Cheltuieli de judecata. Limitare. Prin aplicarea dispozitiilor art.274 alin.3 Cpc, instanta nu intervine în raportul juridic dintre avocat si clientul sau ( deci contractul de asistenta juridica îsi va produce pe deplin efectele între parti), ci doar se apreciaza în ce masura onorariul stabilit de partea care a avut câstig de cauza trebuie suportat de adversarul sau ( fata de complexitatea spetei si efortul concret depus de avocatul partii respective) – restul acestui onorariu ramânând în mod definitiv în sarcina clientului
Dosar nr. 698/312/2011, Sentinta civila nr. 443/23.02.2011. Hotarare mentinuta prin respingerea recursului de catre Tribunalul Ialomita prin Decizia civila nr. 237 R/29.03.2011.
La data de 11.02.2011 a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei Slobozia sub nr. 698/312/2011 cererea formulată de reclamantii R.E.N si R.G, împotriva pârâtilor Z.C. si Z.G, prin care s-a solicitat evacuarea acestora din imobilul situat in …………………
In motivarea acţiunii reclamantii au arătat că sunt proprietarii imobilului descris mai sus, paratii locuind o perioada in acest imobil, cu acordul lor, parata Z.C parasind imobilul in timp ce paratul Z.G refuza sa-l paraseasca. Mai mult, acesta din urma a schimbat yala de la intrare, interzicandu-le reclamantilor accesul in imobilul proprietatea lor. Arata de asemenea ca paratii nu detin un titlu de proprietate sau locatiune, acestia ocupand abuziv imobilul in cauza, nefiind incidente dispozitiile art. 578 indice 1 alin.1 cod procedura civila.
In dovedirea cererii reclamantii au solicitat proba cu inscrisuri.
Cererea a fost motivata in drept pe dispozitiile art. 581 cod procedura civila, art. 480 si urmatoarele cod civil.
La termenul de judecata din data de 17.02.2011 reclamantii prezenti personal au invederat instantei ca inteleg sa renunte la judecata in ceea ce o priveste pe parata Z.C., avand in vedere ca aceasta a parasit imobilul din care se solicita evacuarea, iar instanta in baza art. 246 cod procedura civila a luat act de aceasta renuntare, judecata urmand a continua numai in contradictoriu cu paratul Z.G.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care .a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. In motivare a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 581 cod procedura civila. Precizeaza ca imobilul din care se solicita evacuarea a fost cumparat de el impreuna cu numita Z.C, cu care s-a casatorit ulterior, pe numele acesteia. Imobilul a fost vandut catre reclamanti la initiativa sotiei sale, numita Z.C. In prezent se afla in proces de cu numita Z.C. Arata de asemenea ca in cauza nu este indeplinita conditia urgentei.
In drept si-a intemeiat sustinerile pe dispozitiile art. 115-119 cod procedura civila.
In dovedire a solicitat proba cu inscrisuri.
In baza art. 167 alin.1 cod procedura civila instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse de catre reclamanti urmatoarele acte: contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr……. de catre BNP …….., contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr…….. de catre BNP ……….., extras de carte funciara pentru informare, copie cerere de chemare in judecata ce face obiectul dosarului nr. 133/312/2011 iar de catre parat, dupa incheierea sedintei de judecata, adeverinte ( f. 27-28).
La termenul de judecata din data de 22.02.2011 reclamantii au precizat ca solicita evacuarea provizorie a paratului pana la solutionarea irevocabila a cererii de evacuare pe care au formulat-o pe calea dreptului comun si care face obiectul dosarului nr. 133/312/2011.
Analizând probatoriul, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr….. de catre BNP ……… si din extrasul de carte funciara pentru informare, rezulta ca reclamantii sunt proprietarii imobilului situat in………….. din care se solicita evacuarea.
