Legea nr. 7/1996, art.26 alin.3;
Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de si publicitate imobiliara, aprobat prin Ordinul directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara nr.633 din 13 octombrie 2006, art.42;
Potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.7/1996: “Înscrierile (în cartea funciara, n.red.) sunt de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitiva a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub conditia justificarii ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor si faptelor juridice referitoare la starea si capacitatea persoanelor, actiunilor si cailor de atac în justitie, precum si a masurilor de indisponibilizare, în legatura cu imobilele din cartea funciara.”
Art.42 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, aprobat prin Ordinul directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara nr.633 din 13 octombrie 2006, se refera la operatiunea notarii, iar din cuprinsul enumerarii se poate observa ca împrejurarile calificate astfel de regulament se refera în principal fie la starea si capacitatea persoanei care este înscrisa în cartea funciara ca proprietar, fie la întinderea efectelor sau valabilitatea actelor juridice încheiate în legatura cu dobândirea imobilului sau cu dreptul de proprietate asupra acestuia, iar ultima litera, t), permite notarea faptelor care au legatura cu imobilul, cu conditia de a fi permise de lege.
De altfel, aceasta prevedere nu face decât sa sublinieze cerinta ca regulamentul de punere în aplicare a unei legi, aprobat printr-un ordin ce are valoarea unui act administrativ cu caracter normativ, sa expliciteze conditiile concrete de aplicare a dispozitiilor legale si în nici un caz sa adauge acestora, de vreme ce reprezinta o norma cu putere legala inferioara.
De altfel, aceasta prevedere nu face decât sa sublinieze cerinta ca regulamentul de punere în aplicare a unei legi, aprobat printr-un ordin ce are valoarea unui act administrativ cu caracter normativ, sa expliciteze conditiile concrete de aplicare a dispozitiilor legale si în nici un caz sa adauge acestora, de vreme ce reprezinta o norma cu putere legala inferioara.
Prin urmare, si notarea faptelor ce au legatura cu imobilul este permisa, cu conditia de a fi prevazuta de lege.
Prin urmare, si notarea faptelor ce au legatura cu imobilul este permisa, cu conditia de a fi prevazuta de lege.
În mod indiscutabil, împrejurarea ce a generat emiterea de catre Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 Bucuresti a încheierii de notare atacata cu prezenta plângere, respectiv suprapunerea din punct de vedere cadastral a trei imobile învecinate, reprezinta o situatie de fapt ce are legatura cu imobilul.
În mod indiscutabil, împrejurarea ce a generat emiterea de catre Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 Bucuresti a încheierii de notare atacata cu prezenta plângere, respectiv suprapunerea din punct de vedere cadastral a trei imobile învecinate, reprezinta o situatie de fapt ce are legatura cu imobilul.
Cu toate acestea, situatia amintita mai sus nu se numara printre împrejurarile de fapt a caror notare este permisa de lege, dupa cum rezulta din dispozitiile art.26 alin.3 lit.c din lege, mai sus reproduse, care, definind operatiunea notarii, fac vorbire despre drepturi personale, acte si fapte juridice referitoare la starea si capacitatea persoanelor, actiuni si cai de atac în justitie, precum si despre masuri de indisponibilizare, în legatura cu imobilele. (decizia civila nr. 80R din data de 24 februarie 2011, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata la data de 26.02.2009 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, petentul F.A. a formulat plângere împotriva încheierii de Carte Funciara nr. 104046/12.01.2009.
Petentul a solicitat constatarea nulitatii absolute a încheierii nr.104046/12.01.2009, emisa de OCPI Bucuresti Sector 1, pentru încalcarea dispozitiilor de ordine publica ale art.48 alin.1 din Legea nr. 7/1996 si ale art.55 alin.1 din regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara si ale art.27 din regulamentul privind continutul si modul de întocmire a documentatiei cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciara, precum si radierea notarii asupra imobilului situat în Bucuresti, str.Dr.Piscul Lung nr…, sectorul 1, identificat cu nr.cadastral 13997/1 din cartea funciara individuala nr.40265, potrivit art.34 din Legea nr.7/1996 si art.89 alin.2 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara.
