J U D E C A T A,
Asupra acţiunii civile de faţă;
Prin acţiunea înregistrată sub nr.816/277/19.05.2009, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâta Oraşul Pătârlagele – prin primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1600 m.p. situat în intravilanul oraşului Pătârlagele, cu vecinătăţile: la N – ***, la S – ***, la E – moşt. S.P., la V – moşt. B.M..
În fapt, a susţinut reclamantul că a cumpărat imobilul casă de locuit situat în oraşul Pătârlagele, cu vecinătăţile indicate în petitul cererii şi de la acea dată a folosit suprafaţa aferentă casei de locuit de 1600 m.p.
A mai susţinut reclamantul că terenul a fost împrejmuit cu garduri pe toate laturile şi de la momentul cumpărării a deţinut terenul în mod continuu, public, sub nume de proprietar, astfel încât apreciază sunt îndeplinite cerinţele uzucapiunii de lungă durată.
Prin întâmpinare, pârâta a învederat instanţei că susţinerile reclamantului în sensul că acesta a deţinut terenul în mod continuu, public şi sub nume de proprietar nu corespund realităţii întrucât de-a lungul timpului au existat litigii in legătură cu acest teren.
Prin cererea de intervenţie principală, intervenientul R.D. a solicitat admiterea cererii întrucât intervenientul şi sora sa sunt adevăraţii ai terenului în litigiu.
Prin încheierea din 27.10.2009 instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie.
La data de 12.03.2010, intervenientul R.D. a depus la dosar cerere prin care învederează instanţei că renunţă la judecată.
Instanţa nu a luat act de cererea intervenientului întrucât acesta la fiecare termen de judecată a depus câte un memoriu, ceea ce denotă că de fapt nu renunţă la cererea de intervenţie.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie având obiectivele fixate prin încheierea din 08.12.2009 şi au fost audiaţi martorii Ş.S., S.F. şi P.A., propuşi de reclamant.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1062/1983 reclamantul a cumpărat un imobil casă de locuit dobândind nuda proprietate, iar suprafaţa de 150 m.p. a trecut în proprietatea statului, în baza art. 30 din legea nr.58/1974.
Fiind audiaţi martorii, aceştia au declarat că din anul 1975 reclamantul stăpâneşte un teren pe care este edificat o casă de locuit.
Au mai susţinut martorii că terenul în litigiu se învecinează cu terenul intervenienţilor şi dintotdeauna au fost discuţii, litigii şi neînţelegeri în ceea ce priveşte acest teren.
Raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie – a identificat terenul în litigiu care pe latura sudică se învecinează cu terenul stăpânit de către intervenient şi sora sa, fiind plauzibile susţinerile martorilor referitoare la neînţelegerile dintre reclamant şi intervenient cu privire la teren.
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii asupra unui bun imobil ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acelui bun în intervalul de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 ani, astfel cum este reglementată prin art.1890 este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii şi anume posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani.
În acest sens, prin art. 1846 cod civil se prevede că „orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii”, posesiunea fiind „deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitată…de noi înşine sau de altul în numele nostru”, iar potrivit art. 1847 cod civil pentru „ca să prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar”.
Instanţa analizând depoziţiile martorilor constată că posesiunea exercitată de către reclamant nu a fost utilă întrucât potrivit art.1851 cod civil posesia este tulburată când este conservată prin acte de violenţă (fizică sau psihică) în contra sau din partea adversarului.
În această situaţie, instanţa văzând dispoziţiile art. 1169 cod civil, potrivit cărora „cel ce face o propunere înainte judecăţii trebuie să o dovedească”, urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.
Instanţa va lua act că intervenientul renunţă la cererea sa de intervenţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge ca neîntemeiată acţiunea.
Ia act că intervenienţii renunţă la cererea de intervenţie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
2