Rezulta de asemenea din actele depuse de catre reclamanti la dosar ca pe rolul Judecatoriei Slobozia se afla inregistrat dosarul nr. 133/312/2011, ce are ca obiect actiune in evacuare pe calea dreptului comun in care reclamanti sunt R.E.N si R.G. iar parati Z.G. si Z.C.
Rezulta de asemenea ca numita Z.C. este mama reclamantei R.E. N iar paratul Z.G. este sotul acesteia, cei din urma aflandu-se in proces de divort, ce face obiectul dosarului nr. 5642/312/2010.
Raportand aceasta situatie de fapt la dispozitiile art. 581 cod procedura civila, instanta constasta intemeiata cererea reclamantilor si urmeaza a o admite, avand in vedere urmatoarele considerente:
Potnivit dispozitiilor art.581 alin.1 C.proc.civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Reglementand prin dispozitiile art. 581—582 C.proc.civ. procedura sumara a ordonantei presedintiale, legiuitorul a stabilit conditiile de admisibilitate ce trebuie intrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapida de solutionare a unei cereri.
Astfel, stabilind ca ,,instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice”, art.581 C.proc.civ. fixeaza doua din conditile de admisibilitate ale ordonantei: urgenta si caracterul vremelnic al masurii care se cere a se lua pe aceasta cale. Din aceasta ultima conditie decurge si o a treia cerinta, si anume ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul.
In ceea ce priveste prima conditie impusa de lege pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala, constand in caracterul vremelnic al masurii ce se solicita a fi dispusa, instanta retine ca prin actiunea formulata si precizata ulterior, reclamantii au solicitat instantei sa dispuna evacuarea paratului din imobilul situat in…….. pana la solutionarea in mod irevocabil a actiunii in evacuare formulata pe dreptul comun, ce face obiectul dosarului nr. 133/312/2011 al Judecatoriei Slobozia.
Or, cata vreme masura evacuarii se solicita a fi dispusa pana la solutionarea actiunii introdusa pe dreptul comun, ce formeaza obiectul dosarului nr. 133/312/2011 al Judecatoriei Slobozia, instanta apreciaza ca este indeplinita in speta conditia vremelniciei, intrucat nu este vorba de o masura definitiva, prin care se transeaza pe fond litigiul dintre parti, ci de o masura a carei aplicare este limitata in timp pana Ia solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului de fond.
Cat priveste urgenta masurii, instanta constata ca si aceasta cerinta este indeplinita, tinand cont de circumstantele concrete ale cauzei.
Instanta are in vedere aici in primul rand imprejurarea ca, asa cum insusi paratul recunoaste, acesta a inlocuit yala de la imobil, astfel incat in prezent reclamantilor le este imposibil accesul in imobil.
In al doilea rand instanta retine ca paratul ocupa imobilul ca simplu tolerat, fara a putea opune reclamantilor vreun titlu, act de proprietate, contract de inchiriere si fara a le plati acestora vreo suma de bani, situatie pagubitoare pentru reclamanti. Asa cum sustin acestia, paratul a fost tolerat in locuinta ca urmare a imprejurarii ca era casatorit cu mama reclamantei, insa in prezent cei doi se afla in proces de divort si, mai mult decat atat, numita Z.C., mama reclamantei, a fost alungata de catre parat din acest imobil. Astfel, reclamantii au inteles sa-l tolereze pe parat in imobil in considerarea calitatii sale de sot al mamei reclamantei, insa in prezent au intervenit modificari din acest punct de vedere, in sensul ca mama reclamantei a parasit respectivul imobil, fiind chiar alungata de catre parat, potrivit sustinerilor reclamantilor, motiv pentru care reclamantii nu mai inteleg sa-l tolereze in prezent pe parat.