În motivarea cererii, întemeiata pe dispozitiile art.50 din Legea nr.7/1996, petentul a aratat ca la data de 12.12.2008, OCPI Bucuresti Serviciul Cadastru a emis catre Biroul de Carte Funciara Sector 1 adresa nr.43950, intitulata “nota de înstiintare suprapunere”, prin care se solicita notarea suprapunerii imobilelor situate în Bucuresti, str.Dr.Piscul Lung nr…., sectorul 1, Bucuresti str. Dr.Piscul Radului nr…., T168, P22, sectorul 1 si Bucuresti, Sos.Odai nr…., sectorul 1, si dispunerea masurilor ce se impun datorate situatiei semnalate.
Prin încheierea contestata Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 a dispus notarea asupra imobilelor amintite a adresei nr.43950/12.12.2009.
Arata petentul ca notarea suprapunerii nu este prevazuta de lege, facând trimitere la dispozitiile art.26 alin.4 din Legea nr.7/1996, care reglementeaza înscrierile în cartea funciara, precum si la art.42 alin.2 lit.q si art.48 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara.
S-a sustinut ca potrivit legii, chestiunea suprapunerii trebuie rezolvata conform art.27 din Regulamentul privind modul si conditiile de întocmire a documentatiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciara, respectiv, daca se constata erori ce depasesc toleranta admisa pentru limitele imobilelor învecinate, se procedeaza la rezolvarea pe cale amiabila a neîntelegerilor, în caz contrar documentatia cadastrala trebuind respinsa.
În speta documentatia cadastrala a petentului a fost operata anterior documentatiei cadastrale depusa de S.C. I.L. S.A., iar în momentul în care acesta din urma a solicitat înscrierea în cartea funciara si s-a constatat ca exista nereguli cu privire la pozitionarea imobilului, OCPI trebuia sa procedeze conform regulilor amintite.
A mai sustinut petentul ca încheierea atacata este nelegala, deoarece nu sunt îndeplinite nici conditiile de fond pentru cererea de înscriere a notarii în cartea funciara, în raport de dispozitiile art.55 alin.2 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de carte funciara si de art.47 alin. si 5 din Legea nr.7/1996, pe de o parte sub aspectul documentelor ce însotesc cererea de înscriere si pe de alta parte sub aspectul calitatii OCPI de a formula o astfel de cerere, rezervata persoanelor interesate.
S-a mai invocat nelegalitatea notarii pentru încalcarea conditiilor de forma ale înscrierii prevazute de art.55 alin.1 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de carte funciara si încalcarea dispozitiilor art.48 din Legea nr.7/1996, precum si omisiunea comunicarii încheierii atacate catre persoanele interesate, inclusiv catre petent.
Prin sentinta civila nr. 9257/07.07.2009, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins plângerea ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.197/03.02.2003 la BNP Asociati R.D. si M.P., petentul F.A. si sotia sa, F.A. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, str. Piscul Lung nr….A, sector 1, fiind înscris în C.F. nr. 40265 sub nr. cadastral 13997/1.
Prin încheierea nr.104046/12.01.2009, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 1 a dispus din oficiu notarea suprapunerii imobilului ce apartine petentului cu imobilul apartinând lui D.I. si SC I.L. S.A.
A retinut judecatoria ca art.42 alin.2 din Ordinul nr.633/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr.7/1996 enumera exemplificativ categoriile de acte ce pot face obiectul notarii în cartea funciara, litera q mentionând si posibilitatea notarii faptelor, drepturilor personale si a actiunilor ce au legatura cu imobilul, fiind evident în opinia instantei ca suprapunerea terenului petentului cu acela al persoanelor mentionate reprezinta un astfel de fapt cu privire la imobil si despre care tertii trebuie sa fie informati.
