Pretenţii Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.


JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 4409/280/2009

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 4251/2011

Şedinţa publică de la 04 Mai 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE M. S.

Grefier L. M.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii M. M., M. I. E. şi pe pârâţii G.

I. D., A. H. PENTRU U., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul M M asistat de avocat T

C C şi pentru reclamanta M I a răspuns acelaşi apărător, pentru pârâtul G Ia răspuns avocat F. R.

şi pârâta A. H. PENTRU U, prin reprezentant convenţional, avocat D R.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Apărătorul reclamanţilor depune la dosarul cauzei, în şedinţă publică, o tranzacţie,

precizând că societatea are un privilegiu şi solicită acordarea unui termen de judecată pentru a

discuta pretenţiile pârâtei A. H. PENTRU U.

Apărătorul pârâtului, avocat F R depune la dosarul cauzei, în şedinţă publică, un set de

înscrisuri, precizând că a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare şi că are declaraţia celor

doi soţi că renunţă la judecată., iar când s-a întocmit ratele nu erau achitate, s-a notat privilegiul

vânzătorului pentru restul ratelor. A mers personal la societatea şi i s-a explicat că aceştia sunt de

acord, fiind formală. Asociaţia nu mai este proprietar, iar contractul nu mai există, iar G rămâne

proprietar. Ştie că nu mai are drept de proprietate, dar formal trebuie să aibă acordul Consiliului

de Administraţie. Mai arată apărătorul pârâtului că a formulat o cerere de completare pentru a fi

obligată A H să încheie contractul, însă trebuie acordul scris al acesteia.

Apărătorul pârâtei . H. PENTRU U, arată că se vrea a se face o tranzacţie, iar dacă s-ar fi

venit cu propunerea din partea reclamanţilor să achite sumele plătite pentru îmbunătăţiri ar fi fost

de acord, iar nu cu o sumă care nu acoperă nici taxele notariale.

Apărătorul reclamanţilor arată că apartamentul l-au dat la preţul de pe piaţă şi că şi vrea şi

Asociaţia o parte din sumă.

Apărătorul pârâtului, avocat F R arată că nu este de acord cu dispoziţia de 3.600 de lei şi

arată că şi-a completat acţiunea cu această cerere.

Apărătorul reclamanţilor arată că a discutat cu A H şi a aceasta a solicitat 200 de milioane

lei, ceea ce nu este posibil a se da.

Aceeaşi este poziţia şi apărătorului pârâtului G.

Apărătorul pârâtei A H pentru U arată că actul nul nu vizează cererea dintre M şi A, nu

există o constatare a nulităţii, pentru că aceasta nu a făcut obiectul acţiunii anterioare, solicitarea

nefiind întemeiată, cererea de modificare a acţiunii fiind formulată tardiv.

Apărătorul reclamanţilor arată că acel contract cade, actul de vânzare – cumpărare fiind

anulat.

Apărătorul pârâtei A H PENTRU U precizează că s-au comparat titlurile în litigiul

anterior, iar nu s-a anulat unul.

Apărătorul pârâtului avocat F R arată că nu se poate transfera dreptul de proprietate câtă

vreme actul era nul, iar cererea completatoare nu este tardivă, pentru că nu conduce la

tergiversarea cauzei şi este necesară pentru a încheia o tranzacţie.

Apărătorul pârâtei A H PENTRU U arată că actul subsecvent nu s-a constatat a fi nul

pentru că există constatarea dreptului de proprietate a lui G, dar nu s-a pus în discuţie şi actul

subsecvent.

Constată că cererea completatoare formulată de reclamanţii M este tardivă raportat la

disp. art. 132 din C.proc.civ., acesta putând fi formulată până la prima zi de înfăţişare de către

aceştia, în cauză deja administrându-se probele, motiv pentru care instanţa o respinge.

Instanţa constată că părţile nu pot ajunge la o înţelegere.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat în cauză, instanţa constată

cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale

pasive şi asupra fondului.