Astfel, aparenta dreptului apartine reclamantilor iar urgenta este justificata prin însasi încalcarea acestui drept, prin lezarea reclamantilor în exercitarea folosintei, posesiei si dispozitiei asupra bunului. In acesta situatie, reclamantii nu-si pot exercita atributele dreptului de proprietate asupra imobilului in care locuieste paratul, in mod concret acest aspect aducand prejudicii de ordin material reclamantilor care nu se pot folosi de bun, inclusiv neputind obtine venituri de pe urma acestuia (ex. inchiriere). Cauza grabnica este data si de faptul ca reclamantii nu au siguranta ca paratul achita toate utilitatile la zi ale imobilului si ca apartamentul este utilizat de catre parat conform destinatiei sale, daca in prezent se afla in stare de folosinta corespunzatoare, avand in vedere ca paratul a inlocuit si yala de la imobil, iar reclamantii nu mai au acces la acesta.
Neprejudecarea fondului reprezinta ultima conditie de admisibilitate a ordonantei presedintiale, si semnifica faptul ca, in solutionarea cererii intemeiate pe dispozitiile art.581 C.proc.civ., instanta nu are de cercetat fondul dreptului discutat intre parti, insa va cerceta aparenta acestui drept pentru ca solutia pronuntata sa nu fie arhitrara.
In acest sens, instanta retine ca reclamantii sunt proprietarii imobilului situat in………. in baza contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr………. de catre BNP……… Totodata, retine instanta ca, pentru a face opozabil dreptul lor de proprietate tertilor, intre care si paratul, reclamantii au procedat la efectuarea formalitatior de publicitate imobiliara. dispunandu-se intabularea dreptului lor de proprietate asupra imobilului mentionat in cartea funciara nr………
Este adevarat ca ordonanta presedintiala nu are ca scop stabilirea definitiva a drepturilor partilor, masurile luate pe aceasta cale fiind limitate in timp, pana la rezolvarea in fond a litigiului.
In ceea ce priveste evacuarea locatarului, in practica s-a stabilit ca aceasta masura nu poate fi dispusa, in principiu, pe calea ordonantei, insa s-a statuat ca ea este admisibila pentru a se obtine evacuarea persoanelor care au ocupat o suprafata fara contract de inchiriere sau a persoanelor tolerate in locuinta.
In urma analizei sumare specifice acestei proceduri, instanta constata ca aparenta de drept opereaza in favoarea reclamantilor, carora paratul nu le opune niciun alt titlu.
In cauza de fata paratul are calitatea de tolerat in imobilul respectiv, ori aceasta ingaduinta nu genereaza vreun drept propriu de folosinta a locuintei pentru parat, iar atitudinea acestuia este de natura sa indreptateasa reclamantii sa solicite evacuarea sa din imobil. Titularul suprafetei de locuit poate pune oricand capat folosintei spatiului ocupat de catre tolerat, fara nicio obligatie din partea sa ori a unui organ de stat de a-i pune la dispozitie o alta suprafata locativa.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 578 indice 1 cod procedura civila, instanta observa ca aceste dispozitii legale privesc faza de punere in a unui titlu executoriu, sentinta judecatoreasca, pe baza executarii silite, iar nu imposibilitatea instantei de a admite o actiune in evacuare in perioada indicata de textul de lege.