S-a mai retinut ca înscrierea din oficiu a suprapunerii celor trei imobile se circumscrie obligatiei birourilor de carte funciara prevazute în art.80 si art.81 din acelasi Ordin, privind reactualizarea cuprinsului cartii funciare, iar eventuala înlaturare a acestor mentiuni este posibila numai în situatia admiterii unei actiuni în revendicare ce ar lamuri situatia juridica a imobilelor.
Împotriva acestei hotarâri în termen legal a formulat recurs (calificat apoi apel) petentul F.A.
Apelantul petent a criticat hotarârea primei instante ca fiind nemotivata, deoarece instanta nu a aratat considerentele pentru care a înlaturat argumentele petentului, suprapunerea nefiind posibila în conditiile în care Regulamentul de întocmire a documentatiei cadastrale nu permite înscrierea în Cartea funciara a acestei situatii.
Au fost reiterate considerentele de fapt si de drept expuse în fata primei instante cu referire la dispozitiile legale care se opunea, în opinia apelantului, la înscrierea notarii în cartea funciara a imobilului proprietatea sa, respectiv dispozitiile amintite în plângerea solutionata de judecatorie.
A mai sustinut apelantul ca instanta de fond nu a administrat probatoriul solicitat, la dosar fiind depusa numai documentatia cadastrala întocmita pentru imobilul petentului, nu si actele care au determinat înscrierea suprapunerii, hotarârea fiind lipsita de temei.
Prin decizia civila nr.617A/10.05.2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a Civila a respins apelul ca nefondat.
A retinut instanta de apel ca, desi apelantul a sustinut ca notarea are ca efect indisponibilizarea imobilului, nu a facut dovada existentei unei situatii ce ar da nastere unor prejudicii în patrimoniul sau, altfel spus nu a justificat un interes nascut si actual. Având în vedere principiul potrivit caruia apelantului nu i se poate crea o situatie mai grea în propria cale de atac, tribunalul a mentinut solutia primei instante de respingere a plângerii ca neîntemeiate.
S-a consemnat în decizie ca, asa cum corect a retinut prima instanta, înlaturarea înscrierilor în cartea funciara poate fi dispusa pe cale judiciara numai în baza unei hotarâri de admitere a actiunii în revendicare, în speta nefiind promovata o astfel de actiune.
A mai retinut tribunalul, în ce priveste administrarea probatoriului solicitat, ca acesta este lipsit de finalitate, câta vreme instanta nu este investita cu o actiune în revendicare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul apelant F.A., solicitând instantei sa admita recursul, sa modifice în tot sentinta recurata si sa admita actiunea.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 26.10.2010.
În dezvoltarea motivelor de critica, recurentul petent a aratat ca instanta de apel, în mod nelegal, fara sa aprofundeze motivele de fapt si de drept ale apelului sau, preluând în mod direct si fara nicio analiza motivarea instantei de fond, a pronuntat o hotarâre nelegala. Decizia instantei de apel valideaza sentinta instantei de fond, ambele hotarâri fiind date cu încalcarea legii si cu nerespectarea principiilor fundamentale ale actului de justitie.
Într-o prima critica, întemeiata pe art. 304 pct.7 Cod Proc.Civ., recurentul arata ca hotarârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina si încalca prevederile art.261 pct. 5 Cod Proc.Civ.
Un alt motiv de recurs a fost întemeiat pe art.304 pct.8 Cod Proc.Civ., în sensul ca aprecierea instantei de apel de a considera necesara introducerea unei actiuni în revendicare pentru a obtine în baza unei hotarâri judecatoresti înlaturarea înscrierilor din cartea funciara nu poate fi decât rezultatul unei gresite interpretari a actului juridic dedus judecatii. Actiunea cu care instanta a fost investita este o actiune tipica de plângere împotriva unei înscrieri de carte funciara efectuata cu încalcarea legii, în baza art.50 din Legea nr.7/1996.
