În motivarea plângerii, petenţii au arătat că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia din data de 31.05.2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor MC şi ME, organul de urmărire catalogând activitatea învinuiţilor ca fiind doar o simplă faptă penală şi nu infracţiune, motivat de faptul că aceasta nu constituie pericolul social al unei infracţiuni.
Au mai arătat petenţii că organul de urmărire penală nu era îndreptăţit să stabilească aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ dată fiind recunoaşterea existenţei faptei de către ambii procurori şi, prin urmare, impunându-se trimiterea făptuitorilor în judecată pentru săvârşirea faptei prevăzute de art.27 alin.1 din Lg. nr.365/2002.
De asemenea, au menţionat faptul că prin ordonanţa mai-sus menţionată li s-a adus o vătămare intereselor legitime, întrucât au fost împiedicaţi să recupereze pe cala acţiunii civile, în cadrul procesului penal, sumele de bani însuşite în mod fraudulos de către învinuiţi, iar faţă de refuzul acestora de a le restitui cardurile bancare, nu pot să lichideze conturile respective, suportând în continuare cheltuielile de întreţinere a celor două conturi.
Au precizat petenţii că, prin faptele săvârşite, învinuiţii au diminuat în mod considerabil masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, iar dispoziţiile ordonanţei din data de 31.05.2010 au consecinţe negative, în sensul că tergiversează posibilitatea acestora de a ieşi din indiviziune, determinându-i să efectueze cheltuieli de judecată foarte mari.
Au mai arătat, de asemenea, că ordonanţa mai-sus menţionată este netemeinică şi nelegală având în vedere circumstanţele în care au fost comise faptele precum şi repetabilitatea acţiunii infracţionale a făptuitorilor, iar situaţia de dubiu reţinută in ordonanţa parchetului cu privire la sumele de bani extrase chiar în ziua decesului, nu mai subzistă, fiind evident că o persoană aflată în agonie, pe patul morţii şi care se afla sub influenţa medicamentelor analgezice-opiacee, nu-şi poate exprima consimţământul.
Cu privire la sumele de bani extrase ulterior decesului, petenţii au arătat că aceste sume au fost folosite în scopuri personale de către învinuiţi şi nicidecum pentru a achiziţiona cele necesare înmormântării, întrucât în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat între defunct şi învinuiţi, aceştia din urmă aveau obligaţia să efectueze toate cheltuielile necesare înmormântării.
Astfel, precizează petenţii, intenţia celor doi învinuiţi a fost de lichidare a disponibilului din cele două conturi şi de utilizare a sumelor extrase în scopuri strict personale.
În ceea ce priveşte urmarea produsă, au menţionat că faptele comise de învinuiţi constituie gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar sancţiunea cu caracter administrativ aplicată prin ordonanţa parchetului este nejustificată, întrucât periculozitatea unei fapte comise nu constă în lipsa antecedentelor penale, ci în gravitatea faptei.
La data de 25.08.2010 au fost depuse înscrisuri noi (acte medicale şi extrasuri de cont) precum şi concluzii scrise de către apărătorul intimaţilor, iar la data de 01.09.2010 au fost depuse concluzii scrise de apărătorul petenţilor.
La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr.1225/P/2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 30.09.2009, petenţii RIC şi RNB au formulat plângere împotriva numiţilor MC şi ME, plângere ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia şi prin care s-a solicitat începerea urmăririi penale şi trimiterea acestora în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.27 din Lg. nr.365/2002.
În actul de sesizare s-a arătat faptul că numiţii MC şi ME au extras fără drept din două conturi curente ale cărui titular era RRP, tatăl petenţilor, diferite sume de bani, în total de 1834,56 euro şi 150 lei, retragerile fiind făcute în parte în ziua în care titularul conturilor a decedat, şi în parte ulterior acestei zile.
Prin rezoluţia din data de 19.11.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numiţii MC şi ME, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 27 alin.1 din Lg. nr.365/2002.
Prin ordonanţa din data de 31.05.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, reţinându-se că faptele săvârşite nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La data de 09.07.2010, petenţii au formulat plângere împotriva acestei soluţii, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin rezoluţia prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia din data de 27.07.2010.
