Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă V.C. senior, împotriva sentinţei civile nr. 502 din data de 07 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 436/308/2008.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunţării deciziei pentru data de 17 decembrie 2009, respectiv 23 decembrie 2009.
T R I B U N A L U L
Prin sentinţa civilă nr. 502/7 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 436/308/2008 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei V.C. junior şi a fost respinsă acţiunea formulată de această reclamantă în contradictoriu cu pârâta T.G. ; au fost respinse capetele de cerere formulate de reclamanta V.C. junior în contradictoriu cu pârâta T.G. având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea de trei ori a contravalorii preţului şi la plata sumei de 28000 lei contravaloare investiţii ; a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei V.C. junior cu privire la capătul din cererea reconvenţională formulat de pârâta reclamantă reconvenţională T.G. având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare provizoriu din data de 18.03.1996 ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a dispus admiterea în parte a cererii reconvenţionale formulată de pârâta reclamantă reconvenţională T.G. în contradictoriu cu reclamanta V.C. junior şi s-a dispus evacuarea pârâtei din apartamentul nr. 9 situat în Sovata , str. M. Eminescu , bl. D1 , înscris în Cf nr. 5235 /XI Sovata; a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta T.G. în contradictoriu cu pârâta V.C. senior şi s-a constatat ca fiind nul absolut contractul de vânzare – cumpărare provizoriu încheiat la data de 18.03.1996 încheiat între R.A. şi V.C. senior cu privire la imobilul apartament nr. 9 situat în Sovata , str. M. Eminescu , bl. D1 şi s-a dispus evacuarea pârâtei din acest apartament , cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei reconvenţionale .
Pentru a pronunţa această hotărârea , prima instanţă a reţinut că numita R.A. – în calitate de proprietară tabulară a imobilului înscris în CF nr. 5235/IX Sovata , a încheiat la data de 18.03.1996 contractul de vânzare – cumpărare provizoriu cu cumpărătoarea V.C. senior , din preţul stabilit de 8.000.000 lei la data încheierii actului fiind achitată suma de 2.000.000 lei , ulterior a mia fost achitată suma de 2.000.000 lei , rămânând neachitată o diferenţă de 4.000.000 lei .
În urma decesului lui R.A. , survenit la data de 25.03.1996 , aveau calitatea de moştenitori fiicele acesteia : T.G. şi P.A. Viktoria – fiecare în cotă de 1 parte – aceasta din urmă donând cota sa de proprietatea în favoarea lui T.G. , dreptul de proprietate al acesteia fiind înscris în cartea funciară .
Întrucât , după cum a precizat reclamanta Vonea Carolina junior , ea a fost cea care a formulat cererea de chemare în judecată , şi întrucât contractul de vânzare- cumpărare provizoriu nu a fost încheiat de aceasta ci de V.C. senior , instanţa a admis atât lipsa calităţii procesuale a acesteia ca şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte cererea reconvenţională având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare .
În ceea ce priveşte validitatea convenţiei încheiate la data de 18.03.1996 , instanţa a constatat că acest contract nu a fost semnat de proprietara tabulară a imobilului , fără a reieşi că persoana care era semnată a fost mandatată de către proprietara tabulară , iar înscrisul nu a fost acceptat nu nici unul dintre moştenitorii legali ai numitei R.A. , astfel că actul nu le este opozabil . Totodată instanţa de fond a arătat că , întrucât lipsa semnăturii vânzătorului echivalează cu lipsa consimţământului , acest contract este lovit de nulitate absolută. Ca urmare a acestei nulităţi , nu poate produce efecte nici clauza privitoare la cazul în care contractul va fi cerut să fie anulat „cel în cauză ca plăti de trei ori contravaloarea” .
Referitor la contravaloarea investiţiilor pe care reclamanta V.C. junior a susţinut că le-a făcut la imobil , instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada realizării unor astfel de investiţii .
Întrucât reclamantele V.C. junior şi V.C. senior ocupă imobilul fără a deţine un titlu valabil , s-a apreciat ca fiind întemeiată cererea de evacuare formulată de T.G. , proprietara tabulară a imobilului .
Totodată instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta V.C. senior , solicitând admiterea apelului , desfiinţarea în întregime a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare , cu cheltuieli de judecată .
Se arată în motivarea apelului că între apelantă şi numita R.A. a fost încheiat la data de 18.03.1996 contractul de vânzare- cumpărare provizoriu în ceea ce priveşte apartamentul nr. 9 situat în Sovata , str. M. Eminescu , bl. D1 , înscris în Cf nr. 5235 /XI Sovata. Întrucât R.A. era bolnavă la momentul încheierii convenţiei , părţile au convenit ca fiica acesteia – T.G. să preia contravaloarea preţului şi să semneze în locul mamei sale . la şapte zile după încheierea contractului , R.A. a decedat , iar pârâta a fost cea care a încasat suma de 2.000.000 lei .
