Prin compararea cheltuielilor de judecata, nu se intervine în contractul de asistenta juridica încheiat între parti, fiind de notorietate ca obligatia partii care cade în pretentii nu se confunda cu obligatia clientului de achitare a onorariului avocatului sau.
Prin compararea cheltuielilor de judecata, nu se intervine în contractul de asistenta juridica încheiat între parti, fiind de notorietate ca obligatia partii care cade în pretentii nu se confunda cu obligatia clientului de achitare a onorariului avocatului sau.
Ratiunea art. 274 alin. 3 Cod pr. civila este si aceea de evitare a îmbogatirii sau saracirii partilor prin mijloacele fixarii si rambursarii onorariilor abuzive.
Cheltuielile suportate de parte trebuie sa fie echitabile si rationale, sa asigure acoperirea unui onorariu just , iar nu exagerat, disproportionat fata de previziunile firesti ale partilor, susceptibile de a fi o cauza de ruinare a unei parti si de îmbogatire a celeilalte.
Prin actiunea înregistrata la 17 ianuarie 2008, reclamanta ALRO S.A. Slatina a chemat în judecata pe pârâtul G.M., solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta, sa-l oblige pe pârât la plata sumei de 1.556.114,88 lei cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariile de avocat si cheltuielile de transport ocazionate de urmatoarele litigii: litigiul având ca obiect actiunea în pretentii formulata de G.M , în legatura cu inovatia denumita “Lopata tehnologica”, solutionat irevocabil prin decizia nr. 10416 din 15 decembrie 2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie si litigiul având ca obiect actiunea în pretentii formulata de G.M., în legatura cu inovatia denumita “Dispozitiv articulatie ciocan”, solutionat irevocabil prin decizia nr.5455 din 2 iunie 2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Prin sentinta civila nr.1192 din 02 septembrie 2008, pronuntata de Tribunalul Olt în dosarul nr.109/104/2008, s-a admis în parte actiunea formulata de reclamanta SC ALRO SA SLATINA, împotriva pârâtului G.M. si a fost obligat pârâtul la plata sumei de 10.000 lei RON despagubiri , precum si la plata sumei 683 lei RON cheltuieli de judecata, catre reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre , tribunalul a stabilit fazele procesuale care s-au parcurs în cele doua litigii indicate de reclamanta si a identificat totodata, facturile si chitantele care fac dovada achitarii onorariilor avocatiale.
În drept, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 274 alin. 2 Cod pr. civila, judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxele de procedura si impozit proportional , plata expertilor , despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a câstigat va dovedi ca le-a facut.
Judecatorii au însa dreptul , potrivit art. 274 alin. 3 Cod pr. civila, sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute în tabloul onorariilor minimale , ori de câte ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari , fata de valoarea pricinii sau îndeplinita de avocat.
Referitor la litigiul în legatura cu inovatia denumita “lopata tehnologica”, tribunalul a retinut ca în faza recursului s-au efectuat plati disproportionat de mari pentru onorariile avocatiale, ca nu exista documente justificative privind orele prestate si nu rezulta în ce a constat activitatea avocatilor pentru a lua cunostinta de actele si probele dosarului, cu atât mai mult cu cât , solutia pronuntata de Curtea de Apel Craiova era favorabila pârâtei S.C. ALRO S.A. astfel încât , în faza de recurs nu s-a facut altceva decât sa se sustina solutia instantei de fond, invocându-se ca principal argument pronuntarea unei alte solutii de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie , într-un dosar cu obiect identic.
S-a mai retinut ca, numai examinând platile efectuate de la încheierea contractului de asistenta si pâna la solutionarea cererii de stramutare, în perioada februarie 2005 – 15 aprilie 2005, acestea totalizeaza 278.475 lei, suma total nejustificata în ceea ce priveste activitatea de specialitate din partea avocatilor angajati de pârâta.