La data de 09.09.2010 petenţii au formulat plângere împotriva rezoluţiei din data de 31.05.2010 la Judecătoria Sinaia.
Examinând prin prisma criticilor aduse de către petenţi soluţia de netrimitere în judecată, raportat la probele administrate în cauză, instanţa constată că în mod corect s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor, cercetaţi penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 alin.1 din Lg.nr.365/2002.
Cu privire la critica adusă de petenţi referitoare la aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de către procuror, acesta nefiind însă îndreptăţit, ci impunându-se trimiterea celor doi învinuiţi în judecată, urmând ca instanţa să ţină seama la aplicarea pedepsei de criteriile care stabilesc gradul de pericol social al unei infracţiuni, se apreciază că această critică este nefondată, motivat de faptul că legea a atribuit procurorului competenţa de a stabili în concret în faza de urmărire penală gradul de pericol social al faptei cercetate, ţinând seama de rolul acestuia de apărător al ordinii de drept şi de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, definit prin art.131 alin.1 din Constituţie.(Decizia nr.329/2004). În exercitarea acestui rol, procurorul poate să dispună, în condiţiile prevăzute de art.249 alin.3 coroborat cu art.11 pct.1 lit. b şi art.10 lit. b ind.1 Cod pr. pen.. scoaterea de sub urmărire penală a persoanei cercetate pentru comiterea unei fapte penale care intră sub incidenţa prevederilor art.18 ind.1 C. pen. şi aplicarea faţă de făptuitor a unei sancţiuni cu caracter administrativ, iar ordonanţa pronunţată de procuror în cursul urmăririi penale nu constituie un act de jurisdicţie, ci este un act supus cenzurii instanţei de judecată, la plângerea persoanei interesate, potrivit art.278 ind.1 Cod pr. pen.
Cu privire la criticile aduse ordonanţei atacate referitoare la aprecierea faptei în mod eronat ca fiind lipsită de pericolul social al unei infracţiuni, instanţa apreciază că procurorul în mod corect a ţinut seama de împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă precum şi de faptul că învinuiţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
Astfel, conform declaraţiei martorei SV, bătrânul era foarte bine îngrijit de soţii MC şi ME, care îi asigurau toate cele necesare, utilizând pentru acesta cardurile sale bancare, iar bătrânul se declarase foarte încântat şi precizase că soţii MC şi ME erau corecţi cu el.
Instanţa constată că prin extragerea sumelor de pe card intimaţii au produs un prejudiciu în cuantum de 126,50 euro şi 150 lei.
De asemenea, în ceea ce priveşte suma de 7000 lei, instanţa reţine că ora extragerii este anterioară orei decesului titularului de cont şi, prin urmare, mandatul dat intimaţilor de acesta din urmă nu încetase prin moartea mandantului.
Susţinerile petenţilor conform cărora, în ziua extragerii titularul de cont se afla sub influenţa unor medicamente analgezice care ar fi determinat lipsa discernământului, nu pot conduce la o altă soluţie, având în vedere că, printre cazurile de încetare a mandatului prevăzute de art.1552 Cod civ., nu este prevăzută şi această din urmă situaţie, lipsa discernământului putând sta la baza punerii sub interdicţie a mandantului şi determina încetarea contractului de mandat, ceea ce în fapt nu s-a realizat.
Cu privire la inconvenientele invocate de intimaţi şi care le-ar fi fost create prin fapta săvârşită referitoare la desfăşurarea anevoioasă a procedurii de partaj şi cheltuielile aferente acestei proceduri, instanţa constată că acestea nu sunt în legătură directă cu fapta de extragere a sumelor de bani fără autorizaţie din cont, acestea fiind produse printr-un efect de ricoşeu, nefiind însă ireparabile, putând fi recuperate integral, făcând apel la procedurile judiciare pe care legea le oferă.
Pentru cele ce preced, în temeiul art.2781 alin.8 lit. a Cod proc. penală, va fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenţi împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală petenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