Apărătorul reclamanţilor solicită respingerea excepţiei, fiind proprietarul imobilului are

calitatea procesuală pasivă şi pe fondul cauzei solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor menţionate în raportul de expertiză. Cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul pârâtului G I arată că acesta este proprietarul şi beneficiarul unor îmbunătăţiri;

s-a încheiat o înţelegere cu privire la despăgubiri între M şi G; s-au înţeles asupra cuantumului

privind datoria lui M.

Apărătorul pârâtei A H PENTRU U solicită admiterea cererii cu privire la plata

îmbunătăţirilor pe care le-a efectuat, să se constate că aceste îmbunătăţiri au fost dovedite,

precizând că există acte în acest sens; s-ar mai fi făcut şi alte îmbunătăţiri care nu au putut fi

dovedite cu acte. Există o depoziţie de martor combătută în totalitate prin raportare la aceste acte

depuse de noi, care au fost transpuse de expert, raportat la acele îmbunătăţiri găsite. Câtă vreme

există acte la dosar, planşe foto, acele planşe foto au fost efectuate; datează până în momentul

încheierii contractului cu M, face pe deplin dovada că îmbunătăţirile au fost făcute de asociaţie. La

momentul respectiv acel preţ are derizoriu faţă de piaţă, acesta de proprietar sub condiţie

rezolutorie. Îmbunătăţirile sunt făcute de A H PENTRU U, să se constate că este interzisă

cesiunea de datorie, această chestiune excede oricum cauzei, admiterea cererii vizavi de obligarea

la plată a pârâtului G cu privire la îmbunătăţiri. Cu cheltuieli de judecată, precizând că va depune

o copie a chitanţei.

Apărătorul reclamanţilor arată că pentru acele îmbunătăţiri nu au venit cu nici o dovadă,

ulterior au venit cu nişte facturi care au fost formale şi este absurd să se spună că G trebuia să

plătească îmbunătăţiri.

Apărătorul pârâtului, avocat F R arată că nu sunt dovezi care să confirme o altă situaţie de

fapt, iar legat de cesiunea de datorie este o înţelegere care nu poate fi interzisă, ei solicită de la

actualul proprietar o sumă de bani, să se stabilească care persoană să achite suma de bani.

Apărătorul pârâtei A H PENTRU U arată că pentru susţinerile făcute nu există dovezi,

facturi, devize de lucrări expertul nu a verificat care sunt probele şi este problema expertului care

nu a citit depoziţiile martorilor, iar actele doveditoare sunt depuse până la momentul efectuării

expertizei de specialitate şi solicită instanţei să se constate că au făcut defalcat aceste lucrări.

Apărătorul pârâtului, avocat FR arată că numai dacă exista proces – verbal de recepţie

acesta era o dovadă.

Apărătorul pârâtei A H PENTRU U arată că în privinţa acelor îmbunătăţiri ale petenţilor

nu există nici o dovadă.

INSTANŢA

În ceea ce priveşte cererea de reexaminare formulată de expertă, raportat la motivarea

acesteia, cât şi depunerea completării la raportul de expertiză, asupra căreia nu au fost formulate

obiecţiuni, urmează a fi admisă şi va fi revocată sancţiunea cu amenda judiciară aplicată acesteia

prin încheierea de şedinţă din data de 16.03.2011, în prezentul litigiu, în baza disp. art. 1085 din C.

proc. civ.

Asupra cauzei de faţă, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la

data de 14.04.2009 sub nr. 4409/280/2009 reclamanţii M M şi M Irina E, ambii domiciliaţi în

com. O, bl., sc., ap., jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâţii: G I D, domiciliat în mun. Piteşti, AP,

nr. 3, bl., sc., et. , ap. , jud. Argeş şi AH Pentru U, cu sediul în mun. Piteşti, str. S, bl., sc, ap., jud.