Cercetand aparenta dreptului, vremelnicia si urgenta, conditii necesare pentru admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala, instanta urmeaza a constata, in temeiul art. 581 Cod procedura civila ca aceste conditii sunt indeplinite, astfel urmeaza a admite prezenta cerere de ordonanta presedintiala si va dispune evacuarea provizorie a paratului din imobilul situat in………. pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului civil nr. 133/312/2011 al Judecatoriei Slobozia avand ca obiect evacuarea paratului.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantilor privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, instanta o considera intemeiata numai in parte, avand in vedere urmatoarele considerente: Potrivit art. 274 alin. 3 cod procedura civila, judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau de îndeplinita de avocat. Instanta retine ca art.274 alin.3 Cod procedura civila a fost supus cenzurii Curtii Constitutionale, iar din considerentele deciziei nr.401/2005 rezulta ca acest articol este constitutional, astfel încât instanta poate micsora onorariile aparatorilor. Prin aplicarea dispozitiilor art.274 alin.3 Cpc, instanta nu intervine în raportul juridic dintre avocat si clientul sau ( deci contractul de asistenta juridica îsi va produce pe deplin efectele între parti), ci doar se apreciaza în ce masura onorariul stabilit de partea care a avut câstig de cauza trebuie suportat de adversarul sau ( fata de complexitatea spetei si efortul concret depus de avocatul partii respective) – restul acestui onorariu ramânând în mod definitiv în sarcina clientului. În acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care fiind învestita cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai în masura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real facute în limita unui cuantum rezonabil. Fata de complexitatea redusa a prezentei cauze având ca obiect ordonanta presedintiala-evacuare, instanta apreciaza ca un onorariu avocatial în cuantum de 900 lei este disproportionat. Instanta are în vedere ca în prezenta cauza apararile si concluziile aparatorului reclamantilor au fost succinte, si mai mult decat atat, cauza a fost solutionata numai pe baza inscrisurilor, la al doilea termen de judecata, in decurs de numai o saptamana, partile nefiind implicate într-un probatoriu complex. Fata de considerentele expuse, instanta apreciaza ca în cazul concret un onorariu avocatial în cuantum de 500 lei corespunde gradului de complexitate a cauzei precum si eforturilor depuse de catre avocatul reclamantilor pentru reprezentarea clientilor sai si solutionarea acestei cauze.
Având în vedere aceste considerente, instanta în temeiul art.274 alin. 3 cod procedura civila, va dispune micşorarea onorariului de avocat de la suma de 900 lei, la suma de 500 lei si va obliga paratul sa plateasca reclamantilor suma de 510,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, din care 500 lei reprezinta onorariu de avocat iar 10, 3 lei taxa de timbru si timbru judiciar.
Nulitate absoluta testament. Calitate procesuala pasiva. Interes. Chiar si in situaţia admiterii acţiunii si anularii testamentului si pe cale de consecinţă a certificatului de moştenitor, reclamantul nu ar putea sa o moştenească pe defuncta N.R, neavând calitatea de soţ supravieţuitor al acesteia, relaţia dintre el si defuncta fiind una de concubinaj, acesta neputând căpăta în niciun caz – ca urmare a anulării testamentului paratei – calitatea de succesor de pe urma defunctei, deoarece concubinajul, indiferent de durata, nu conferă vocaţie succesorala legala concubinului supravieţuitor.
Dosar nr. 2778/312/2009, Sentinta civila nr. 2675/26.10.2010. Hotarare mentinuta prin respingerea recursului de catre Tribunalul Ialomita prin Decizia civila nr. 393 R/19.05.2011.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2778/312/2009 din 13.05.2009, reclamantul P.A., a solicitat în contradictoriu cu paratii V.A. si V.E., în principal, să se constate nulitatea absolută, pentru cauză imorală, a testamentului autentificat sub nr……… de către Notariatul de Stat Judeţean I, prin care N.R., cu care a trăit în concubinaj timp de 26 de ani (începând cu anul 1980), lăsa, pentru cauză de moarte, întreaga ei avere mobilă şi imobilă surorii sale, V.E., iar in subsidiar, anularea acestui testament, considerând că este lovit de nulitate relativă, având o cauză (cauza remota) falsă.
