut în vedere Spitalul Clinic Judeţean Tg-Mureş, fără a se avea în vedere că, anexele nefiind publicate, nu sunt opozabile terţilor.
S-a susţinut că prin respectiva hotărâre de guvern nu s-a putut transmite mai mult decât Ministerul Sănătăţii şi Familiei a avut în administrare, ori terenul în litigiu nu a fost niciodată în administrarea spitalului, acest teren fiind în administrarea municipiului Tg. Mureş încă din anul 1975, dreptul de administrare nefiind revocat sau anulat.
Ulterior s-a adoptat HG nr. 964/2002 prin care se atestă domeniul public al judeţului Mureş şi în anexa 1 poziţia 282 figurează Spitalul Clinic Judeţean Tg. Mureş, cu grup gospodăresc şi centrală termică, fără teren aferent, iar la poziţia elemente de identificare s-a înscris „Tg-Mureş, str. Gh. Marinescu, construită din cărămidă pe o suprafaţă de 20 ha 2S + P + 9E în anul 1980”, la situaţia juridică fiind înscris „Proprietar Statul Român – CF 2832”, fără a se dispune că şi terenul în cauză face obiectul atestării.
S-a mai relevat faptul că, deşi H.G. nr. 964/2002 are în vedere o clădire a spitalului „construită pe 20 ha”, nicidecum cu terenul de 20 ha, identificată în CF nr. 2832, s-a dispus înscrierea într-o altă carte funciară decât cea nominalizată, respectiv în CF nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş şi asupra unui teren netransmis.
Petentul a invocat faptul că, pentru a se ajunge la o suprafaţă de teren de 20 ha s-au înscris potrivit schiţei de amplasare drepturi asupra unor străzi din Tg. Mureş, parcări din domeniul public, precum şi Cimitirul municipal situat în Sângeorgiu de Mureş.
Având în vedere că în CF nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş există înscrieri încă din anul 1943, înscrierea Consiliului Judeţean Mureş nu este „o primă înscriere” şi prin urmare s-a susţinut că pentru efectuarea înscrierilor solicitate de consiliu era necesar un certificat de urbanism.
Plângerea a fost formulată de petent în contradictoriu cu O.C.P.I. Mureş.
Cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă, la data de 30 martie 2007 Judeţul Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş au depus la dosar o cerere de intervenţie în interes propriu prin care s-a solicitat să se constate că în temeiul H.G. nr. 867/2002 şi H.G. nr. 964/2002 Judeţul Mureş a dobândit dreptul de proprietate publică asupra imobilului în litigiu (construcţii şi teren) şi pe cale de consecinţă să se dispună respingerea plângerii împotriva încheierii de carte funciară formulată de petent.
La termenul de judecată din 7 mai 2007 cererea de intervenţie menţionată a fost calificată ca fiind o cerere de intervenţie în interesul intimatului O.C.P.I. Mureş şi totodată, a fost admisă în principiu această cerere.
Ulterior, la data de 15 decembrie 2008, intervenienţii au depus la dosar o cerere de renunţare la cererea de intervenţie în interes propriu.
La termenul de judecată din 2 februarie 2009 s-a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a O.C.P.I. Mureş şi prin Încheierea din 6 februarie 2009 a Judecătoriei Tg-Mureş s-a admis această excepţie, reţinându-se că prin Decizia nr. 72/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că în cauzele ce au ca obiect plângeri privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, O.C.P.I. nu are calitate procesuală pasivă. Totodată, s-a apreciat că, urmare a constatării lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului, cererea de intervenţie în interesul acestuia formulată de Judeţul Mureş rămâne fără suport juridic.
În acest context s-a dispus ca intimatul şi intervenientul să nu mai fie citaţi în cauză, urmând ca soluţia asupra acestei cereri să fie cuprinsă în hotărârea finală.
La termenul de judecată din 9 martie 2009, ţinând cont de noul cadru procesual în urma admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului O.C.P.I. Mureş, s-a pus în vedere reprezentantului petentului Municipiul Tg. Mureş să precizeze dacă înţelege să îşi modifice plângerea în sensul chemării în judecată a Judeţului Mureş.