Argeş, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să fie obligată pârâta

asociaţie la: restituirea sumei de 3.686 lei reactualizată la data plăţii efective, reprezentând preţul

primit pentru apartamentul nr. situat în com. O, bl., sc., jud. Argeş, imobil de care au fost evinşi;

la restituirea diferenţei dintre preţ şi sporul de valoare dobândit de imobil între momentul

încheierii contractului de vânzare – cumpărare şi cel al producerii evicţiunii, reactualizat la data

plăţii efective; la restituirea sumei de 2.422,5 lei, reactualizată la data plaţii efective, reprezentând

cheltuieli de judecată, onorariu avocat şi taxe de timbru, cheltuieli efectuate în dosarul nr.

9145/280/2007, cât şi obligarea pârâtului persoană fizică la plata contravalorii îmbunătăţirilor

efectuate în imobilul mai sus arătat.

În subsidiar, în măsura în care terţul evingător, respectiv G I D nu va fi obligat să

plătească aceste cheltuieli, să fie obligat garantul pentru evicţiune, respectiv pârâta A H pentru U

la plata acestor despăgubiri către reclamanţi, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că: prin sentinţa civilă nr. 2488/22.04.2008

pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 9145/280/2007, definitivă şi irevocabilă prin

decizia civilă nr. 634/R/03.04.2009 a Tribunalului Argeş, s-a admis în parte acţiunea formulată de

pârâtul G I D şi au fost obligaţi aceştia să lase în deplină proprietate şi posesie apartamentul nr. 1

situat în com. O, bl. sc., jud. Argeş; imobilul în discuţie a fost cumpărat prin contractul de

vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 405/31.03.2006 de la pârâta A H pentru Umanitate;

obiectul acţiunii dosarul nr. 9145/280/2007 l-a constituit şi constatarea nulităţii absolute a

contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 405/31.03.2006, însă acest capăt de

cerere a fost respins considerându-se că acest act a fost valabil încheiat; în calitatea lor de

cumpărători de bună – credinţă au efectuat la imobilul respectiv mai multe îmbunătăţiri pe care le-

au enumerat.

S-a relevat şi că: având în vedere că aceste îmbunătăţiri profită terţului evingător, acesta

trebuie obligat la plata contravalorii lor, acestea având caracterul unor cheltuieli necesare şi utile;

raportat la evingerea petenţilor, pârâta asociaţie trebuie să restituie preţul primit, cât şi diferenţa

dintre acesta şi sporul de valoare dobândit de imobil ca urmare a evoluţiei pieţei imobiliare, cât şi

cheltuielile de judecată din litigiul anterior.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1336 şi urm. din C.civ., art. 484 din C.civ., art.

274 din C.proc.civ.

Anexat acţiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 6-24), iar la data de 17.04.2009 se

depune, de către reclamanţi, cerere de modificare a acţiunii iniţiale prin care au solicitat şi

instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului în litigiu până la achitarea integrală a

despăgubirilor datorate de pârâţi.

La termenul din data de 24.06.2009 pârâta A H pentru Umanitate a formulat cerere de

intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat: obligarea pârâtului G să restituie sporul de

valoare, actualizat cu indicele de inflaţie până la plata efectivă, a apartamentului; obligarea

reclamanţilor la plata folosinţei apartamentului pe perioada cuprinsă între data încheierii

contractului şi data rămânerii irevocabile a sentinţei nr. 2488/22.04.2008, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că: la data de 11.07.2005 a achiziţionat pârâta asociaţie, de la

numiţii M F şi M L E, cu suma de 5.000 lei, apartamentul în litigiu; la acest imobil, având în

vedere starea deplorabilă în care se afla, s-au efectuat reparaţii capitale şi îmbunătăţiri în ceea ce

priveşte dotările; la data de 31.03.2006 reclamanţii din prezenta cauza au cumpărat apartamentul

respectiv la un preţ social de 24.500 lei; acest preţ a fost stabilit având în vedere sprijinul adus în

realizarea reabilitării şi de către cumpărători, pe lângă faptul că nivelul respectiv este unul minimal

avându-se în vedere situaţia financiară a celeilalte părţi contractante; ulterior în cadrul dosarului

nr. 9145/280/2007, prin hotărârea nr. 2488/22.04.2008, definitivă şi irevocabilă prin respingerea

căii de atac, s-a constatat că, adevăratul proprietar al imobilului este G I D care cumpărase acelaşi

apartament de la numiţii M F şi M A, aceştia vânzând bunul de doua ori, a doua oară către numiţii

