Primind suma arătată deşi cunoştea că nu i se cuvine, pârâta M.I. are calitatea unui accipiens de rea-credinţă, motiv pentru care datorează dobânda legală calculată potrivit OG nr.9/2000 începând cu data efectuării plăţii nedatorate întrucât, conform art.994 Cod civil, „când cel ce a primit plata a fost de rea-credinţă, este dator a restitui atât capitalul, cât şi interesele (dobânzile) sau fructele din ziua plăţii”. (sentinţa civilă nr. 3245/09.04.2008)
Prin cererea înregistrată la data de 14.03.2008 sub nr.3140/300/2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamanta S.C. ASIBAN S.A. a chemat în judecată pe pârâta M.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să o oblige pe aceasta la plata sumei de 8623,70 lei din care suma de 8112,51 lei reprezintă despăgubiri civile şi suma de 511,19 lei reprezintă dobânda legală calculată de la data de 10.05.2007 până la data de 03.03.2008, precum şi acordarea dobânzii legale în continuare până la recuperarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâta a deschis un dosar de daună Casco nr.AAA/W20082/2006/BU la societatea de asigurări reclamantă în urma avarierii autoturismului marca Mercedes – Benz cu număr de înmatriculare B – 47 – …, proprietatea sa, achitându-se la data de 19.07.2006 indemnizaţia de despăgubire în sumă de 38.324 lei cu ordinul de plată nr.8574.
Se învederează că, la aceeaşi dată, societatea reclamantă a mai emis un ordin de plată nr.8573 în sumă de 9612,51 lei reprezentând contravaloarea altui dosar de daună nr.AAA/K10433/2006/BU/S5, însă plata s-a făcut din eroare în contul pârâtei, care a încasat suma nedatorată, cu toate că ştia cuantumul despăgubirii cuvenite de la data completării cererii de despăgubire.
Se mai arată că din suma totală de 9612,51 lei pârâta a achitat în două rate suma totală de 1500 lei şi că în cauză s-a făcut o plată nedatorată, cu precizarea că pârâta este un accipiens de rea-credinţă, deoarece a încasat în cunoştinţă de cauză o sumă mai mare cu 9612,51 lei faţă de suma menţionată în dosarul de daună şi în cererea de despăgubire.
În drept, sunt invocate prevederile art.112 C.pr.civ., art.992 C.civ., art.969 C.civ., art.8 din Legea nr.136/1995, OG nr.9/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 601 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.2 alin.1 lit. d din Legea nr.146/1997 şi cu suma de 5 lei timbru judiciar, potrivit art.3 alin.2 din OG nr.32/1995.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat şi instanţa a încuviinţat ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, fişa de cont pentru operaţii diverse din data de 04.09.2007, autorizaţia de reparaţii seria AX nr.0249636, certificatul de înmatriculare al autoturismului, poliţa privind asigurarea autovehiculelor nr.A*237566, chitanţa nr.4284267/09.03.2006, înştiinţarea cu privire la producerea evenimentului rutier, procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AY nr.0091994, angajamentul de plată nr.E5029/11.12.2006, ordinele de plată nr.8574/19.07.2006 şi nr.8573/19.07.2006, , extras de cont nr.136/21.07.2006, extras de cont din data de 01.06.2006, convocarea la conciliere.
Legal citată, pârâta M.I. nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în faţa instanţei la termenul din data de 09.04.2008, arătând că este de acord cu admiterea cererii, că a achitat din suma pretinsă o sumă de 650 lei şi că doreşte să plătească datoria în mod eşalonat în rate lunare.
În apărare, pârâta a solicitat şi instanţa i-a încuviinţat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copie, chitanţe de plată din datele de 01.02.2007, 09.05.2007 şi 02.03.2008.
Din oficiu, în temeiul art.129 alin.5 C.pr.civ., în baza rolului activ şi în vederea aflării adevărului, instanţa a procedat la administrarea unui interogatoriu pârâtei, aceasta recunoscând faptul că are de plătit către reclamantă suma de 8623,70 lei din care trebuie scăzută suma de 650 lei, achitată la data de 02.03.2008, şi precizând că anterior introducerii acţiunii a achitat de bunăvoie suma de 1500 lei. A recunoscut că a primit o plată nedatorată de la reclamantă în cuantum de 9612,51 lei, peste suma cuvenită în urma accidentului de circulaţie în care a fost implicat autoturismul său, învederând că a încasat banii în cunoştinţă de cauză.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine din procesul – verbal seria AY nr.0091994 (fila 13), coroborat cu autorizaţia de reparaţii seria AX nr.0249636 (fila 8), că la data de 14.05.2006, în localitatea Slobozia, jud. Ialomiţa, a avut loc un accident rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul marca Mercedes – Benz E 200 cu număr de înmatriculare B – 47 – WSY, proprietatea pârâtei M.I., conform certificatului de înmatriculare ataşat la dosar (fila 9).