Prin decizia nr.9 din 13 ianuarie 2009 Curtea de Apel Craiova – Sectia I civila si pentru cauze cu minori si de familie a admis apelul declarat de reclamanta, a schimbat în parte sentinta si 1-a obligat pe pârât la plata sumei de 63,51 lei cu titlul de despagubiri civile, a mentinut restul dispozitiilor sentintei si 1-a mai obligat pe pârât la plata sumei de 3,73 lei cheltuieli de judecata în apel.
Pentru a decide astfel, Curtea a avut în vedere urmatoarele considerente:
Sustinerile apelantei reclamante, în sensul lipsei de abilitare a instantei de judecata de a proceda la reducerea onorariului de avocat cu ocazia solutionarii cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, fie cu caracter accesoriu, fie pe cale principala, sunt nefondate.
Aceasta abilitate este data de dispozitiile art.274 alin.3 Cod procedura civila, care au fost declarate constitutionale prin decizia nr.401 din 14 iulie 2005 a Curtii Constitutionale.
Dispozitiile art.274 alin.3 Cod procedura civila nu contravin nici dispozitiilor art.30 din Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, conform carora, contractul dintre avocati si client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de nici un organ al statului.
Aceste prevederi se aplica exclusiv raporturilor contractuale dintre partile contractului de asistenta juridica, fiind o aplicatie particulara a art.969 Cod civil, care consacra principiul obligativitatii respectarii contractului de catre parti, clientul având obligatia de a achita integral onorariul, pe care însa nu îl va putea recupera de la partea adversa, în masura în care va câstiga procesul, decât daca instanta va aprecia asupra caracterului sau real, necesar si rezonabil.
In ceea ce priveste temeinicia hotarârii tribunalului, Curtea de Apel Craiova a retinut ca este adevarat ca valoarea pricinilor în care s-au efectuat cheltuielile de judecata pretinse a fost de aproximativ 22 miliarde lei vechi, însa ambele litigii au fost solutionate în temeiul exceptiei peremtorii a prescriptiei dreptului la actiune, solutiile fiind mentinute de toate instantele de control judiciar, ceea ce fundamenteaza presupunerea ca munca prestata de avocat, raportata la gradul de complexitate redus al cauzei, nu a fost de o amplitudine deosebita.
Ca atare, suma de 1.556.051,37 lei, constând în onorarii de avocat desi are un caracter cert , nu îndeplineste conditiile de a fi necesara si rezonabila si în consecinta, diminuarea sa în limita sumei de 10.000 lei apare ca fiind legala si proportionala cu complexitatea cauzei si efortul depus din partea aparatorului.
Este fondat însa, motivul de apel referitor la omisiunea obligarii pârâtului la plata cheltuielilor de transport suportate de reclamanta pe parcursul derularii celor doua litigii, dovedite prin chitantele fiscale depuse la dosar si totalizând 63,51 lei.
Împotriva deciziei Curtii de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta, invocând în drept dispozitiile art.304 pct.9 si art.304 pct.7 Cod procedura civila.
În dezvoltarea motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, recurenta a sustinut ca instanta de apel, ca si prima instanta, a procedat nelegal la reducerea onorariului avocatial platit în cele doua litigii.
În acest sens, recurenta a sustinut ca au fost încalcate dispozitiile
art.274 alin. l Cod procedura civila, care statueaza ca partea care cade în
pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata.
Obligatia de plata îi incumba pârâtului si în raport de dispozitiile art.998-999 Cod civil, referitoare la raspunderea pentru fapta proprie, în conditiile în care temeiul acordarii cheltuielilor de judecata îl reprezinta culpa procesuala.
Fata de dispozitiile legale mentionate si de împrejurarea ca pârâtul s-a aflat în culpa procesuala, reclamanta este îndreptatita sa recupereze integral cheltuielile de judecata efectuate.
