DE SPORURI ŞI PREMII ÎN ANUL 2009, PRECUM: SUPLIMENTUL POSTULUI, SUPLIMENTUL TREPTEI DE SALARIZARE, FOND DE PREMIERE, INDEMNIZAŢIE DE HRANĂ, SPOR DE DISPOZITIV
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul E. N – prin reprezentant SINDICATUL “FORŢA LEGII” – a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI S., anularea dispoziţiei nr. 6820/30.12.2010 şi suspendarea executării actului administrativ contestat până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a actului administrativ.
Printr-un memoriu adresat Sindicatului, reclamanta, membră de sindicat, având raport de serviciu cu autoritatea pârâtă, în calitate de funcţionar public, a adus la cunoştinţă că a primit dispoziţia emisă de autoritatea publică locală pârâtă, emisă la data de 30.12.2010, având nr. menţionat în primul capăt de cerere, act administrativ prin care s-a dispus reţinerea din salariu a unei sume totale de 5750 lei reprezentând drepturi salariale care ar fi fost încasate nejustificat, prin acordarea de sporuri şi premii în anul 2009, precum: suplimentul postului, suplimentul treptei de salarizare, fond de premiere, indemnizaţie de hrană, spor de dispozitiv, precum şi dobânzile aferente respectivelor sume, ce vor fi reţinute din salariul reclamantei pe o perioadă de 36 luni.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că reclamanta a iniţiat prezentul demers judiciar solicitând anularea Dispoziţiei nr. 6820/30.12.2010 emisă de autoritatea pârâtă şi suspendarea executării actului contestat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Se constată că prin dispoziţia contestată, s-a dispus reţinerea sumei de 5750 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit prin acordarea unor sporuri şi premii în 2009; s-a mai precizat că recuperarea sumei se va face din salariu pe o perioadă de 36 de luni; şi că suma totală de 5750 lei reprezintă: 298 lei supliment spor, supliment treaptă şi dobânda aferentă; 123 lei – fond premiere în noiembrie şi decembrie 2009 şi dobânda aferentă; 3039 lei – indemnizaţie hrană şi dobânda aferentă; 2290 lei – spor dispozitiv şi dobândă.
Dispoziţia a fost emisă ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi – Camera Judeţeană de Conturi Dolj, control finalizat prin emiterea deciziei nr. 46/23.11.2010 prin care s-a dispus intrarea în legalitate, în sensul recuperării sumelor acordate nelegal cu titlu de drepturi salariale, stabilindu-se data de 30.12.2010 ca termen pentru înlăturarea abaterilor.
Reclamanta a susţinut în esenţă că era îndreptăţită la acordarea sumelor respective, care de altfel, au fost acordate în temeiul unor acte administrative necontestate sau a unor sentinţe judecătoreşti; astfel, suplimentul postului şi al treptei de salarizare a fost acordat în baza unei sentinţe judecătoreşti; premiile lunare au fost acordate pe parcursul întregului an 2009, în temeiul art. 19 din OG 6/2007; indemnizaţia de hrană a fost acordată prin Hotărârea nr. 19/2008 a Consiliului Local S.; sporul de dispozitiv a fost acordat de asemenea în temeiul unei hotărâri emise de Consiliul Local.
Apărările reclamantei sunt parţial întemeiate.
1.Referitor la suma de 298 lei, reprezentând suplimentul postului şi al treptei de salarizare acordate în luna decembrie 2009, se reţine că pârâtul a avut în vedere la acordarea acestor sporuri sentinţa civilă nr. 1842/25 septembrie 2008, prin care a fost obligat să acorde reclamantei suplimentul postului şi al treptei de salarizare de la 1 iulie 2005 şi în continuare.
Aceste sporuri au fost acordate în baza dispoziţiilor art. 31 alin. 1 din L. 188/1999 rep., care stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptăţit funcţionarul public, arătând că acesta include salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ca atare, pârâtul s-a conformat sentinţei judecătoreşti irevocabile, acordând reclamantei suplimentul postului şi al treptei de salarizare.
Sentinţa însă nu poate produce efecte decât dacă dispoziţiile legale avute în vedere la pronunţarea acesteia rămân neschimbate, întrucât efectele sale nu pot fi altfel decât conforme normei de drept avute în vedere.
Din această perspectivă, se constată că art. 50 din legea 330/2009 stabileşte: “La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează următoarele drepturi salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice: a) suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare; b) sporul de mobilitate”.
Legea a fost publicată în Monitorul Oficial din 9 noiembrie 2009.
Prin dispoziţia contestată s-a dispus restituirea sumelor acordate în luna decembrie 2009 cu titlu de suplimentul postului şi al treptei de salarizare.
În condiţiile abrogării dispoziţiilor legale care prevedeau acest spor începând cu 12 noiembrie 2009, rezultă că plata acestora în decembrie 2009, deci după intrarea în vigoare a legii 330/2009, este nelegală.
În concluzie, în mod corect s-a dispus restituirea acestor sume. Cuantumul sumei a fost stabilit în anexele la decizia nr. 46/23.11.2010 a Camerei Judeţene de Conturi Dolj, depuse la dosar.