Or, revendicarea reprezinta actiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, ceea ce nu este cazul amintit deoarece în actiune nu se invoca o încalcare a proprietatii, nefiind deposedati de posesie.
Recurentul a mai aratat ca la dosar nu a fost depusa nicio expertiza tehnica din care sa fi rezultat existenta suprapunerii, nici macar un referat din care sa fi rezultat suprapunerea prin comparatia inventarelor de coordonate si nici documentatia cadastrala presupus suprapusa. Astfel, OCPI nu a facut decât sa demonstreze încalcarea invocata de recurentul petent ca motiv de nulitate absoluta a încheierii de notare în cartea funciara nr. 104046 – nerespectarea art.48 alin.1 din Legea nr.7/1996, în sensul ca lipseste înscrisul fundamental care trebuia sa însoteasca cererea, o notare în cartea funciara cu efectul indisponibilizarii unui teren neputând fi efectuata în baza aprecierilor personale ale unui functionar, ci numai în baza unor riguroase cercetari consemnate în documentatia tehnica.
Critica întemeiata pe art.304 pct.9 Cod Proc.Civ. s-a referit la încalcarea principiului contradictorialitatii, aratând recurentul ca notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cât si a dreptului la aparare, iar potrivit art.129 alin.1 C.Pr.civ., judecatorul are îndatorirea sa faca respectate si sa respecte el însusi principiul contradictorialitatii si celelalte principii ale procesului civil. Or, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei de interes, fara a o pune în discutia partilor, de unde si încalcarea principiului contradictorialitatii. Partile au posibilitatea legala de a participa în mod activ la desfasurarea judecatii, atât prin sustinerea si dovedirea drepturilor proprii, cât si prin dreptul de a combate sustinerile partii potrivnice si de a-si exprima pozitia fata de masurile pe care instanta le dispune. Instanta de apel nu a pus niciun moment în discutie exceptia lipsei de interes, aceasta fiind ridicata direct în considerentele deciziei atacate prin prezentul recurs, iar recurentul nu a putut formula niciun fel de aparari în combaterea acestei exceptii care a condus în mod evident la respingerea apelului sau.
S-a mai aratat ca încheierea de carte funciara împotriva careia recurentul a formulat plângerea s-a elaborat si s-a notat în cartea funciara cu încalcarea dispozitiilor imperative ale art.48 alin. 1 din Legea nr.7/1996, ale art.55 alin.1 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara si ale art.27 din Regulamentul privind continutul si modul de întocmire a documentatiei cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciara, iar vatamarea pe care a suferit-o este prezumata. Interesul este prezumat, atât timp cât petentul acuza o înscriere abuziva în cartea funciara, cu efectul indisponibilizarii imobilului sau pe termen nelimitat, instanta actionând în afara investirii sale atunci când sugereaza actiuni straine cauzei, precum introducerea unei actiuni în revendicare.
Un alt aspect de nelegalitate invocat a fost legat de faptul ca ambele instante nu au administrat nicio proba relevanta în cauza si au admis ca prin înscrierea nelegala în cartea funciara imobilul petentului sa devina grevat pe termen nedeterminat cu o sarcina.
Instantele de fond si de apel au apreciat în mod neîntemeiat ca notarea în cartea funciara din oficiu a unui fapt ilegal este posibila în virtutea prevederilor art. 80 si 81 din Ordinul nr.633/2006, conform carora “birourile de carte funciara au obligatia de a reactualiza cuprinsul cârtii funciare, prin aceasta întelegându-se aducerea la zi a informatiilor de carte funciara ale unui imobil ce se va efectua în urma referatului întocmit de asistentul-registrator sau referent prin care sa ateste neconcordanta datelor de carte funciara cu situatia reala.”