Ca, instanta de apel ca – si instanta de fond – si-a însusit în mod nejustificat sustinerea pârâtului potrivit careia, onorariile sunt disproportionate si exagerate fata de valoarea pricinii si munca depusa de avocati.
A mai aratat ca onorariile mentionate în contractele de asistenta juridica au fost stabilite tocmai în raport cu timpul efectiv prestat, ca societatea de avocatura angajata este una specializata în domeniu si ca, într-un litigiu similar care a fost solutionat tot de instantele din circumscriptia Curtii de Apel Craiova, dl. D.V. a platit avocatului care îl reprezinta pe pârâtul din prezenta cauza, suma de 1.350.000 lei, doar pentru redactarea unei cereri de silita prin poprire.
În dezvoltarea motivului de recurs prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila, recurenta a aratat ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra motivului prin care apelanta critica cuantumul sumei de 10.000 lei.
Astfel, se criticase faptul ca instanta de fond a acordat suma de 10.000 lei cu titlul de onorariu avocatial pentru ambele litigii si pentru toate caile de atac parcurse de acesta, fara a rezulta cum a stabilit instanta acest cuantum.
Or, judecatorul are obligatia de a demonstra în scris de ce s-a oprit la solutia data, de ce a admis sustinerile uneia din parti si le-a respins pe celelalte, de ce a aplicat o anumita norma de drept sau i-a dat o anumita interpretare.
Prin decizia nr.10144 din 15 decembrie 2009 , pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în dosarul nr.109/104/2008, s-a admis recursul declarat de reclamanta ALRO S.A. Slatina, împotriva deciziei nr.9 din 13 ianuarie 2009 a Curtii de Apel Craiova – Sectia civila.
S-a casat decizia si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi curte de apel.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca reclamanta a formulat în apel si critici referitoare la modul în care a fost stabilit, prin reducere, onorariul de avocat la suma de 10.000 lei, însa instanta de apel s-a limitat sa arate ca admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, mentinuta de instantele de control judiciar, fundamenteaza presupunerea ca munca prestata de avocat, raportata la gradul de complexitate redus al cauzei, nu a fost de o amplitudine deosebita.
Înalta Curte a apreciat ca aceasta motivare nu corespunde cerintelor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. civila si nici art. 274 alin. 3 Cod pr. civila, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod pr. civila.
S-a remarcat ca exista doua litigii purtate între parti, pentru care nu s-a platit un singur onorariu care sa fie inclus printr-o operatiune matematica la suma de 10.000 lei, ca dimpotriva, cele doua litigii au parcurs fiecare mai multe faze procesuale în care s-au achitat onorarii avocatiale distincte.
Ca, în nici unul din cele doua litigii exceptia prescriptiei dreptului la actiune nu a fost solutionata la primul termen de judecata; ca , s-au formulat cereri de stramutare si cai extraordinare de atac.
În atare situatie , instanta de apel avea obligatia sa analizeze prin prisma dispozitiilor legale mentionate , fiecare onorariu achitat de reclamanta în functie de faza procesuala si actul de procedura, pentru îndeplinirea caruia a fost convenit de parti.
Cu ocazia rejudecarii, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr. 908/54/2010.
În sedinta publica din 16 iunie 2010, au fost depuse de aparatorul reclamantei facturile fiscale evidentiate în contabilitatea reclamantei în anii 2005 – 2006 – 2007 , reprezentând onorarii avocati.
Apelul este fondat.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod pr. civila “partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata”, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol “judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor potrivit cu cele prevazute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat”.
Principiul care rezulta din dispozitiile înscrise în art. 274 Cod pr. civila, la baza caruia sta culpa procesuala, precum si unicitatea procesului civil, impune ca aceste cheltuieli sa cuprinda toate cheltuielile facute cu procesul în toate fazele sale recurs , contestatie în anulare, indiferent cu ce titlu , necesar fiind ca în final partea care la cere sa fi triumfat în proces.
