S-a respins excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de confiscare şi s-au anulat procesele verbale menţionate mai sus.
Pentru a pronunţa această soluţie,instanţa a reţinut că la data de 19.03.2008, s-a efectuat un control la SC IMPEX de către ITRSV Suceava şi în urma acestuia s-a încheiat procesul verbal de constatare a contravenţiei silvice nr.004507, prin care contestatoarea a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 5000 lei, dispunându-se şi măsura confiscării cantităţii de 19,43 mc cherestea
răşinoase.
Se reţine din procesul verbal că societatea contestatoare nu a respectat prevederile din normele HG 427/2004 modificată, în sensul că nu a completat corespunzător registrul unic de evidenţă a materialului lemnos,la verificarea efectuată, rezultând un minus de 19,43 mc cherestea răşinoase.
In aceeaşi dată s-a încheiat şi procesul verbal de confiscare valorică a materialului lemnos nr.607 pentru cantitatea de 19,43 m.c cherestea, situaţia că acesta are un nr. mai mic decât numărul procesului verbal de contravenţie neprezentând relevanţă în cauză, ambele procese verbale fiind încheiate în aceiaşi zi, numerele putând fi trecute după întocmirea acestora.
A fost audiat martorul T. V., din declaraţia acestuia reţinându-se că a fost angajatul petentei şi în perioada 2004 – 2005 a transportat la sediul societăţii de la pct. de lucru Agăş, în comuna Palanca aproximativ 18 – 20 mc cherestea.
Cheresteaua încă se mai afla la această destinaţie în luna februarie a anului 2008, sub formă de dulapi.
S-a efectuat în cauză o expertiză tehnică, expertul a concluzionat că :1a sediul firmei din corn. P se află depozitat un volum de 17,4 m.c. cherestea uscată provenită din 18 m.c. cherestea verde şi 4,1 m.c cherestea verde.
Având în vedere descrierea calităţii cherestelei găsită la sediul firmei,a precizat expertul că se poate confirma că aceasta a făcut parte din producţia de dinainte de data de 8.03.2007 şi preluată ca stoc în procesul verbal de control.
Verificând şi producţia de cherestea conform registrului unic de evidenţă din perioada 1.08.2007 – 19.03.2008, perioadă la care se referă procesul verbal, s-a constatat, că înscrierile din procesul verbal nr.99889/24.03.2008(fila 40 dosar), sunt în concordanţă cu balanţa de intrări – ieşiri din raportul societăţii,
fiind corectă determinarea minusului de 19,34 mc cherestea şi valoarea rezultată a acesteia.
Insă cum agentul constatator nu s-a deplasat la sediul societăţii unde se afla depozitată cantitatea de 21,4 mc cherestea care a făcut parte din stocul de producţie al firmei la începutul perioadei verifîcate,nu s-a luat în calcul această cantitate.
Instanţa a avut în vedere că la momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenţiei silvice, reprezentantul contestatoarei la rubrica obiecţiuni a menţionat că mai are în stoc, cantitatea de 16 mc cherestea la sediul societăţii.
Agentul constatator, pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, se impunea a efectua verificări cu privire la susţinerea contestatoarei.
Procesul verbal de constatare a contravenţiei , nu face dovada deplină a celor înscrise în acesta, deoarece OG 2/2001 nu arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului verbal de constatare a contravenţiei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancţionate contravenţional au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanţele naţionale a art.6 din Convenţie,prin nerespectarea garanţiilor prevăzute în acest text cu privire la „ acuzaţiile în materie penală”, a statuat că distincţia între contravenţii şi infracţiuni existentă în legislaţia internă a unora dintre statele semnatare ale Convenţiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanţiilor oferite de art.6 din Convenţie.
Curtea Europeană a concluzionat că acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei iar acesta beneficiază şi în procedura contravenţională de prezumţia de nevinovăţie,motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând organului constatator şi nu petentului( cauza Anghel împotriva României).
Petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal doar în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa „vinovăţiei” contravenientului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Ori prin neverifîcarea obiecţiunilor organului constatator, instanţa nu poate stabili cu certitudine situaţia reală, planând o îndoială cu privire la situaţia de fapt.
Practica judiciară internă, este în contradictoriu cu prevederile Convenţiei Europene în sensul că se pleacă în principal de la prevederile art.47 din OG nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă şi având în vedere prevederile art. 1171 C. civil se reţine de regulă că procesul verbal legal întocmit, face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art.l 169 C, civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Potrivit art.20 alin.2 din României Dreptul European are prioritate faţă de dreptul sau practica internă.
Faţă de situaţia de fapt şi considerentele expuse, instanţa a apreciat că plângerea este fondată.
Cât priveşte excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de confiscare, a fost respinsă, deoarece aşa cum s-a mai arătat, faptul că nr. procesului verbal de confiscare este mai mic decât cel al procesului verbal de constatare a contravenţiei,nu face dovada că acesta ar fi fost încheiat ulterior, ambele procese verbale fiind încheiate în aceeaşi dată.
