Plângeri contravenţionale. Criterii în funcţie de care se poate aprecia asupra oportunităţii înlocuirii de către instanţă a sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Prin sentinţa civilă nr. 2214 pronunţată în data de 07.12.2009 de Judecătoria Găeşti, s-a respins plângerea contravenţională formulată de petenta SC MT SRL, în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. Sectia Autostrăzi Biroul A1 Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la data de 28.03.2009, orele 10,15, autovehiculul care tracta semiremorca aparţinând contestatoarei a fost surprins în trafic, pe Autostrada Bucureşti-Piteşti la km 56 şi nu a putut face dovada achitării taxei pentru utilizarea infrastructurii drumurilor naţionale din România, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, aprobată prin Legea nr. 424/2002, rap. la art. 8 alin. 2.
Cât priveşte temeinicia procesului verbal atacat – a reţinut instanţa – din înscrisurile depuse la dosar, respectiv raportul agentului constator care se coroborează cu procesul verbal de contravenţie, rezultă că petenta, la data de 28.03.2009, a săvârşit fapta prevăzută şi pedepsită de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, rap. la art. 8 alin. 2, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat recurs petenta SC MT SRL, solicitând modificarea sentinţei civile recurate, în sensul admiterii plângerii contravenţionale, anulării procesului verbal contestat şi exonerării de la plata amenzii, iar în subsidiar a cerut înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.
A apreciat recurenta petentă că sancţiunea aplicată, aceea constând în amendă în cuantum de 6000 lei, este disproporţionată în raport cu fapta săvârşită şi cu urmările acesteia, având în vedere că rovinieta a fost totuşi achitată, în aceeaşi zi, recurenta petentă intrând astfel în legalitate.
Tribunalul Dâmboviţa, prin decizia nr. 621 din data de 16 iunie 2010, a admis recursul, a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis plângerea şi a înlocuit sancţiunea amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a apreciat că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 şi alin. 5 din OG nr. 2/2001, care arată că sancţiunile contravenţionale sunt amenda şi avertismentul, dar şi că sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, în cauză se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Această concluzie se desprinde având în vedere împrejurările de fapt în care a fost săvârşită contravenţia, precum şi pericolul social concret al acesteia, mai ales că petenta a achitat contravaloarea rovinietei, demonstrând că a înţeles consecinţele faptei sale.
Instanţa de recurs a mai arătat că, sub aspectul răspunderii contravenţionale, sancţiunea avertismentului este una dintre sancţiunile principale şi aceasta poate fi aplicată de instanţa de judecată, chiar dacă nu este prevăzută în legea specială contravenţională (art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001). Mai mult decât atât, a apreciat instanţa de recurs, sancţiunile de drept contravenţional nu au caracter reparator, ci caracter preventiv-educativ, astfel că scopul principal al dreptului contravenţional nu îl reprezintă plata amenzilor, ci caracterul de combatere a contravenţiilor, iar prevenirea se poate realiza şi prin atragerea atenţiei contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.
Faţă de toate aceste argumente, Tribunalul Dâmboviţa a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis plângerea şi a înlocuit sancţiunea amenzii cu cea a avertismentului.