Astfel, cheltuielile de judecata vor cuprinde taxele de timbru, plata expertizelor, despagubirea martorilor, onorariile de avocat, plata memoriilor , costul dactilografierii actelor depuse la dosar, strict necesare pentru buna desfasurare a procesului.
În acest sens, a statuat si Curtea Constitutionala prin decizia nr.367/2008, când a retinut ca obligativitatea platii cheltuielilor de judecata, incluzând taxele de timbru si onorariile avocatilor, revine partii ale carei pretentii nu au fost admise , însa aceasta decizie vizeaza dispozitiile art. 274 alin. 1 Cod pr. civila.
Prin decizia nr. 401/2005 a Curtii Constitutionale, chiar daca este anterioara , s-a statuat asupra dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod pr. civila, dispozitii a caror aplicare a facut-o tribunalul, iar instantele de control analizeaza legalitatea aplicarii acestora.
În decizia mai sus – mentionata Curtea Constitutionala a subliniat faptul ca instanta are prerogativa de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatului convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse.
O asemenea prerogativa este cu atât mai necesara, cu cât respectivul onorariu convertit în cheltuielile de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica daca a cazut în pretentii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil.
Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert în raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta însusirii sale de instanta judecatoreasca prin al carei efect creanta dobândeste caracter cert , lichid si exigibil.
În speta dedusa judecatii, reclamanta a solicitat cheltuielile de judecata , reprezentând onorarii de avocat, cheltuielile de transport ocazionate de cele doua litigii având ca obiect pretentii în legatura cu inovatiile “Lopata tehnologica” si “Dispozitiv articulatie ciocan”, finalizate prin decizii irevocabile, iar instanta de apel este tinuta de îndrumarile Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
În litigiul înregistrat sub nr.2762/2002 la Tribunalul Olt, reclamantul G.M., a chemat în judecata pe pârâta S.C. ARLO S.A. Slatina , reclamanta în cauza de fata, pentru drepturi banesti de creatie intelectuala , pentru inovatia “dispozitiv articulatie ciocan”.
De la data înregistrarii, 28 februarie 2002 la Tribunalul Olt, cauza a suferit amânari la termenele din 1 aprilie 2002, 16.04.2002, 14.05.2002, 21.05.2002 , 11.06.2002, 2.07.2002, 27.08.20022, 24.09.2002, 29.10.2002 ultim termen la care s-a pronuntat sentinta civila nr.941/2002, prin care s-a respins ca neîntemeiata exceptia necompetentei materiale a instantei civile si s-a anulat ca insuficient timbrata actiunea formulata de reclamant. La toate aceste termene de judecata, apararea reclamantei S.C. ALRO S.A. a fost asigurata de consilierul juridic al societatii, Neacsu Dumitru.
Redactarea apelului si sustinerea a fost facuta de avocat G.N., iar prin decizia nr.333/12 noiembrie 2003 Curtea de Apel Craiova – Sectia civila, a admis apelul declarat de G.M., a anulat sentinta si a retinut cauza spre rejudecare, fixându-se termen la 10 decembrie 2003.
La termenele de judecata din 10 decembrie 2003, 21 ianuarie 2004, 23 februarie 2004, 2 martie 2004, 6 aprilie 2005, 25 mai 2004, 7 iulie 2004, 15 septembrie 2004, 26 ianuarie 2005, apararea pârâtei a fost asigurata de V. D.
În cauza s-a formulat cerere de stramutare de catre reclamanta S.C. ARLO S.A. Slatina , cerere sustinuta de avocat V.S.,la data de 15.04.2005.
Prin încheierea nr.3062/15.04.2005 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, s-a stramutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Brasov, instanta la care s-a formulat cerere de amânare pentru termenul din 23 iunie 2005, pentru imposibilitate de prezentare a avocatului S.V., amânarea fiind sustinuta de consilier juridic C.I..