Datele de carte funciara la care face referire în art.81 si care ar putea constitui obiectul actualizarilor din oficiu sunt cele prevazute în art.19 din Legea nr.7/1996, care stabilesc cuprinsul cartii funciare – nume proprietar, detalii tehnice cu privire la imobil, servituti etc. – iar faptul ilegal al suprapunerii nu îsi are locul printre datele de carte funciara, împartirea cartii funciare în trei parti si informatiile pe care este posibil sa le contina fiecare parte sunt strict prevazute de lege, nefiind în atributiile sau puterile functionarilor OCPI sa adauge la acestea “informatii” cu relevanta particulara, fara nicio baza tehnica. Astfel, este evident ca OCPI nu a avut temei legal sa noteze o suprapunere din oficiu în cartea funciara a recurentului, iar instanta a pronuntat hotarâre cu încalcarea legii, devenind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod Proc.Civ.
Cererea de recurs, legal timbrata, a fost întemeiata în drept pe dispozitiile art.299, art.304 pct. 7, 8 si 9 si art.312 alin.3 Cod Proc.Civ.
Recursul este fondat.
Prima critica, privitoare la incidenta cazului de modificare cuprins în art.304 pct.7 Cod Proc.Civ. se gaseste fondata, desi nelegalitatea retinuta nu poate fi încadrata în prevederile textului mentionat, dupa cum se va arata în continuare.
Astfel, prin apelul dedus judecatii, petentul a imputat primei instante atât netemeinicia rationamentului raportat la normele legale aplicabile în speta, cât si chestiunea de ordin procedural a omisiunii de a examina argumentele cuprinse în plângere, pe care judecatoria trebuia sa le înlature motivat, daca le gasea nefondate.
Or, curtea constata ca, desi instanta de apel a fost învestita cu o critica formulata în mod concret, prin care apelantul a sustinut neanalizarea argumentelor sale, acestei critici nu i-a fost adus nici un raspuns în considerentele deciziei recurate, fie în sensul aprecierii ca argumentele judecatoriei sunt suficiente pentru temeinicia solutiei si cuprind un raspuns implicit la apararile petentului, fie o analizare în calea de atac devolutiva a apelului, a chestiunilor reclamate de apelantul petent.
Nici un argument nu cuprinde decizia recurata (si nici sentinta primei instante) cu referire la interpretarea sustinuta de petent a dispozitiilor art.26, art.47 si art.48 din Legea nr.7/1996, a art.27 din Regulamentul privind continutul si modul de întocmire a documentatiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciara ori a art.48 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara.
Procedând astfel, instanta de apel a încalcat dispozitiile art.261 pct.5 Cod Proc.Civ., text legal menit sa instituie una dintre garantiile unui proces corect.
Totodata, prin omisiunea de a examina motivele de critica formulate prin apel, tribunalul a încalcat prevederile art.129 alin.6 Cod Proc.Civ., ceea ce atrage incidenta prevederilor art.304 pct.9 Cod Proc.Civ., în sensul gresitei aplicari a normelor legale incidente, care obligau instanta la examinarea tuturor sustinerilor apelantului.
Nu se poate retine incidenta cazului de modificare a hotarârii reglementat de art.304 pct.7 Cod Proc.Civ., deoarece acesta are în vedere situatia când hotarârea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina (or, în cauza, instanta de apel a aratat pe scurt care este argumentul ce a determinat respingerea apelului) ori când acestea sunt contradictorii sau straine de natura pricinii (nici aceasta ipoteza nefiind incidenta, deoarece prin ele însele considerentele nu sunt contradictorii si nici straine de pricina, ci, dupa cum se va vedea în continuare, eronate).
Cu toate acestea, procedând (astfel cum prevede art.306 alin.3 Cod Proc.Civ.) la calificarea criticilor în functie de dispozitiile art.304 Cod Proc.Civ., curtea a constatat ca sustinerea referitoare la omisiunea analizarii motivelor de apel se circumscrie motivului de recurs cuprins în art.304 pct.9 Cod Proc.Civ. si a retinut-o ca atare.
