Creditorul a aratat ca prin sentinta civila nr.2421/03 12 2008 a Tribunalului Mehedinti si încheierea din 12.01.2009 a Tribunalului Mehedinti ramasa definitiva si irevocabila la data de 22.04.2009, debitorii A.P.M. MEHEDINTI si M.M.P. au fost obligati sa-i plateasca suma de 10.347 lei cu titlu de despagubiri reactualizate la data platii efective.
Creditorul s-a adresat executorului judecatoresc D.A., care a dispus înfiintarea popririi asupra conturilor pe care debitorul le are la T. Drobeta Turnu Severin si A.T.C.P. Bucuresti.
Judecatoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinta civila nr. 4166/06.07.2010, a admis în parte cererea de validare a popririi si a validat popririle înfiintate prin adresele din 14.01.2010 si 17.02.2010, obligând tertii popriti sa plateasca în solidar creditorului suma de 8665,74 lei.
Pentru a dispune astfel s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta nr.2421 din 03.12.2008 a Tribunalului Mehedinti pârâtii debitori A.P.M. MEHEDINTI si M.M.P. au fost obligati sa plateasca creditorului drepturi salariale stabilite în cote procentuale din salariul de baza, aferente perioadei noiembrie 2005 si pâna la pronuntarea hotarârii, actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului si pâna la data platii efective.
În baza acestui titlu executoriu s-a dispus înfiintarea popririi asupra sumelor de bani datorate de debitori si aflate la dispozitia tertilor popriti, plus cheltuieli de executare.
Prin adresa nr. 825 din 15.01.2010 A.F.P.T. Drobeta Turnu Severin a comunicat refuzul de a da curs popririi înfiintate, invocând prevederile art.1, al.1 din OUG 71/2009, în baza careia s-a suspendat de drept orice cerere de silita.
Din procesul-verbal din data de 24.03.2010 reiese ca judecatoresc a virat în contul creditorului suma de 3967,26 lei, reprezentând 34% din suma totala datorata de debitori din care s-a retinut comisionul bancar. Suma de 3967,26 lei a fost virata executorului judecatoresc de catre M.M.P, prin Ordinul de plata nr. 96 din 23.03.2010.
Instanta a respins exceptia prematuritatii actiunii, apreciind-o neîntemeiata, pentru ca dreptul la un proces echitabil, care include si faza de executare a hotarârilor judecatoresti definitive, ar fi încalcat iar statul si institutiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de a executa de bunavoie hotarârea judecatoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de solutionare prevazut de art.6 din Conventie fiind aplicabil si în faza executarii silite (de exemplu, cauza Ruianu contra României, Pini si Bertani, Manera si Atripaldi contra României, Sandor contra României, V. Ionescu contra României, Sabin Popescu contra României).
S-a apreciat ca întârzierea în executarea unei sentinte, imputabila autoritatilor care nu furnizeaza o justificare valabila în acest sens, aduce atingere si dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei iar dispozitiile derogatorii ale O.G. nr.22/2002, ale O.U.G. nr. 75/2008, ale O.U.G. nr.71/2009 si ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonantelor favorizeaza statul în raporturi de drept privat, acolo unde statul trebuie sa se gaseasca pe pozitii de deplina egalitate cu orice alta persoana fizica sau juridica.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel M.M. P.-în calitate de debitor si D.G.F.P. Bucuresti – A.T.C.P. a Municipiului Bucuresti -tert poprit.
A sustinut apelantul – debitor M.M.P. ca în mod nelegal si netemeinic instanta de fond a validat poprirea câta vreme, potrivit art.1 alin.1si 2 din OUG 71/2009, executarea acestor titluri executorii a fost esalonata pe 3 ani iar în conformitate cu art. 2 din acelasi act normativ “în cursul termenului prevazut de art. 1 orice executare silita se suspenda de drept”.
La rândul sau apelanta -tert poprit D.G.F.P. Bucuresti – A.T.C.P. a Municipiului Bucuresti a motivat ca instanta nu putea valida poprirea înfiintata prin adresa nr.1150/22.01.2010 deoarece potrivit art. 1 din OUG 71/2009 plata sumelor prevazute în hotarâri judecatoresti era esalonata pe trei ani, respectiv 2010, 2011 si 2012 iar executarea silita suspendata de drept în conformitate cu art.2 din acelasi act normativ.
Prin decizia civila 310/A din 29 octombrie 2010 a Tribunalului Mehedinti s-au admis apelurile, s-a schimbat sentinta si s-a respins actiunea.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca potrivit art.II al.1 din OUG 45/19 mai 2010 plata sumelor prevazute prin hotarâri judecatoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pâna la data intrarii în vigoare a ordonantei de urgenta, se realizeaza esalonat, ca ordonanta este de imediata aplicabilitate si priveste executarea tuturor titlurilor executorii anterioare, fiind irelevanta împrejurarea ca executarea acestor titluri nu a putut fi efectuata pâna la aceasta data.
Mecanismul esalonarii platii, ca modalitate de executare a unei hotarâri judecatoresti, a fost considerat în concordanta cu principiile consacrate de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Autoritatile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executarii unei hotarâri judecatoresti îndreptate împotriva sa, dar, în situatii de exceptie, cum ar fi îndatorare excesiva, dificultati financiare deosebite, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudenta sa constanta, a apreciat ca stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o masura ce intra în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justitie, cât si dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). În acest context, perioade de prelungire a fazei de executare de au fost apreciate ca justificate în conditiile de exceptie date (Hotarârea Burdov împotriva Rusiei, paragraful 30; Hotarârea Societe de Gestion du Port de Campoloro împotriva Frantei, Vladimir Sergeyevich Kornilov împotriva Ucrainei, Petrovich Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditorul, motivând ca în cadrul procedurii validarii popririi se verifica doar îndeplinirea conditiilor referitoare la existenta titlului si caracterului executoriu al acestuia, neavând relevanta existenta actului normativ care suspenda executarea, în conditiile în care OUG 71/2009 a intrat în vigoare dupa data încuviintarii executarii silite de catre judecatorie.