În dosarul nr. 679/Ap./2005 al Curtii de Apel Brasov (fila 18 ), exista împuternicirea avocatiala întocmita de Baroul Bucuresti – Societatea civila de “Avocati Stoica si Asociatii”, precum si împuternicirea consilierului juridic C.I., sa reprezinte reclamanta pentru termenul din 23 iunie 2005.
La termenul din 15 septembrie 2005 s-a dezbatut apelul, pronuntarea fiind amânata la 21 septembrie 2005, data la care s-a pronuntat decizia civila nr.651/ap/2005 de Curtea de Apel Craiova , în sensul admiterii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si respingerii actiunii formulate de G.M..
Împotriva deciziei a declarat recurs G.M., dosarul fiind înregistrat la Înalta Curte de Casatie si Justitie nr.29237/1/2006.
Cauza a suportat amânari la termenele din 3 martie 2006, 24 martie 2006, 19 mai 2006, termen la care s-a amânat pronuntarea pe 2 iunie 2006, când s-a pronuntat decizia civila nr.5455/2 iunie 2006, prin care s-a respins recursul declarat de G.M.
La termenele din 24 martie 2006 si 19 mai 2006 s-a prezentat avocat V.S, prezent si la dezbaterea recursului, depunând în acest sens concluzii scrise.
Împotriva deciziei în recurs se formuleaza contestatie în anulare, înregistrata la Înalta Curte de Casatie si Justitie sub nr. 19998/1/1.03.2007, la cele doua termene de judecata au participat avocati ai societatii de avocati Stoica. În acest dosar împuternicirea avocatiala s-a încheiat de Societatea Stoica si Asociatii, în baza contractului de asistenta juridica nr.175/3 mai 2007.
Deci, în acest dosar avocat S.V. a asigurat apararea societatii reclamante la 7 termene de judecata si au fost emise facturi pro forma , prin care s-au stabilit onorarii , dupa cum urmeaza : prin factura pro – forma nr. 118 din 16 februarie 2005 ce cuprinde perioada 31 ianuarie – 3 martie 2005 , s-a stabilit onorariul de 20.000 EURO , fara TVA ; factura nr.119/2005 , ce cuprinde perioada 31 ianuarie – 3 martie 2005 s-a stabilit onorariul de 4000 EURO; factura nr. 257 din 18 aprilie 2005 ce cuprinde perioada 15 – 3 mai 2005 , s-a stabilit onorariul de 15.000 EURO; factura nr. 1667/28 martie 2006 , ce cuprinde perioada 1 martie – 1 aprilie 2006 s-a stabilit onorariul de 25.000 EURO; factura nr.2040 din 6 iunie 2006, ce cuprinde perioada 30 martie 2006 – 21 iunie 2006 s-a stabilit onorariul de 50.000 EURO, total onorariul stabilit 114.000 EURO.
Examinând facturile emise în perioada 31 ianuarie – 3 mai 2005, pâna la sustinerea cererii de stramutare, s-au emis facturile nr. 118, 119 si 257/2005, pentru care s-au perceput onorarii în cuantum de 30.000 EURO fara TVA.
Pentru sustinerea apelului la Curtea de Apel Brasov a recursului si a contestatiei în anulare, au fost emise facturile nr.1667/2006 si 2040/2006, pentru care s-au perceput 75.000 EURO.
Deci, apararea a fost asigurata de aceasta societate de avocati doar în sustinerea cererii de stramutare, în sustinerea apelului la Curtea de Apel Brasov, a recursului si a contestatiei în anulare la ICCJ.
Onorariile percepute au fost disproportionat de mari, fata de complexitatea cauzei si de solutionarea acesteia pe exceptia prescriptiei dreptului la actiune, si în atare situatie Curtea apreciaza ca pentru sustinerea cererii de stramutare onorariul de 2000 lei este suficient, iar pentru sustinerea apelului 3000 lei, pentru sustinere recursului 5000 lei, iar pentru apararea asigurata în contestatie în anulare 2000 lei, deci onorariul pe care Curtea îl stabileste în toate aceste etape procesuale este de 12.000 lei.