Este fondata si critica întemeiata de recurentul petent pe prevederile art.304 pct.8 Cod Proc.Civ., desi nici în acest caz nu este vorba despre cazul de recurs invocat, deoarece în speta nu se regaseste ipoteza gresitei interpretari a actului juridic dedus judecatii.
Dimpotriva, aceasta critica, alaturi de celalalt motiv, încadrat de recurent în dispozitiile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ., constituie situatii de gresita interpretare si aplicare a legii, dupa cum se va arata în continuare.
Astfel, potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.7/1996, invocat de petent prin plângerea sa: “Înscrierile (în cartea funciara, n.red.) sunt de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitiva a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub conditia justificarii ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor si faptelor juridice referitoare la starea si capacitatea persoanelor, actiunilor si cailor de atac în justitie, precum si a masurilor de indisponibilizare, în legatura cu imobilele din cartea funciara.”
Art.42 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, aprobat prin Ordinul directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara nr.633 din 13 octombrie 2006, se refera la operatiunea notarii, aratând ca: “(1)Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte si drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor si alte înscrieri cu caracter temporar în legatura cu imobilul.
(2) În aceasta categorie pot fi enumerate:
a) incapacitatile totale sau partiale de exercitiu ale titularului dreptului real înscris;
b) instituirea curatelei;
c) modalitatile juridice care afecteaza dreptul înscris în cartea funciara;
d) aratarea de raporturi juridice cu o alta persoana, de natura sa afecteze regimul juridic al bunului imobil;
e) aratarea oricarei actiuni care da caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciara, a actiunii de predare a înscrisului translativ sau constitutiv al dreptului ce urmeaza a se înscrie, a actiunii de iesire din indiviziune, a plângerii sau a actiunii penale în legatura cu o infractiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciara;
f) aratarea actiunii pentru anularea hotarârii declarative de moarte a titularului de drept real înscris în cartea funciara;
g) aratarea situatiilor când se face urmarirea silita a imobilelor;
h) interdictiile de înstrainare, grevare, închiriere, dezmembrare, comasare, construire, demolare, restructurare si amenajare;
i) contractul de locatiune sau cesiunea de venituri mai mari de 3 ani;
j) dreptul de preemptiune;
k) promisiunea stabilita prin conventie de a încheia un contract de înstrainare cu privire la bunul imobil;
l) intentia de înstrainare sau ipotecare a bunului imobil;
m) revocarea procurii date în vederea încheierii unui act translativ de proprietate având ca obiect un imobil;
n) sechestrul asigurator si judiciar;
o) schimbarea rangului unei ipoteci;
p) plângerea împotriva încheierii de carte funciara;
q) respingerea cererii de înscriere;
r) deschiderea procedurii insolventei si sentinta declarativa de faliment;
s) lucrarile de a imobilului;
t) orice alte fapte, drepturi personale sau actiuni a caror notare este permisa de lege si au legatura cu imobilul.”
Din cuprinsul enumerarii se poate observa ca împrejurarile calificate astfel de regulament se refera în principal fie la starea si capacitatea persoanei care este înscrisa în cartea funciara ca proprietar, fie la întinderea efectelor sau valabilitatea actelor juridice încheiate în legatura cu dobândirea imobilului sau cu dreptul de proprietate asupra acestuia, iar ultima litera, t), permite notarea faptelor care au legatura cu imobilul, cu conditia de a fi permise de lege.
Cu toate acestea, situatia amintita mai sus nu se numara printre împrejurarile de fapt a caror notare este permisa de lege, dupa cum rezulta din dispozitiile art.26 alin.3 lit.c din lege, mai sus reproduse, care, definind operatiunea notarii, fac vorbire despre drepturi personale, acte si fapte juridice referitoare la starea si capacitatea persoanelor, actiuni si cai de atac în justitie, precum si despre masuri de indisponibilizare, în legatura cu imobilele.