Petentul a depus la dosar, la data de 9 aprilie 2009, note de şedinţă şi a solicitat judecarea plângerii în cadrul procesual existent la acea dată, susţinând că aşa cum rezultă din Decizia nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întreaga procedură de înscriere în cartea funciară a unor drepturi este o procedură necontencioasă şi în condiţiile în care, conform prevederilor Legii nr. 7/1996, plângerea împotriva încheierii de carte funciară se notează în cartea funciară, sentinţa ce urmează a fi pronunţată este opozabilă actualului proprietar înscris în cartea funciară.
Plângerea introdusă de petentul Municipiul Tg. Mureş a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 8762/26 noiembrie 2009 a Judecătoriei Tg. Mureş, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulată în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I. Mureş, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi respingerea ca rămasă fără obiect a cererii de intervenţie accesorie formulată de Judeţul Mureş.
Totodată, prima instanţă a respins ca inadmisibilă plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 8756/19 februarie 2007, formulată de petentul Municipiul Tg. Mureş.
În ceea ce priveşte soluţia dată de prima instanţă, plângerii deduse judecăţii, s-a reţinut că invocarea de către petent a încălcării dreptului său de proprietate prin aceea că înscrierea realizată în favoarea Judeţului Mureş vizează unele străzi din municipiu, parcări din domeniul public şi Cimitirul Municipal din Sângeorgiu de Mureş, precum şi dreptul său de administrare constituit prin încheierea nr. 1636/21 aprilie 1975, imprimă plângerii formulate un caracter contencios. În acest context s-a apreciat că diferendul juridic care implică interese contrare poate fi rezolvat doar într-o procedură contradictorie, în care toate părţile dispun de posibilitatea de a invoca apărări pentru protejarea dreptului lor sau a interesului legitim invocat.
Totodată, prin sentinţa atacată s-a reţinut că procedura de înscriere în cartea funciară, astfel cum este reglementată de prevederile art. 47 şi urm. din Legea nr. 7/1996, are un caracter esenţialmente necontencios, însă ori de câte ori soluţia dată cererii de înscriere priveşte şi alte persoane interesate, plângerea formulată de terţa persoană lezată dobândeşte caracter contencios, putând fi soluţionată doar cu participarea tuturor persoanelor în privinţa cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
În speţa dedusă judecăţii s-a apreciat că argumentele petentului în sensul că plângerea formulată nu are caracter contencios nu pot fi primite, deoarece în Decizia nr. 72/2007 pronunţată în recursul în interesul legii se afirmă caracterul necontencios al fazei administrative în care se soluţionează cererea de înscriere în cartea funciară pentru a se ajunge la concluzia că organul administrativ chemat să dea o rezolvare cererii de înscriere nu poate fi parte în faza jurisdicţională. De asemenea, din faptul înscrierii plângerii în cartea funciară, în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996, nu poate decurge obligativitatea faţă de terţele persoane a hotărârii prin care s-a soluţionat plângerea, din cauza principiului relativităţii lucrului judecat.
Pentru aceste considerente s-a reţinut că plângerea dedusă judecăţii este inadmisibilă în condiţiile în care aceasta are un caracter contencios, iar Judeţul Mureş nu a fost chemat în judecată.
Prin decizia civilă nr. 232 din 29 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia civilă s-a admis apelul declarat de petentul Municipiul Tg. – Mureş, împotriva sentinţei sus-menţionate care a fost schimbată în parte în sensul că s-a admis plângerea şi s-a anulat încheierea de carte funciară atacată, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod legal şi temeinic că susţinerea petentului privind încălcarea dreptului său de proprietate imprimă plângerii un caracter contencios, astfel că acest diferend juridic poate fi soluţionat doar într-o procedură contradictorie.