În dosarul înregistrat la Tribunalul Olt sub nr.2763/28 februarie 2002, reclamantul G.M., a solicitat drepturi banesti ca urmare a realizarii de beneficii a inovatiei personale sub denumirea de “lopata tehnologica”.
Cauza a suferit amânari la termenele din 1 aprilie 2002, 16.04.2002, 14.05.2002, 21.05.2002, 11.06.2002, 2.07.2002, 27.08.2002, 17.09.2002, 24.09.2002, 22.10.2002, 29.10.002, apararea societatii fiind asigurata de consilier juridic N.D.
Prin sentinta nr.942/29 octombrie 2002 a Tribunalului Olt, a fost respinsa ca neîntemeiata exceptia necompetentei materiale a instantei civile invocate de G.M. si a fost anulata ca insuficient timbrata actiunea.
Sentinta a fost apelata de reclamantul G.M. ( pârât în cauza de fata ), dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr.596/2003, solutionat prin decizia nr.37/3 martie 2003, apararea societatii fiind asigurata de consilierul juridic N.D.
Prin decizia nr.37/2003, s-a admis apelul declarat de G.M., a fost anulata sentinta nr.942/2002 si a fost trimisa cauza spre competenta solutionare la Tribunalului Olt – Sectia Comerciala.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. ARLO S.A. Slatina, recurs redactat de consilier juridic N.D, dosarul fiind înregistrat la Înalta Curte de Casatie si Justitie sub nr. 2187/2003,pronuntându-se decizia civila nr.2695/20.06.2003, de respingere a recursului.
La Tribunalul Olt – Sectia Comerciala, dosarul a fost înregistrat sub nr. 119/2004, cauza a suferit amânari la 21 ianuarie 2004, 11 februarie 2004 , iar la termenul din 10 martie 2004, s-a pronuntat sentinta nr.102/2004, prin care a fost anulata ca insuficient timbrata actiunea.
Împotriva sentintei civile nr.102/2004 a fost declarat apel de G.M., cauza comportând amânari la termenele din 7 iunie 2004, 5 iulie 2004, 12 iulie 2004, apararea societatii fiind asigurata de consilier juridic N.D.
Prin decizia nr. 305/12 iulie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, a fost admis apelul declarat de reclamantul pârât G.M., a fost anulata sentinta nr.102/2004, a fost retinuta cauza spre rejudecare, fixându-se termen în acest sens la 13 septembrie 2004.
Împotriva deciziei a declarat recurs societatea, recursul, fiind redactat de consilier juridic V: D. , la ICCJ dosarul a fost înregistrat sub nr.11305/2004, iar cauza a fost solutionata la 15 aprilie 2005 prin decizia nr.2327/2005, prin care s-a respins recursul declarat de societate.
În atare situatie, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova pentru rejudecare nr.1183/COM/2004.
Cauza a suferit urmatoarele amânari: 13 sept. 2004, 18 oct.2004, 1 noiembrie 2004, 22 noiembrie 2004, 17 ianuarie 2005, 7 februarie 2005, 21 februarie 2005, 11 aprilie 2005, 23 mai 2005 data la care se amâna pronuntarea pentru 25 mai 2005, când se pronunta decizia nr. 177/2005 prin care se respinge actiunea reclamantului ca prescrisa.
La toate termenele mai sus mentionate apararea a fost asigurata de consilier juridic V. D.
Împotriva deciziei s-a declarat recurs de catre G.M, înregistrat la ICCJ 11111/1/2005 (sub nr.2682/2005), iar prin încheierea din 2 februarie 2006 cauza a fost trimisa, în raport cu obiectul litigiului – drepturi patrimoniale izvorâte din creatie intelectuala , spre competenta solutionare Sectiei civile a ICCJ , dosarul fiind înregistrat sub nr.3426/2006, cauza a suferit amânari la 22 iunie 2006, 6 octombrie 2006, societatea fiind reprezentata de avocat V.S.