Conform poliţei de nr.A*237566/09.03.2006 (fila 10), la data producerii evenimentului rutier autoturismul implicat era asigurat facultativ la societatea reclamantă S.C. Asiban S.A., motiv pentru care s-a format dosarul de daună Casco nr.AAA/W20082/2006/BU, în cadrul căruia s-a stabilit o indemnizaţie de despăgubire în cuantum de 38324 lei în favoarea pârâtei Mărăcineanu Ioana achitată cu ordinul de plată nr.8574/19.07.2006 (fila 16).
Mai reţine instanţa că, pentru un alt eveniment rutier în care a fost implicat vehiculul Honda cu număr de înmatriculare B – 51 – …, la societatea reclamantă s-a format dosarul de daună nr.AAA/K10433/2006/BU/S5, în cadrul căruia s-a stabilit o despăgubire în cuantum de 9612,51 lei în favoarea S.C. I.M. S.R.L. Din ordinul de plată nr.8573/19.07.2006 rezultă că această plată a fost făcută din eroare în contul pârâtei M.I, deşi respectiva sumă nu i se cuvenea (fila 18).
Din angajamentul de plată nr.E5029/11.12.2006 reiese că pârâta a recunoscut faptul că a încasat suma de 9612,51 lei şi că s-a obligat să restituie contravaloarea indemnizaţiei de daună necuvenită din dosarul nr.AAA/K10433/2006/BU/S5 (fila 15). De asemenea, o astfel de recunoaştere a fost făcută de către pârâtă şi în faţa instanţei, la termenul din data de 09.04.2008.
Din totalul de 9612,51 lei pârâta a restituit suma de 1500 lei conform chitanţelor de plată din 01.02.2007 şi 09.05.2007, aceste plăţi fiind recunoscute inclusiv de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Mai reţine instanţa că la data de 02.03.2008 pârâta a mai restituit o parte din sumă, respectiv 650 lei, conform chitanţei depuse la dosar, rămânând un rest neachitat de 7462,51 lei, debit recunoscut de ambele părţi în faţa instanţei.
Faţă de cele arătate, urmează a se verifica îndeplinirea cerinţelor legale cuprinse în art.992,993 C.civ., în conformitate cu care „cel ce din eroare sau cu ştiinţă primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”, iar „acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetiţiune în contra creditorului”.
Pentru a se naşte raportul juridic în temeiul căruia să existe obligaţia de restituire având la bază faptul licit al plăţii nedatorate, se cer îndeplinite următoarele condiţii: prestaţia pe care solvensul a executat-o să fi fost făcută cu titlu de plată; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens şi accipiens; plata să fi fost făcută din eroare.
Prima condiţie, privitoare la faptul ca prestaţia executată să aibă semnificaţia juridică a unei plăţi, este realizată în cauză, întrucât reclamanta S.C. Asiban S.A., în calitate de solvens, a achitat suma de 9612,51 lei cu intenţia de a stinge datoria rezultată din dosarul de daună nr.AAA/K10433/2006/BU/S5, executând astfel o prestaţie cu titlu de plată.
Cerinţa inexistenţei datoriei este îndeplinită, de asemenea, pentru că reclamanta a plătit suma arătată către pârâta M.I., în calitate de accipiens, urmărind stingerea unei obligaţii care în realitate nu-i incumba faţă de aceasta. Altfel spus, datoria în cuantum de 9612,51 lei exista în patrimoniul societăţii de asigurare la momentul efectuării plăţii, fiind valabilă din punct de vedere juridic, însă creditorul acesteia nu era pârâta, ci societatea S.C. I.M. S.R.L. Prin urmare, chiar dacă s-a făcut plata unei datorii existente, obligaţia de restituire se poate naşte, deoarece plata nu a fost făcută creditorului, ci altei persoane.
În fine, condiţia efectuării plăţii din eroare rezultă din compararea celor două ordine de plată nr.8574/19.07.2006 şi nr.8573/19.07.2006, reclamanta acţionând cu credinţa eronată că suma de 9612,51 lei este virată în contul societăţii creditoare, iar nu în contul pârâtei.
Faţă de cele arătate, instanţa consideră că sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art.992, 993 C.civ., fiind probată existenţa obligaţiei de restituire în sarcina pârâtei M.I., în calitate de accipiens către reclamanta S.C. Asiban S.A., în calitate de solvens, având ca fundament juridic faptul licit al plăţii nedatorate.