In motivare a arătat ca intre el şi defuncta N.R. a existat o relaţie de concubinaj timp de 26 de ani, începând din anul 1980 şi până la decesul acesteia, survenit la data de 30.05.2006. Relaţia dintre ei s-a bazat pe afecţiune sinceră şi încredere, pe sprijin moral – afectiv şi ajutor reciproc, convenind cu N.R. să se bucurăm împreună de toate bunurile mobile şi imobile. Arata ca a renunţat la apartamentul în care locuia şi s-a mutat împreună cu N.R. în imobilul proprietatea acesteia, compus din casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 924 m.p., situat în intravilanul mun. S., jud. I. Pe tot timpul relaţiei s-au înţeles bine, s-au îngrijit unul pe celălalt şi au contribuit împreună la cheltuielile gospodăreşti, la întreţinerea şi îmbunătăţirea casei şi la construirea anexelor. In anul 2003 N.R. s-a îmbolnăvit grav, reclamantul fiind cel care a îngrijit-o până la sfârşitul vieţii sale, căutând donatori de sânge pentru aceasta, însoţind-o la spital ori de câte ori era nevoie şi cheltuind sume importante de bani pentru asistenţa medicală de care avea nevoie permanent. După decesul acesteia tot reclamantul a fost cel care a suportat toate cheltuielile cu înmormântarea şi pomenirile ulterioare potrivit obiceiurilor creştineşti.
Precizează ca, întrucât intre el si defuncta N.R. existau sentimente profunde, aceasta i-a promis că după moartea ei va lăsa averea sa reclamantului. Cu toate acestea, după decesul lui N.R., în luna iulie a anului 2006 a aflat că aceasta făcuse un testament în favoarea surorii sale, V. E., numind-o legatar universal. Considera însă că acest testament, autentificat sub nr………. de către Notariatul de Stat Judeţean I., este nul, având o cauză falsă. Acest testament a fost întocmit de defuncta la scurt timp după decesul soţului său, numitul N.T. La acea dată N.R. era foarte tânără şi apreciază că a întocmit acest testament influenţată fiind de sora sa. Aceasta din urmă, profitând de dragostea necondiţionată ce i-o purta defuncta şi de starea de vulnerabilitate prin care trecea aceasta după moartea soţului ei, a convins-o să întocmească acest testament cu scopul de a o împiedica ca pe viitor să-şi înstrăineze bunurile altor persoane. La acea vreme reclamantul si defuncta N.R. nu se cunoşteam încă, dar acesta este convins că, dacă s-ar fi cunoscut, defuncta nu ar mai fi întocmit acest testament. De altfel, de-a lungul vieţii a intenţionat să-şi schimbe testamentul în favoarea reclamantului, dar a fost împiedicată de V.E. şi soţul acesteia.
Arata ca în locuinţa lui N.R., din fonduri proprii, a adus îmbunătăţiri, construind baie cu WC, a montat gresie şi faianţă, a demolat magaziile existente şi a ridicat 3 magazii noi, a achiziţionat mobilă, masă de aragaz, televizor color, a instalat telefon şi gaze.
Faţă de cele expuse, solicita anularea testamentului şi atribuirea întregii averi mobile şi imobile ce a aparţinut defunctei N.R.
In drept si-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 966-968 cod civil.
In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor si martori.
Pârâţii, legal citaţi s-au prezentat in fata instanţei, parata V.E. a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Slobozia având in vedere domiciliul sau iar pe fond pârâţii au solicitat respingerea cererii ca nefondata.
In motivare au arătat ca proprietatea din S., a aparţinut părinţilor paratei si ai defunctei N.R., care i-au transferat-o defunctei când aceasta s-a căsătorit cu soţul ei, N.T. Intre timp, proprietatea din S., a fost dezvoltata aşa cum reiese si din procesul verbal încheiat de Consiliul Popular al Oraşului S., din data de 13 iulie 1974, unde este întocmită o schiţa a casei cu o parte noua din cărămida, adăugata la cea de paianta, făcuta anterior de sora paratei. Aceasta parte noua din cărămida a fost construita de pârâţi.