Instanţa de apel a constatat încă că prin plângerea formulată s-au invocat şi nelegalităţi privind realizarea procedurii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate prin încheierea atacată. Astfel, prin H.G. nr. 867/2002 şi H.G. nr. 964/2002, în baza cărora s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate prin încheierea atacată, nu a fost clar identificat imobilul atribuit Judeţului Mureş, nefiind astfel respectate prevederile art. 48 alin. 1 lit. „c” din Legea nr. 7/1996. De asemenea, din expertiza topografică efectuată cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă, rezultă că terenul identificat prin încheierea de carte funciară atacată cuprinde şi suprafeţe ce erau în administrarea altor instituţii sau persoane juridice. Totodată, în parcela din CF nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş, din care s-a dezmembrat parcela cu nr. cadastral nou 3260 se identificau şi alte terenuri care actualmente sunt înscrise în două cărţi funciare diferite, existând astfel suprapuneri în zona mai multor imobile identificate prin expertiză.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că se impune modificarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă admiterea plângerii împotriva încheierii de carte funciară formulată de petent.
În ceea ce priveşte plângerea dedusă judecăţii, instanţa de recurs apreciază că modul de soluţionare al acesteia depinde, în primul rând, de stabilirea caracterului contencios sau necontencios al demersului judiciar iniţiat de petentul Municipiul Tg. Mureş.
Astfel, plângerea a fost formulată de petent împotriva unei încheieri de carte funciară prin care s-a soluţionat o cerere formulată de Consiliul Judeţean Mureş şi s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Judeţului Mureş asupra unor imobile şi a dreptului de administrare al Consiliului Judeţean Mureş.
Petentul a susţinut că procedura aplicabilă plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară este necontencioasă şi pentru acest motiv nu se impune ca plângerea iniţiată de el să fie formulată în contradictoriu cu autoritatea publică judeţeană.
Procedura de înscriere în cartea funciară reglementată de art. 47-55 din Legea nr. 7/1996 este o procedură necontencioasă, întrucât registratorul de carte funciară nu este abilitat de lege să dea o rezolvare juridică unor situaţii litigioase.
Reglementând o astfel de procedură necontencioasă, Legea nr. 7/1996 are un caracter special faţă de dispoziţiile generale în materie – art. 331-339 Cod procedură civilă şi se întregeşte totodată cu acestea. Astfel, potrivit art. 338 alin. 2 Cod procedură civilă, materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul Codului de procedură civilă.
De asemenea, prin art. 335 C. proc. civ. se prevede că, în situaţia în care cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.
Prin urmare, atunci când în cadrul unei plângeri formulate împotriva unei încheieri de carte funciară se invocă situaţii litigioase, respectiv plângerea vizează conţinutul unor raporturi juridice litigioase, plângerea respectivă dobândeşte caracter contencios. Ca atare, o astfel de plângere poate fi soluţionată astfel cum s-a reţinut şi prin sentinţa primei instanţe, doar cu participarea tuturor persoanelor în privinţa cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
În speţă, după cum s-a mai arătat, petentul a invocat încălcarea dreptului său de proprietate, susţinând că înscrierea dreptului de proprietate al Judeţului Mureş s-a făcut şi asupra unor obiective care aparţin Municipiului Tg-Mureş şi fără a se ţine cont de faptul că Municipiul Tg-Mureş avea înscris în cartea funciară un drept de administrare constituit încă din anul 1975.
Faţă de motivele relevate de petent prin plângerea dedusă judecăţii, curtea reţine că acesta invocă drepturi potrivnice faţă de Judeţul Mureş şi faţă de Consiliul Judeţean Mureş, în favoarea cărora s-a înscris în cartea funciară, prin încheierea atacată, dreptul de proprietate, respectiv dreptul de administrare, ceea ce-i conferă plângerii formulate un caracter contencios.
În acest context se impune ca aspectele invocate să fie dezbătute în contradictoriu cu Judeţul Mureş, respectiv cu Consiliul Judeţean Mureş, care figurează în cartea funciară.
În virtutea rolului activ consacrat de art. 129 alin.5 C. proc. civ., cu ocazia judecării cauzei în primă instanţă, s-a pus în discuţia părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual prin introducerea în proces a persoanelor prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, respectiv a persoanelor interesate potrivit menţiunilor de carte funciară, însă petentul a precizat că nu înţelege să formuleze plângerea în contradictoriu cu aceste persoane pe motiv că aceasta are un caracter necontencios, conform Deciziei nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia menţionată s-a reţinut că procedura de înscriere în cartea funciară are un caracter necontencios şi din această perspectivă oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în plângerile întemeiate pe prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996. Acest aspect a fost de altfel clarificat ulterior pronunţării deciziei menţionate, Legea nr. 7/1996 fiind modificată prin O.U.G. nr. 64/2010, prin care s-a introdus art. 501 şi s-a prevăzut expres că soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial.