Prin decizia civila nr. 10416/15 decembrie 2006 ICCJ a respins recursul declarat împotriva deciziei nr.177/2005, la dezbaterea recursului fiind prezent avocat V.S.
În dosarul având ca obiect inovatia “Lopata tehnologica”, avocat S.V. a fost prezent la trei termene.
Pentru serviciile prestate, Societatea Stoica si Asociatii a încasat onorariile, dupa cum urmeaza : în dosarul nr.2682/2005 înregistrat la ICCJ s-a încheiat contractul de asistenta juridica nr.333 din 3 noiembrie 2005 si s-au emis factura pro – forma 1094 din 15 decembrie 2005 , ce cuprinde perioada 1 noiembrie 2005 – 30 decembrie 2005, pentru care s-a stabilit onorariul de 3583,33 EURO , fara TVA; factura nr.1793 din 18 aprilie 2006 , ce cuprinde perioada 1 februarie 2006 – 3 mai 2006, pentru care s-a stabilit onorariul de 150 EURO; factura nr.2209 din 10 august 2006 , ce cuprinde perioada 1 iunie 2006 – 20 august 2006, pentru care s-a stabilit onorariul de 3275 EURO ; factura nr.3019 din 30 decembrie 2006, ce cuprinde perioada 1 iulie 2006 – 24 ianuarie 2007 , pentru care s-a stabilit onorariul de 2537 EURO ; factura pro – forma nr.2976 din 20 decembrie 2006, emisa pentru care s-a stabilit un onorariu suplimentar în suma de 25.000 EURO, total 9.545,33 + 25.000 onorariul suplimentar = 34.545,33 EURO, fara TVA.
În aceste facturi se mentioneaza ca plata se va efectua în lei la cursul BNR din data efectuarii platii.
Se constata ca onorariile percepute sunt disproportionat de mari, se face o plata dubla pentru perioade de timp care se suprapun si pentru o prezenta asigurata doar la Înalta Curte de Casatie si Justitie, în conditiile în care si acest litigiu a fost solutionat pe exceptia prescriptiei actiunii.
Mai mult, se stabileste si un onorariu suplimentar , care nu-si gaseste justificarea.
Fata de aceste aspecte, se apreciaza ca pentru prestatia încorporata în serviciul de asistenta si reprezentare avocatiala, onorariul ce se cuvine este de 3000 lei, deci onorariul ce se cuvine în cele doua dosare este de 15.000 lei, la care se adauga 1.060,32 lei cheltuielile reprezentând taxa de timbru fond si recurs suportate de apelanta si 49,32 lei cheltuielile de transport.
Munca îndeplinita de avocat trebuie pretuita, dar instanta este tinuta sa reactioneze si din oficiu în determinarea reparabilului, atunci când are o hotarâre în privinta acordarii cheltuielilor ce includ onorarii de avocat.
Ratiunea art. 274 alin. 3 Cod pr. civila, este si aceea de evitare a îmbogatirii sau saracirii partilor prin mijloacele fixarii si rambursarii onorariilor abuzive.
Cheltuielile suportate de parte trebuie sa fie echitabile si rationale, sa asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproportionat fata de previziunile firesti ale partilor, susceptibile de a fi o cauza de ruinare a unei parti si de îmbogatire a celeilalte.
Fata de cele ce preced, urmeaza sa se admite apelul în conformitate cu art. 296 alin. 1 Cod pr. civila, sa se schimbe în parte sentinta în sensul obligarii pârâtului la suma de 15.000 lei despagubiri catre reclamanta, reprezentând onorariul de avocat, 1060,32 lei taxa timbru si 49,32 lei cheltuieli de transport.