In urma decesului soţului ei N.T. in 1976, N.R. a decis ca proprietatea din S., sa rămână în familie, aşadar sa o moşteneasca parata. Reclamantul a avut cunoştinţa de la început de existenta testamentului, de aceea a insistat in repetate rânduri ca defuncta sa îşi modifice testamentul, acest lucru fiind constant refuzat de ea si motivat de faptul ca reclamantul nu a contribuit cu nimic la construirea sau menţinerea acelei proprietăţi. După decesul defunctei N.R., parata a dezbătut succesiunea acesteia, devenind astfel unic moştenitor al proprietăţii din S., după care a întocmit cartea funciara.
In dovedire au solicitat proba cu înscrisuri si martori.
Cererea a fost legal timbrata.
La termenul de judecata din data de 21.09.2010 instanţa a respins excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Slobozia invocata de către parata V.E. având in vedere ca obiectul prezentei cauze este constatare nulitate absoluta testament fiind incidente dispoziţiile art. 14 cod procedura civila referitoare la competenta teritoriala exclusiva.
La termenul de judecata din data de 26.10.2010 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului V.A. si excepţia lipsei de interes a reclamantului in formularea acţiunii, cu privire la care a rămas in pronunţare.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiilor invocate, instanţa reţine următoarele:
In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului V.A., instanţa constata ca aceasta este întemeiată si urmează a o admite, pentru următoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 41 alin. 1 din codul de procedura civila: “Orice persoana care are folosinţa drepturilor civile poate sa fie parte in judecata“, iar potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 1 din acelaşi cod: “Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa facă o cerere înaintea instanţei competente“.
Aceste norme leagă noţiunile de parte si de exerciţiu al dreptului la acţiune, de existenta sau pretinderea unui drept subiectiv civil. Or, orice drept subiectiv presupune atât un subiect activ determinat, cat si un subiect pasiv determinat (in cazul drepturilor relative) sau nedeterminat (in cazul drepturilor absolute).
Prin urmare, o condiţie esenţiala pentru exercitarea acţiunii civile este calitatea procesuala ( legitimatio ad causam ) care contribuie atât la desemnarea titularului dreptului de a actiona, cat si a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea .
In acest sens, in doctrina s-a apreciat ca spre deosebire de capacitatea procesuala care se apreciază in general, pentru o anumita categorie de persoane, calitatea procesuala se determina in concret, “la speţa“, in raport de litigiul dedus judecaţii. Astfel spus, raportul de drept procesual nu se poate stabili decât intre persoanele care îşi disputa dreptul in litigiu.
Aceasta presupune, pe de o parte, existenta unei identităţi intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuala activa) si, pe de alta parte, intre persoana paratului si cel obligat in acelaşi raport juridic (calitate procesuala pasiva).
Din acest punct de vedere instanţa constata ca paratul V.A. nu are calitate procesuala pasiva.
Astfel, obiectul prezentei cauza îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a testamentului autentificat sub nr………. de către Notariatul de Stat Judeţean I.
Prin testamentul in discuţie, defuncta N.R. a lăsat moştenire sorei sale, parata V.E., întreaga sa avere, mobila si imobila, care se va găsi in patrimoniul sau la data morţii.
In baza acestui testament a fost emis de către BNP…………… certificatul de legatar nr…………. in favoarea paratei V.E.
Avand in vedere aceste aspecte, instanţa constata ca paratul V.A, soţul paratei V.E, sora defunctei N.R, nu are calitatea procesuala pasiva întrucât actul a cărui nulitate absoluta se solicita a se constata nu îl priveşte pe acesta din urma ci numai pe parata V.E., astfel încât, in ceea ce-l priveşte acţiunea este introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva, motiv pentru care instanţa va admite excepţia si va respinge acţiunea formulata in contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
In ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantului in formularea prezentei acţiuni, instanţa considera ca este de asemenea întemeiată si urmează a fi admisa, având in vedere următoarele considerente:
Una dintre condiţiile necesare pentru exercitarea acţiunii civile o reprezintă interesul. Prin interes se înţelege folosul practic, imediat, pe care o parte îl are pentru a justifica punerea in mişcare a procedurii judiciare. Reclamantul trebuie sa justifice in persoana sa interesul de a promova acţiunea civila.
