În drept, au fost invocate prevederile art. 597 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, reclamanţii au depus la dosar, în fotocopie: dispoziţie de poprire din data de 04.02.2011 emisă de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătoreşti T. T. şi G. , proces verbal de stabilire cheltuieli de executare, încheierea din 10.04.2008 dată de Judecătoria Mizil în dosarul nr.1826/259/2008, Sentinţa civilă nr……../18.02.2008 pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr.1826/259/2007, încheierea din data de 10.12.2010 pronunţată de Judecătoria mizil în dosarul nr.114/259/2010, Sentinţa civilă nr……./29.09.2010 pronunţată de Judecătoria Mizil.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Conform art. 597 Cod procedură civilă, poprirea asiguratorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591.
Potrivit art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune, el putând fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă. De asemenea, acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată (alin. 2). În condiţiile alin. 3, instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurator chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile expres prevăzute de textul de lege.
Din întreaga reglementare a popririi asiguratorii, rezultă că această măsura asiguratorie este un mijloc procesual care are drept scop indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoana pentru a se evita diminuarea activului patrimonial al debitorului, care, în acest mod, nu mai poate dispune de aceste bunuri. De asemenea măsura popririi asiguratorii este o măsură de indisponibilizare şi conservare, de natură să împiedice pe pârât ca, în timpul procesului, să distrugă sau să înstrăineze bunul care formează obiectul litigiului, ori dacă se cere o sumă de bani, să-şi diminueze activul patrimonial. Din actele existente la dosarul cauzei, rezultă că ne aflăm în faza de silită, depăşindu-se momentul unui proces în care s-ar fi putut institui măsura popririi asiguratorii care are caracter temporar, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în procesul principal, proces care a fost finalizat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, irevocabile şi învestită cu formulă executorie, deoarece asupra sumei de bani de 28.600 lei reprezentând sulta conform sentinţei civile nr.1098/2010, pe care pârâta B. I.o datorează pârâtului B. N., s-a dispus de către judecătoresc în dosarul de executare nr.26 M/2008 înfiinţarea popririi pentru suma de 1.177,91 lei reprezentând 936,50 lei debit şi 241,41 lei cheltuieli de executare. Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţia, creditorii, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi şi nu instituirea unei măsuri asiguratorii, care, în această fază a executării silite, nu se mai poate lua.
Având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada de către reclamanţi a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.597 C.pr.civ., pe care aceştia şi-au întemeiat în drept cererea, motiv pentru care va respinge cererea ca neîntemeiată.