S-a sustinut ca nu este incident în cauza actul normativ retinut de tribunal, s-a aratat ca între dispozitiile art. 6 din CEDO si OUG 71/2009 exista neconcordante, astfel ca se aplica prioritar dispozitiile Conventiei, care garanteaza dreptul la executarea unei hotarâri judecatoresti si ca nu este oportun a cere unui creditor sa recurga la procedura de executare silita împotriva statului. S-au invocat cauze pronuntate de Curtea Europeana împotriva României si altor state si Directiva 2000/35/CE, prevederile art. F alin 2.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 460 c.p.c., creditorul recurge la procedura validarii popririi atunci când, dupa ce executarea silita prin poprire a fost încuviintata si poprirea înfiintata, tertul poprit nu îsi îndeplineste obligatiile ce îi revin. Aceasta procedura nu este una necontencioasa, cum sustine creditorul recurent, nefiind incidente dispozitiile art. 331 c.p.c. potrivit carora cererile necontencioase sunt acelea pentru dezlegarea carora este nevoie de mijlocirea instantei fara sa se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana.
Pentru a se admite cererea de validare a popririi, este necesar sa se stabileasca, dupa citarea creditorului, a debitorului urmarit si a tertului poprit, si dupa administrarea de probe, daca tertul poprit datoreaza sume de bani debitorului, asa cum se dispune în art. 460 alin. 2 c.p.c., ceea ce duce la concluzia ca în aceasta procedura creditorul trebuie sa dovedeasca raportul de creanta dintre celelalte doua parti, cererea sa având caracter contencios.
Sunt nefondate si sustinerile recurentului privind inaplicabilitatea în speta a dispozitiilor OUG 71/2009 si OUG 45/2010.
Principiul aplicarii imediate a legii civile noi obliga judecatorul sa aiba în vedere la solutionarea unei cauze, atât în fond cât si în caile de atac, toate modificarile legislative, aplicând legea în vigoare la data solutionarii cererii. Cazurile de ultraactivitate a legii vechi sunt de stricta interpretare si printre acestea nu se circumscrie situatia în speta, când, pe parcursul executarii silite a unui titlu executoriu îndreptat împotriva unei institutii de stat, devin aplicabile norme care esaloneaza executarea.
Chiar daca anterior datei de intrare în vigoare a ordonantei de esalonare a platii a fost pornita executarea silita, actul normativ care stabileste modul în care se vor executa anumite creante este aplicabil în virtutea principiului aplicarii cu caracter imediat a legii noi.
Instanta de recurs apreciaza ca în mod corect tribunalul a considerat ca dispozitiile dreptului intern în materia executarii creantelor împotriva statului nu sunt contrare dispozitiilor din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Conventiei garanteaza oricarei persoane dreptul ca o instanta sa judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Dat fiind faptul ca executarea silita constituie o parte integranta a unui proces civil, art. 6 protejeaza si dreptul de acces la executarea silita ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei, cererea 25321/02, hot. din 26 iunie 2007, Manoilescu si Dobrescu c. României , cererea 60861/00).
Instanta europeana recunoaste ca statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar sa raspunda exigentelor art. 6 ( cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitarile impuse nu ating chiar substanta dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanta este permisa daca are un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul vizat.
În speta, institutia debitoare nu a refuzat executarea silita, asa cum se sustine prin motivele de recurs, însa s-a facut aplicarea actului normativ care da posibilitatea de a se plati creanta esalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de norma juridica reprezinta o ingerinta a statului în dreptul creditorului de a obtine executarea silita si, prin aceasta, finalizarea procesului civil, dar este o ingerinta care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioada critica, si este rezonabil proportionala cu scopul urmarit.
Caracterul proportional al limitarii dreptului creditorului de a obtine executarea hotarârii judecatoresti rezulta din faptul ca OUG 71/2009 nu neaga dreptul la executare, ci doar stabileste modul în care creanta se va realiza, cu o întârziere rezonabila, apreciata ca atare si de instanta europeana în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei, având în vedere ca titlul executoriu a fost obtinut la începutul anului 2009, ca prin ordin de plata s-a platit deja creditorului o parte din suma, respectiv 3967,26 lei, diferenta urmând a fi platita anual, în transe.
Prin norma de drept interna nu se aduce atingere dreptului recurentului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului confera dreptul statului de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonantei releva situatia financiara dificila a statului si argumenteaza esalonarea platilor prin necesitatea protejarii interesului general, astfel ca sunt incidente dispozitiile conventiei europene. În plus, dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunului constituit de creanta împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsa substanta, asa încât sentinta ce reprezinta titlu executoriu nu ramâne inoperanta, asa cum se sustine în recurs.
OUG 71/2009 nu încalca prevederile Directivei 2000/35/CE, care stabileste cauze derogatorii de la termenul de 90 zile, respectivul termen fiind doar unul de recomandare.
Apreciind ca nu sunt incidente motive de nelegalitate în sensul art. 304 c.p.c., decizia atacata fiind legala, recursul se va respinge ca nefondat.
??
??
??
??
5
5