Aceasta condiţie trebuie sa existe nu numai la declanşarea procedurii judiciare ci pe tot parcursul procesului. Condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească interesul invocat de către reclamant sunt următoarele: sa fie legitim, sa fie născut si actual, sa fie personal si direct.
Interesul este legitim atunci când se urmăreşte realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut.
Condiţia ca interesul sa fie născut si actual presupune ca acesta sa existe in momentul in care se apelează la mijlocul procesual din conţinutul acţiunii.
In legătură cu condiţia ca interesul sa fie personal si direct instanţa va avea in vedere ca aceasta presupune ca folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare sa aparţină celui care recurge la acţiune.
Analizând condiţiile de mai sus in ceea ce priveşte interesul in promovarea prezentei acţiuni, instanţa constata ca reclamantul nu are un asemenea interes, deoarece:
Prin formularea acţiunii, asupra obiectului căreia acesta a insistat, reclamantul urmăreşte anularea testamentului autentificat sub nr……….de către Notariatul de Stat Judeţean I. prin care defuncta N.R. a lăsat moştenire sorei sale, parata V.E., întreaga sa avere, mobila si imobila, care se va găsi in patrimoniul sau la data morţii si in baza căruia a fost emis de către BNP…….. certificatul de legatar nr………. in favoarea paratei V.E.
In motivare reclamantul susţine în esenţă că testamentul in cauza ar trebui anulat pe considerentul ca el a avut o relaţie de concubinaj cu defuncta N.R. timp de 26 de ani si prin urmare întreaga avere a acesteia i s-ar cuveni lui.
Este adevărat că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine, însă cu condiţia ca persoana respectivă să justifice un interes propriu. Astfel, se consideră că nulitatea absolută nu poate fi invocată de o persoană complet străină de actul juridic respectiv, întrucât o astfel de persoană nu ar justific un interes propriu, care să fie în legătură cu cauza nulităţii absolute a actului juridic respectiv. Cu alte cuvinte persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv, altfel acţiunea este lipsită de interes.
Instanţa constata ca reclamantul a insistat pe tot parcursul derulării procesului in sensul ca obiectul acţiunii sale in reprezintă constatarea nulităţii absolute a testamentului întocmit de către N.R., împrejurare fata de care instanţa apreciază ca reclamantul nu are un interes, care sa îndeplinească condiţiile descrise mai sus, in obţinerea anularii acestui testament.
Aceasta deoarece, chiar si in situaţia admiterii acţiunii si anularii testamentului si pe cale de consecinţă a certificatului de moştenitor, reclamantul nu ar putea sa o moştenească pe defuncta N.R, neavând calitatea de soţ supravieţuitor al acesteia, relaţia dintre el si defuncta fiind una de concubinaj, acesta neputând căpăta în niciun caz – ca urmare a anulării testamentului paratei – calitatea de succesor de pe urma defunctei, deoarece concubinajul, indiferent de durata, nu conferă vocaţie succesorala legala concubinului supravieţuitor.
Reclamantul susţine de asemenea prin multiplele note scrise depuse la dosarul cauzei si împrejurarea ca a adus anumite îmbunătăţiri imobilelor proprietatea defunctei, insa acestea ar putea face eventual obiectul unei acţiuni in pretenţii pentru realizarea unui eventual drept de creanţă al reclamantului împotriva paratei.
Pentru toate considerentele expuse anterior, instanţa apreciază ca reclamantul nu justifica un interes personal în promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a testamentului, in sensul de folos practic, imediat, legitim, născut, actual, astfel încât urmează a respinge acţiunea ca fiind lipsita de interes.
In temeiul principiului disponibilităţii parţilor, instanţa urmează a lua act ca parâţii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