2. În ceea ce priveşte suma de 123 lei, reprezentând premii acordate în noiembrie şi decembrie 2009, aceasta a fost acordată, aşa cum reiese din decizia nr. 46/23.11.2010 a Camerei Judeţene de Conturi Dolj, în temeiul art. 19 din OG 6/2007.
Însă, art. 49 din legea 330/2009, publicată în M.Of. nr. 762 din 9 noiembrie 2009 prevede: “La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă: art. 19 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, cu modificările ulterioare”.
În acest context, acordarea de premii lunare, în perioada noiembrie-decembrie 2009, apare ca fără bază legală, motiv pentru care se impune şi restituirea acestor sume.
3. Referitor la suma de 3039 lei, reprezentând indemnizaţie hrană încasată în cursul anului 2009, instanţa reţine că acordarea acestei indemnizaţii a fost stabilită prin HCL 19/8.04.2008.
Dispoziţiile legale avute în vedere au fost OG 10/2008 şi OG 9/2008.
Această hotărâre produce efectele atâta timp cât nu sunt încălcate dispoziţii legale.
Se observă însă că art. 8 din OUG 226/2008 publicată în M.Of. nr. 899 din 31 decembrie 2008 stabileşte “Instituţiile publice centrale şi locale, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului din cadrul acestora”.
Faţă de aceste prevederi, rezultă că acordarea indemnizaţiei de hrană în 2009 este contrară dispoziţiilor legale.
S-a apărat reclamanta în sensul că respectiva Hotărâre a Consiliului Local a primit viza de legalitate, însă pe de o parte nu face această dovadă, pe de altă parte, chiar în ipoteza în care ar fi primit viza de legalitate, acest fapt rămâne fără relevanţă, întrucât la data emiterii HCL şi deci la data avizării acesteia, dispoziţiile art.8 din OUG 226/2008 nu existau; odată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, efectele HCL de acordare a indemnizaţiei de hrană au încetat, fiind contrare OUG 226/2008.
A mai susţinut reclamanta că indemnizaţia de hrană nu reprezintă tichete de masă şi că acordarea acestei indemnizaţii s-a făcut după modelul MAI, în care personalul civil beneficia de indemnizaţii de hrană individuale pentru zilele lucrate efectiv.
Apărarea este nefondată; reclamanta este funcţionar public fiind numită în temeiul Legii 188/1999.
Din această perspectivă, a calităţii de funcţionar public, se reţine incidenţa deciziei Î.C.C.J. nr. 14/2008 prin care s-a statuat că funcţionarii publici nu pot beneficia de alocaţie de hrană sub forma tichetelor de masă. Este adevărat că reclamanta nu a beneficiat de tichete de masă, ci de o indemnizaţie de hrană, însă natura acestei indemnizaţii este aceeaşi cu natura tichetelor de masă.
Potrivit deciziei amintite “Dispoziţiile art. 1 alin. (1) si (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocaţia individuala de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate şi funcţionarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza doar în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu aceasta destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă”.
Pentru cele expuse, în mod corect s-a dispus restituirea acestei sume încasată nelegal.
4. În privinţa sumei de 2290 lei reprezentând spor de dispozitiv acordat în cursul anului 2009, se reţine că acordarea acestei indemnizaţii a fost stabilită prin HCL 12/6.02.2007.
Acest act administrativ nu a fost revocat de autoritatea emitentă şi nici anulat de instanţa judecătorească; mai mult, de la data emiterii actului şi până în decembrie 2009 nu au intervenit modificări legislative ale dispoziţiilor avute în vedere la emiterea actului, şi nici nu au intervenit noi dispoziţii legale care să contrazică acordarea acestui spor.
Prin urmare, actul a produs efecte pe tot parcursul anului 2009, reclamanta încasând sporul de dispozitiv.
Este adevărat că prin decizia 37/14 decembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în sensul că “nu există niciun temei pentru ca drepturile salariale suplimentare constând în indemnizaţia de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază să poată fi recunoscute şi acordate tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual din administraţia publică locală”.
Însă, pe de o parte, soluţiile date pentru asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii se pronunţă doar în interesul legii, pe de altă parte soluţia a fost pronunţată la finele anului 2009.
Până în acest moment, a existat o practică neunitară a instanţelor de judecată, cu privire la posibilitatea acordării indemnizaţiei de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice locale.
Astfel, unele instanţe au admis acţiunile formulate de funcţionarii publici şi personalul contractual care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice locale şi au obligat primăriile şi consiliile locale la alocarea, calcularea şi plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază.
Această situaţie, coroborată cu emiterea unui act administrativ care, în lipsa anulării sau revocării, şi-a produs efectele, precum şi faptul încasării sporului respectiv pentru anul 2009, toate aceste circumstanţe o fac pe reclamantă titulara unui bun, în sensul art.1 din Protocolul 1 CEDO, astfel că obligarea la restituirea întregii sume apare ca o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor, nejustificată atâta vreme cât actul administrativ care a recunoscut acest drept nu a fost anulat, revocat, suspendat sau modificat.
Pentru aceste motive, va fi admisă cererea reclamantei în privinţa sporului de dispozitiv şi, în consecinţă, anulată parţial dispoziţia de impunere, doar în ceea ce priveşte imputarea sumei de 2290 lei.
Restul menţiunilor urmează a fi păstrate.
