Prin sentinţa civilă nr. 1257 din 05.07.2010, Judecătoria Găeşti a respins ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul VIR în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin procesul verbal seria CC nr. … din data de 26.02.2010, în temeiul art. 120 alin. 1 lit. i şi art. 147 alin. 1 din H.G. 1391/2006, raportat la art. 100 alin. 3 lit. e şi art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 240 lei, avertisment şi reţinerea permisului de conducere, deoarece la data de 26.02.2010, ora 16.10, conducând autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare … pe DN 7 Costeşti Deal, a efectuat manevra de depăşire a autoturismului marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare …, încălcând marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de mers şi, de asemenea, conducătorul nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, trecând la verificarea legalităţii procesului verbal, instanţa de fond a constatat că în cauză nu există niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din acelaşi act normativ. Astfel, a reţinut că procesul verbal cuprinde menţiuni privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, faptele săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.
Cât priveşte temeinicia procesului verbal atacat, instanţa de fond a constatat că înscrisurile depuse la dosar de intimat, respectiv rapoartele agenţilor constatatori, dovedesc realitatea celor reţinute de agentul de poliţie în actul constatator, mai ales că petentul a semnat procesul verbal de contravenţie în care a menţionat că nu are obiecţiuni.
În ceea ce priveşte depoziţia martorului HM – propus de petent, a mai arătat instanţa de fond în motivarea sentinţei, este de observat că nu se coroborează cu celelalte probe existente la dosar şi nici cu susţinerile petentului.
Instanţa de fond a reţinut că petentul a precizat în plângere că agentul de poliţie nu i-a adus la cunoştinţă abaterea săvârşită, inducându-l în eroare cu privire la aceasta, lăsându-l să creadă că este vorba doar de lipsa certificatului de înmatriculare. Cu toate acestea, a continuat instanţa, martorul a relatat despre faptul că, la momentul respectiv, petentului i s-a eliberat o dovadă în legătură cu faptul că a depăşit linia continuă. În condiţiile în care i s-a eliberat acest document, a arătat instanţa de fond, petentul, în cunoştinţă de cauză, a semnat actul constatator.
Apreciind deci ca subiectivă declaraţia martorului HM, despre care nu se face vorbire în raportul agentului de poliţie ca fiind prezent în autovehicul în acel moment, instanţa de fond a înlăturat-o.
În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că probele administrate au dovedit săvârşirea cu vinovăţie de către petent a faptelor pentru care a fost sancţionat contravenţional prin procesul verbal atacat şi în consecinţă a respins plângerea contravenţională.
Împotriva sentinţei civile de mai sus, petentul a formulat recurs, arătând în esenţă, că, instanţa de fond nu a luat în considerare declaraţia martorului audiat, înlăturând-o în mod greşit ca subiectivă; faptul că prezenţa martorului în autovehicul în acel moment nu a fost consemnată de agentul constatator în procesul verbal nu este imputabilă petentului; se impunea şi audierea conducătorului autoturismului pe care se pretinde în procesul verbal că petentul l-ar fi depăşit; instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că petentul a semnat procesul verbal fără obiecţiuni doar pentru că a crezut că a fost sancţionat numai pentru lipsa certificatului de înmatriculare.
Tribunalul Dâmboviţa, prin decizia nr. 989 din 27.10.2010, a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată în sensul că a admis în parte plângerea contravenţională şi a anulat în parte procesul verbal contestat, numai pentru contravenţia prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. i din H.G. 1391/2006, raportat la art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că instanţa de fond a înlăturat în mod greşit declaraţia martorului HM, pe motiv că nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar şi nici cu susţinerile petentului.
A arătat Tribunalul că, pentru a înlătura declaraţia unui martor ca subiectivă, nu este suficient faptul că prezenţa martorului în autovehicul în acel moment nu a fost consemnată de agentul constatator în procesul verbal.
Dimpotrivă, susţine Tribunalul, nu declaraţia martorului trebuia înlăturată, ci rapoartele agenţilor constatatori, deoarece declaraţia martorului se coroborează întocmai cu susţinerile petentului, confirmându-le, pe când în rapoartele agenţilor constatatori nu se menţionează locul săvârşirii contravenţiei, ei arătând doar că au observat comiterea faptei în timp ce efectuau serviciul de supraveghere şi control al traficului pe DN 7, pe raza localităţii Costeşti Deal.