M F şi M L, reţinând totodată şi buna – credinţă a A H pentru U, aceasta neavând cunoştinţa în

momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului despre litigiile şi

contradicţiile existente; cel care a rămas proprietar al apartamentului, respectiv pârâtul – persoană

fizică din prezenta cauză, are obligaţia de a restitui cheltuielilor de reabilitare efectuate şi a

contravalorii manoperei; majoritatea renovărilor şi îmbunătăţirilor indicate în acţiune sunt

efectuate de intimata asociaţia, iar nu de petenţi.

În drept, au fost invocate disp. art. 480 şi urm. din C. civ., art. 49 şi urm. din C. proc. civ.,

art. 274 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 24.06.2009 a fost calificată cererea pârâtei asociaţie ca

fiind în fapt o cerere reconvenţională, iar la termenul din 04.11.2009 s-au admis cererile de

probatorii formulate de părţi.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu, cea testimonială (au fost

audiaţi martorii A N, A C G, S C, N M – filele 120-123), expertiză tehnică în specialitatea

construcţii.

La termenul din 14.04.2010 s-a invocat în scris de către pârâtul G I excepţia lipsei calităţii

procesuale pasive, apreciindu-se de către acesta că în calitate de proprietar nu s-a cerut acordul

său pentru efectuarea îmbunătăţirilor.

La termenul de judecată din data de 04.05.2011 s-au formulat concluzii asupra excepţiei şi

fondului cauzei.

Raportat la disp. art. 137 din C. proc. civ. instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra

excepţiei.

Calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea între persoana pârâtului şi persoana care

este obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

Conform cererii de chemare în judecată, cât şi cererii reconvenţionale, pârâtul GI D a fost

chemat în judecată în calitate de pârât, solicitându-se instanţei obligarea acestuia la plata

contravalorii îmbunătăţirilor aduse la apartamentul pe care îl deţine în proprietate.

Astfel, era necesar a se proba de către petenţi şi intimata – asociaţie că pârâtul de mai sus

este proprietarul bunului, iar acestuia i s-au adus mai multe îmbunătăţiri.

O astfel de dovadă a fost efectuată în prezenta cauză, după cum se va analiza pe larg şi

mai jos, prin martorii audiaţi, expertiza efectuată şi copia sentinţei civile nr. 2488/22.04.2008 a

Judecătoriei Piteşti (filele 6, 7).

Rezultă că, pârâtului G, în calitate de proprietar al imobilului în care s-au încorporat mai

multe îmbunătăţiri (lucrări de renovare şi utilare), îi revine obligaţia de a plăti contravaloarea

acestora, existând astfel identitate între persoana sa şi persoana obligată în raportul juridic dedus

judecăţii.

Pentru aceste motive, în baza disp. art. 109 din C. proc. civ., se va respinge excepţia lipsei

calităţii procesuale pasive a pârâtului G.

Având în vedere probele administrate în cauză, urmează ca instanţa să admită în parte atât

acţiunea, cât şi cererea reconvenţională, pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse de către reclamanţi se constată că, aceştia au cumpărat, prin

contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 405/31.03.2006 la B.N.P.A. Toma Denis

Radu şi Bogos Nicoleta Romaniţa (filele 8-10), dreptul de proprietate asupra unui apartament

situat în com. O, bloc R, nr. parter, ap., jud. Argeş, contra unui preţ de 24.500 lei, preţ care urma

să fie achitat în rate lunare, vânzătoare fiind pârâta A H pentru U.