Pentru că pârâta a restituit din plata totală o sumă de 2150 lei, conform considerentelor sus-arătate, urmează ca aceasta să fie obligată la rambursarea diferenţei de 7462,51 lei, făcându-se imputarea plăţii asupra debitului nerestituit, în conformitate cu art.1111 C.civ., în acord cu voinţa societăţii reclamante.
Cu privire la capătul al doilea din cererea principală privitoare la acordarea dobânzii legale, sunt incidente în cauză dispoziţiile art.994 C.civ., în conformitate cu care „când cel ce a primit plata a fost de rea-credinţă, este dator a restitui atât capitalul, cât şi interesele (dobânzile) sau fructele din ziua plăţii”.
În cauza de faţă, instanţa reţine că pârâta are calitatea de accipiens de rea-credinţă, ca urmare a faptului că a cunoscut faptul că plata primită este nedatorată. Această concluzie se desprinde din faptul că, în dosarul de daună nr.AAA/W20082/2006/BU s-a stabilit cuantumul indemnizaţiei de despăgubire în cuantum de 38.324 lei, sumă care i-a fost comunicată pârâtei în calitate de asigurat, însă aceasta a încasat o sumă mai mare cu 9612,51 lei, aceste aspecte fiind recunoscute atât prin angajamentul de plată nr.E5029/11.12.2006 (fila 15), cât şi cu prilejul interogatoriului administrat din oficiu în şedinţa publică din data de 09.04.2008.
Prin urmare, primind suma arătată deşi cunoştea că nu i se cuvine, instanţa consideră că pârâta M.I. are calitatea unui accipiens de rea-credinţă, motiv pentru care datorează dobânda legală calculată potrivit OG nr.9/2000 începând cu data efectuării plăţii nedatorate. Faţă de pretenţiile formulate de reclamantă, pârâta urmează să fie obligată la plata dobânzii legale în cuantum de 511,19 lei, calculată pentru perioada 10.05.2007 – 03.03.2008.
Cât priveşte cererea pârâtei de eşalonare a plăţii, în conformitate cu art.1101 alin.2 C.civ., instanţa urmează să o încuviinţeze şi să dispună ca plata debitului să se facă în rate lunare a câte 1000 lei până la achitarea întregii sume, în considerarea faptului că aceasta este pensionară, iar reclamanta şi-a exprimat acordul în sensul eşalonării plăţii.
Totodată, faţă de cererea de acordare a dobânzii legale în continuare până la achitarea debitului, instanţa va stabili scadenţa fiecărei rate în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate potrivit OG nr.9/2000, în cazul depăşirii datei exigibilităţii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.992-994 C.civ., instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. Asiban S.A. împotriva pârâtei M.I. şi o va obliga pe aceasta la plata sumei de 7462,51 lei reprezentând plată nedatorată şi a sumei de 511,19 lei dobânda legală aferentă debitului restant, încuviinţând, în conformitate cu art.1101 alin.2 C.civ., eşalonarea plăţii în rate lunare a câte 1000 lei până la achitarea integrală a debitului cu scadenţa în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, calculându-se dobânda legală conform OG nr.9/2000 pentru fiecare rată în parte, în cazul nerespectării datei exigibilităţii.
Totodată, în temeiul art.274 C.pr.civ., ţinând seama de soluţia de admitere în parte a cererii şi reţinându-se culpa procesuală a pârâtei în promovarea acţiunii, instanţa o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 564,68 lei reprezentând timbru judiciar de 3 lei şi taxa judiciară de timbru în cuantum de 561,68 lei, conform chitanţelor nr.9711568/1/11.03.2008 şi nr.9726894/1/12.03.2008 (filele 23,24), proporţional cu nivelul pretenţiilor admise, cu precizarea că suma de 650 lei a fost achitată de pârâtă la data de 02.03.2008, cu o zi înainte de introducerea prezentei cereri.
Cât priveşte recunoaşterea debitului de către pârâtă la primul termen de judecată, instanţa precizează că nu sunt aplicabile dispoziţiile art.275 C.pr.civ., în temeiul cărora cheltuielile de judecată nu sunt suportate de pârât în cazul în care recunoaşte pretenţiile reclamantului la prima zi de înfăţişare. Soluţia se justifică prin aceea că, în prezentul litigiu, faţă de temeiul de drept aplicabil, pârâta se găseşte în situaţia de excepţie instituită de art.275 C.pr.civ., fiind de drept pusă în întârziere, în conformitate cu art.1079, coroborat cu art.994 C.civ., de la data primirii plăţii nedatorate.