În concluzie, în mod gresit au retinut instantele de fond si apel ca prevederile legale aplicabile spetei permit notarea în cartea funciara a împrejurarii suprapunerii cadastrale a imobilelor, deoarece din analiza dispozitiilor pertinente rezulta contrariul.
Cu referire la prevederile retinute de judecatorie (si însusite de tribunal) ca temei al înscrierii din oficiu în cartea funciara ce a fost operata în speta, curtea retine ca prevederile art.80 si art.81 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.633/2006 privitoare la obligatiile birourilor de carte funciara de a aduce la zi informatiile din cartea funciara sunt, de asemenea, subsumate prevederilor cu putere legislativa superioara cuprinse în Legea nr.7/1996, în sensul ca acestea nu pot conferi atributii suplimentare ale autoritatii, de a dispune din oficiu efectuarea de înscrieri în cartea funciara care nu sunt permise de lege.
În acelasi timp, apare ca straina cauzei sugestia instantei ca petentul sa rezolve chestiunea în discutie pe calea unei actiuni în revendicare, câta vreme are calitatea de proprietar tabular, este în posesia bunului si nu s-a învederat contestarea dreptului sau de catre un tert.
În consecinta acestor argumente, curtea constata ca masura notarii, din oficiu, în cartea funciara a recurentului petent, a suprapunerii cadastrale a terenurilor, nu este circumscrisa dispozitiilor legale ce reglementeaza înscrierile în cartea funciara, astfel încât plângerea sa este întemeiata si, pe cale de consecinta, si criticile sale referitoare la gresita interpretare si aplicare a legii de catre instanta de apel si, implicit, de catre prima instanta.
Mai retine curtea ca fondata si critica prin care recurentul reproseaza instantei de apel încalcarea principiului contradictorialitatii, analizând-o pentru considerente care tin de acuratetea hotarârii judecatoresti, chiar daca per se acest motiv nu este de natura a atrage admiterea recursului si modificarea deciziei, dupa cum se va vedea în continuare.
Astfel, pe de o parte retinerea principiului non reformatio in pejus (amintit de catre instanta de apel) împiedica nu numai pronuntarea unei decizii al carei dispozitiv sa înrautateasca situatia apelantului în propria cale de atac, ci si retinerea în considerente a unor argumente în acelasi sens (cum era cazul chestiunii lipsei de interes în formularea plângerii). Prin urmare, daca instanta de apel considera ca retinerea neîndeplinirii acestei conditii de exercitiu a actiunii civile ar echivala cu încalcarea principiului procesului civil mai sus amintit, era tinuta a examina cauza exclusiv prin prisma criticilor cu care era legal învestita.
Pe de alta parte, în ipoteza în care instanta aprecia ca se impune cenzurarea în apel si a acestui aspect, aceasta se putea realiza exclusiv în urma punerii prealabile în discutia partilor a unei exceptii procesuale, invocata de instanta în conditiile art.295 teza finala Cod Proc.Civ., ceea ce în cauza nu s-a petrecut.
În consecinta, curtea retine nelegalitatea deciziei recurate si sub acest aspect.
Curtea considera inutil cauzei a examina critica legata de existenta în speta a împrejurarii de fapt a suprapunerii imobilului proprietatea recurentului cu cele învecinate, deoarece a retinut deja nelegalitatea operatiunii de înscriere în cartea funciara, ceea ce lasa fara efecte în cauza de fata argumentele recurentului sub acest aspect.
În temeiul art.312 alin.3 si art.304 pct.9 Cod Proc.Civ., curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia recurata, în sensul ca va admite apelul, va schimba în tot sentinta apelata, va admite plângerea, va anula încheierea nr.104046/14.01.2009 emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti Sector 1, în partea referitoare la imobilul situat în Bucuresti, str.Piscul Lung nr…, sector 1, nr.cadastral 13997/1, înscris în CFI 40265 si va dispune radierea notarii operate în temeiul acestei încheieri în cuprinsul cartii funciare mentionate mai sus.
Vazând si dispozitiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.,