Raportat la copiile chitanţelor de la filele 11-17 se constată că, petenţii M au achitat din

preţul de mai sus suma totală de 3.686 lei.

În urma unui litigiu în care au avut calitatea de părţi atât reclamanţii cât şi pârâţii din

prezenta cauză, cu nr. 9145/280/2007 al Judecătoriei Piteşti, s-a pronunţat sentinţa civilă nr.

2488/22.04.2008 (filele 6,7), prin care numiţii M M şi M I E au fost obligaţi să lase în deplină

posesie şi proprietate reclamantului G I D apartamentul nr. 1 situat în comuna O, bloc , scara ,

jud. Argeş şi să-i plătească cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1.422,5 RON.

Pentru a se de adopta această soluţie s-au reţinut de către instanţă şi următoarele:

„Comparând titlurile de proprietate invocate de părţi, respectiv înscrisul sub semnătură privată

încheiat la data de 15.05.2003, consolidat prin sentinţa civilă nr. 386/2006, invocat de reclamant

şi contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 405/2006 întemeiat pe contractul

autentificat sub nr. 822/23.02.2005 constatat nul prin sentinţa anterior menţionată, invocat de

pârâţii M, având în vedere inclusiv faptul că reclamantul a solicitat Oficiului de şi

Publicitate Imobiliară Argeş prin cererea înregistrată sub nr. 16476/1.07.2005 înscrierea litigiului

ce a format obiectul dosarului nr. 1516/200 al Judecătoriei Piteşti iar neefectuarea menţiunii în

termen legal nu-i este imputabilă, instanţa apreciază că este preferabil titlul de proprietate invocat

de reclamant.”.

Astfel, reclamanţii de astăzi au fost evinşi de către pârâtul G, pârâta – asociaţie, în calitatea

sa de vânzătoare, neîndeplinindu-şi obligaţia de garanţie.

Evicţiunea reprezintă pierderea proprietăţii lucrului, în total sau în parte, sau tulburarea

cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar. Conform disp. art. 1337 din C. civ.:

„Vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare, a răspunde către

cumpărător de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde

supus acel obiect şi care n-ar fi declarate la facerea contractului.”.

S-a activat obligaţia de garanţie contra evicţiunii având în vedere că: a existat o tulburare

de drept (s-a invocat un drept de proprietate de către pârâtul G, în cadrul unei acţiuni în

revendicare); cauza evicţiunii este anterioară vânzării (a probat acelaşi pârât, după cum s-a reţinut

în litigiul anterior, un drept de proprietate anterior şi preferabil); cauza evicţiunii nu a fost

cunoscută de către cumpărători (reclamanţii din această cauză).

Având în vedere că evicţiunea a fost totală, au devenit incidente în ceea ce o priveşte pe

pârâta – asociaţie dispoziţiile art. 1341 din C. civ., respectiv: „Art. 1341 Când vânzătorul este

răspunzător de evicţiune, cumpărătorul, dacă este evins, are dreptul a cere de la vânzător: 1.

restituirea preţului; 2. fructele, dacă este dator a le întoarce proprietarului care l-a evins; 3. spezele

instanţei deschise de dânsul în contra vânzătorului şi ale celei deschise de evingător în contra sa;

4. daune-interese şi spezele contractului de vânzare.”.

Astfel, pentru neîndeplinirea obligaţiei de garanţie, pârâta asociaţie are obligaţiile: de a

restitui preţul (după cum s-a arătat s-a achitat numai suma de 3.686 lei), de a plăti cheltuielile de

judecată la care petenţii au fost obligaţi în litigiul anterior (spezele instanţei – în sumă de 1.422,5

lei), cât şi cele care le efectuează în prezenta cauză, cât şi a daunelor – interese.