În acest context nu este însă exclusă legitimarea procesuală pasivă a persoanelor prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr. 7/1996, respectiv a persoanelor interesate, potrivit menţiunilor din cartea funciară şi care pot sta în judecată în cazul în care sunt vizate prin înscrierea contestată. Într-o atare situaţie, examinarea legalităţii înscrierii respective nu se poate decât într-o procedură contradictorie.
Având în vedere că, în speţă prin plângerea formulată s-a contestat înscrierea făcută în CF nr. 1832 Sângeorgiu de Mureş în favoarea Judeţului Mureş şi a Consiliului Judeţean Mureş, Municipiul Tg. Mureş invocând drepturi proprii asupra imobilului, curtea reţine că plângerea dedusă judecăţii are un caracter contencios, iar soluţionarea acesteia trebuie făcută în contradictoriu cu persoanele menţionate, în calitate de persoane interesate.
Faţă de refuzul petentului de a chema în judecată persoanele vizate prin înscrierile din cartea funciară şi întrucât instanţa era obligată să se pronunţe în cadrul stabilit de acesta, instanţa de recurs apreciază că în mod justificat plângerea formulată de petent a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanţa de fond.
Instanţa de apel a reţinut de asemenea, caracterul contencios al plângerii formulate de Municipiul Tg. Mureş şi cu toate acestea a procedat la analizarea legalităţii înscrierii din cartea funciară, deşi persoanele care figurează în cartea funciară nu au fost chemate în judecată.
În aceste condiţii se constată că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, întrucât, deşi a reţinut caracterul contencios al plângerii, totuşi instanţa de apel a analizat legalitatea înscrierii din perspectiva faptului că imobilul ce a făcut obiectul înscrierii cuprinde şi alte suprafeţe aflate în administrarea altor instituţii, fără ca acestea să fie chemate în judecată pentru a-şi formula apărările.
Pe de altă parte, deşi instanţa de fond a respins plângerea ca inadmisibilă, fără să o analizeze pe fond, instanţa de apel a examinat pe fond modul de soluţionare a cererii de înscriere în cartea funciară şi implicit a examinat pe fond şi plângerea dedusă judecăţii, cu toate că în primă instanţă nu fusese cercetat fondul cauzei.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Judeţul Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş s-a invocat faptul că aceştia nu au formulat apel împotriva hotărârii primei instanţe referitor la modul de soluţionare a cererii de intervenţie, însă trebuie avut în vedere că, deşi sentinţa judecătoriei nu a fost atacată sub acest aspect, în condiţiile în care în apel a fost admisă plângerea şi s-a dispus anularea încheierii de carte funciară prin care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al Judeţului Mureş şi a dreptului de administrare al Consiliului Judeţean Mureş şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, aducându-se astfel atingere unor drepturi având ca titulari Judeţul Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş, recurenţii se încadrează în categoria persoanelor interesate vizate de art. 50 din Legea nr. 7/1996, astfel că erau îndreptăţiţi să declare recurs în cauză.
În consecinţă, având în vedere că persoanele în privinţa cărora înscrierea de carte funciară contestată produce efecte juridice nu au fost chemate în judecată, instanţa de recurs reţine că plângerea dedusă judecăţii este inadmisibilă, astfel cum a reţinut şi prima instanţă şi ca atare, în mod greşit instanţa de apel a soluţionat pe fond plângerea şi a dispus anularea încheierii de carte funciară atacată şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Prin recursul declarat s-au invocat şi o serie de aspecte care privesc legalitatea procedurii de înscriere în cartea funciară, însă în condiţiile în care plângerea formulată de petent este inadmisibilă, motivele respective nu se mai impun a fi analizate şi de asemenea, din această perspectivă nu se impune a fi analizată nici excepţia lipsei de interes a Municipiului Tg. Mureş de a formula plângerea împotriva încheierii de carte funciară.
Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., instanţa de recurs a admis recursul declarat de Judeţul Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş, a modificat în tot decizia atacată şi în consecinţă a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Tg – Mureş împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie.
