Faţă de plângerea petentului P .L formulată împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr. XXX de către intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE IASI.
În susţinerea plângerii sale petentul arată că la data de XX, orele 10:46, în timp ce se deplasa spre B, a fost oprit şi sancţionat de către agentul constatator ag. Z Ddin cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi – Biroul Rutier în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, rep. , cu 4 puncte amendă, în valoare de 268 lei şi aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, întrucât ar fi ,,condus microbuzul Mercedes cu număr de înmatriculare YYX în direcţia spre B iar la trecerea de pietoni din dreptul blocului Parma nu ar fi oprit şi nu ar fi dat prioritate de trecere a doi pietoni angajaţi în trecere unul de la dreapta spre stânga, iar celălalt de la stânga spre dreapta, încălcând prin aceasta după părerea acestuia dispoziţiile art. 100/3/b din acelaşi act normativ.
De asemenea, petentul arată că în realitate situaţia reţinută de către agentul constatator nu corespunde. Mai arată că, la data de 14.07.2011, a fost oprit de către agentul constatator ag. Z L care i-a comunicat că nu ar fi oprit şi nu ar fi dat prioritate de trecere la doi pietoni aflaţi regulamentar în traversare.
Petentul arată că se afla pe banda 2 de lângă axul drumului cu sensul de mers spre Bazar. În momentul în care a ajuns în dreptul marcajului pietonal a observat că un alt autovehicul care se afla în faţa sa a trecut în viteză prin dreptul trecerii de pietoni, deşi pe trecerea de pietoni erau angajaţi în trecere doi pietoni.
Ajungând în dreptul trecerii de pietoni a redus viteza, pentru a observa dacă respectivii pietoni mai sunt angajaţi sau nu în trecere. Constatând faptul că cei doi pietoni se aflau deja opriţi pe spaţiul amenajat de aşteptări pentru pietoni (refugiu) şi-a continuat deplasarea spre Bazar. În acest moment domnul agent i-a făcut semn să treacă spre dreapta.
În dovedirea acţiunii, petentul a depus, în fotocopie, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, acţiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în prezenta cauză timbrul judiciar nu se aplică.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare , solicitând respingerea plângerii şi anexând si înregistrarea video
În cadrul cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XX încheiat la data de 14.07.2011 de către intimatul INSPECTORATU DE POLITIE IASI petentul a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 268 lei.
S-a reţinut că în in data de CCCC petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare YYY pe bulevardul N. Iorga iar la trecerea de pietoni din dreptul blocului Pharma –TAX semnalizată corespunzător cu marcaj pietonal şi indicator rutier nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflaţi pe sensul său de deplasare.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezenta petentului.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa a procedat la verificarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalităţii procesului-verbal de constatare şi de sancţionare a contravenţiei contestat. În acest sens, instanţa constată că procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prevăzute sub sancţiunea nulităţii procesului verbal.
Procedând la verificarea temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa reţine că acesta este un act administrativ care include în conţinutul său atât «acuzaţia» adusă unei persoane privind săvârşirea unei fapte antisociale – contravenţia, cât şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare. Ori, întrucât obiectul plângerii împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este tocmai verificarea acestei «acuzaţii» de către instanţă, proba faptei antisociale nu poate fi acuzaţia însăşi, aceasta putând fi eventual teza probatorie.
Mai mult, potrivit art. 1 din O.G. nr.2/2001, legea contravenţională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală şi constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege (în sens larg). Aceste caracteristici generale ale contravenţiei, care se regăsesc şi în norma specială care reglementează fapta reţinută în sarcina petentului, determină caracterizarea acesteia ca acuzaţie în materie penală şi, deci, includerea în câmpul de aplicare al art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, prin hotărârea dată în cauza Anghel împotriva României 4 octombrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut faptul că în ciuda naturii civile a legii contravenţionale în dreptul român şi a naturii pecuniare a sancţiunii aplicate petentului, constând într-o amendă în cuantum redus, totuşi caracterul de generalitate al normei de incriminare, care se adresează tuturor cetăţenilor, precum şi scopul deopotrivă preventiv şi represiv al sancţiunii imprimă procedurii în cauză un caracter penal.
Instanţa constată că contravenţia reţinută în sarcina petentului. întruneşte elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 alin. (1) din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al normei reglementate de priveşte pe toţi cetăţenii, iar sancţiunile instituite de lege au un caracter preventiv şi represiv, întrucât nu serveşte acoperirii vreunui prejudiciu sau plăţii unor despăgubiri civile, ci urmăreşte sancţionarea persoanei şi, prin aceasta, evitarea recidivei.
Pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 20 din României, care acordă întâietate tratatelor internaţionale la care România este parte, şi văzând dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate şi valorificate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauză petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, printre care şi prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de alin. (2) al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această prezumţie, ca orice prezumţie legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenţionale, cel care trebuie să facă dovada existenţei faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia este organul constatator.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin 3 lit. b din OUG 195/2002 neacordarea de prioritate pietonilor angajaţi în traversare pe la loc semnalizat corespunzător constituie contravenţie .
În prezenta cauză intimatul a înţeles să probeze cele reţinute prin procesul verbal de contravenţie contestat de către petent. prin procesul verbal contestat, precum şi cu înregistrarea video a momentului .
In înregistrarea video a momentului instanţa reţine că petentul nu a acordat prioritate unui pieton.
Insa mai reţine instanţa că pietonul s-a angajat in trecere când petentul deja se afla pe trecerea de pietoni şi că nu a pus în pericol viaţa pietonului.
Astfel instanţa reţinând temeinicia procesului verbal de contravenţie şi luând în considerare traficul intens din zona unde s-a săvârşit contravenţia, având în vedere şi disciplina pe care trebuie sa o respecte şi pietonii instanţa va admite în parte plângerea şi va dispune înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertismentul.