Apelanta , considerându-se proprietară , a făcut reparaţiile de rigoare la imobil , având acordul moştenitorilor fostei proprietare tabulare , care de altfel timp de 12 ani nu au făcut nici un demers pentru a intra în posesia apartamentului . În ceea ce priveşte investiţiile făcute , se arată că în faţa primei instanţe , întrucât nu a beneficiat de asistenţă juridică , apelanta nu a cunoscut faptul că avea obligaţia de a face dovada privitor la acestea .
În drept au fost invocate prevederile art. 282 -298 , art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă .
Intimata T.G. nu a formulat întâmpinare , însă prin concluziile scrise depuse a solicitat respingerea apelului , arătând în primul rând că V.C. senior nu a formulat nici o acţiune în contradictoriu cu intimata, ci a avut doar calitatea de pârâtă în acţiunea reconvenţională promovată de T.G. . Cu privire la această cererea reconvenţională , se arată că prima instanţă a reţinut corect că lipseşte consimţământul vânzătoarei R.A. – care nu a semnat convenţia ; de asemenea că nu intimata a fost cea care a semnat acest act , întrucât la momentul respectiv nici nu se afla în ţară .
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe sub aspectul motivelor de apel, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi în considerarea caracterului devolutiv al apelului consacrat de dispoziţiile art. 294, 295 Cod de procedură civilă , tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
În ceea ce priveşte susţinerile apelantei privitoare la faptul că nu s-a făcut dovada în faţa primei instanţe a contravalorii investiţiilor efectuate în cauză , tribunalul reţine că apelanta nu a formulat în faţa primei instanţe o cerere referitoare la obligarea pârâtei intimate în acest sens , prin urmare , cum reclamanta V.C. junior a fost cea care a formulat un asemenea petit , iar aceasta nu a înţeles să apeleze hotărârea primei instanţe , în cauză sunt incidente prevederile art. 294 alin.1 teza I Cod de procedură civilă , potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor . Cum apelanta nu a avut calitatea de reclamantă în ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei intimate la plata contravalorii investiţiilor la imobil , aceasta nu poate formula în apel critici cu privire la acest petit .
În ceea ce priveşte nulitatea contractului de vânzare – cumpărare provizoriu , apelanta nu contestă că acesta nu a fost semnat de proprietara tabulară R.A. , ci doar a susţinut că intimata a fost cea a semnat acest contract şi a primit şi contravaloarea preţului .
Intimata a respins aceste susţineri , afirmând că la data încheierii convenţiei nu se afla în ţară (sens în care a depus la dosarul cauzei copie a paşaportului ) şi de asemeni a contestat faptul că ar fi semnat convenţia .
După cum a reţinut şi prima instanţă , lipsa consimţământului unei părţi cocontractante atrage nulitatea convenţiei, iar în cauză , consimţământul vânzătoarei nu a fost exteriorizat ( prin semnarea contractului ) astfel că , având în vedere şi natura convenţiei , nu se poate prezuma existenţa acestuia .
Buna credinţă invocată de apelantă ( respectiv faptul că nu a cunoscut necesitatea unui mandat al vânzătoarei dat persoanei care a semnat convenţie ) este de asemenea de natură a suplinii lipsa consimţământului , de asemeni , faptul că intimata ar fi primit suma de bani reprezentând contravaloarea preţului stabilit nu are valoare confirmativă a unui înscris nul de drept .
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta reconvenţională intimată în cauză , în calitate de succesoare a mamei sale poate fi considerată ca având cauză în ceea ce priveşte obligaţiile asumate de antecesoarea sa , aceasta nu poate fi ţinută decât pentru obligaţii ce rezultă dintr-un contract valid , ori în cauză , după cum a constatat şi prima instanţă , contractul în cauză este lovit de nulitate absolută şi nu este apt de a produce efecte .
În consecinţă , pentru considerentele mai sus expuse , tribunalul conchide că prima instanţă a pronunţat o hotărârea legală şi temeinică , şi pe cale de consecinţă , în temeiul prevederilor art. 296 Cod de procedură civilă , va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta reconvenţională V.C. senior .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE
Respinge apelul formulat de apelanta V.C. senior, domiciliată în Sovata, str. M.Eminescu, nr.D1, ap.9, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 502 din data de 07 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 436/308/2008.
Obligă apelanta la plata către intimata Tinca Gabriella a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică azi 23 Decembrie 2009.