Acordarea actualizată a sumei datorate cu titlu de preţ achitat nu constituie decât aplicarea

corectă a dispoziţiilor art. 1073 C. civil, respectiv a dreptului creditorului la îndeplinirea exactă a

obligaţiilor, actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie constituind o practică constantă a

instanţelor de judecată, născută din nevoia de a apăra drepturile creditorilor într-o economie a

cărei instabilitate a determinat dispariţia sau cel puţin atenuarea principiului nominalismului

monetar.

Daunele – interese se stabilesc în conformitate cu disp. art. 1344, 1350 din C. civ.,

respectiv: „Art. 1344 Dacă lucrul vândut se află, la epoca evicţiunii, de o valoare mai mare, din

orice cauză, vânzătorul este dator să plătească cumpărătorului, pe lângă preţul vânzării,

excedentele valorii în timpul evicţiunii.”; „Art. 1350 Chestiunile de daune-interese ce ar rezulta

din neexecutarea vânzării şi care nu sunt prevăzute aici se vor decide după regulile generale ale

convenţiilor.”.

Din probele administrare a rezultat că bunului apartament i-au fost aduse mai multe

îmbunătăţiri, acestea fiind identificate pe larg în raportul de expertiză întocmit de către ing. G M

(filele 190, 191), şi fiind evaluate la suma totală de 18.256 lei (reclamanţii – 3.661 lei, pârâta

asociaţie – 14.595 lei).

Instanţa nu va reţine concluziile expertei şi nici depoziţia martorului A N raportat la

înscrisurile depuse de pârâta asociaţie.

Aceasta a prezentat instanţei facturile şi chitanţele emise în urma achiziţionării a diferite

materiale (filele 83-114), iar nu reclamanţii (aceştia nu au putut prezenta nici cel puţin un singur

act).

În cazul în care petenţii ar fi efectuat diferite lucrări pe cont propriu, după cele efectuate

de către asociaţia pârâtă, ar fi putut prezenta diferite documente prin care au achiziţionat

materialele folosite, ceea ce însă nu au efectuat; chiar dacă nu ar mai fi păstrat acele acte se puteau

solicita copii de la diferitele de la care le-ar fi cumpărat.

Instanţa va reţine că numai pârâta asociaţie a efectuat îmbunătăţiri la bunul imobil

apartament aparţinând pârâtului G, în baza unei înţelegeri cu reclamanţii şi a obiectului său de

activitate.

Depoziţia martorului A (fila 120), este contrazisă de către depoziţiile martorilor A şi S

(filele 121, 122), aceasta fiind în mod evident subiectivă.

Mai mult decât atât, acesta nu a putut preciza decât că reclamanţii ar fi efectuat anumite

lucrări, iar nu şi persoanele care ar fi achiziţionat materialele, petenţii, după cum s-a precizat,

nereuşit a proba achiziţionarea acestora; aceste lucrări erau efectuate în baza unei înţelegeri cu

pârâta – tabelul de pontaj de la fila 133.

Faptul că, intimata a prezentat unele facturi pentru materiale, superioare cantitativ celor

folosite, nu duce la concluzia că acestea ar fi fost achiziţionate în alt scop, existând posibilitatea să

se fi cumpărat aceste produse pentru mai multe lucrări, în mod global, eventual pentru a se

diminua cheltuielile de transport.

Cu toate acestea, raportat la depoziţiile celor trei martori de mai sus, în ceea ce priveşte

starea apartamentului anterior începerii lucrărilor (grav deteriorat, fără geamuri, uşi, tencuieli

interioare, instalaţii, etc.), cât şi planşele foto depuse de petenţi (filele 18-23), se constată că,

sporul de valoare al bunului înstrăinat de către pârâta asociaţiei îl constituie chiar valoarea

îmbunătăţirilor aduse acestuia; prin aceste lucrări a crescut valoarea bunului.

Reclamanţii nu au reuşit a proba, prin dovezile administrate, un alt spor de valoare

dobândit de bunul apartament, urmând ca instanţa să reţină ca „excedentele valorii în timpul

evicţiunii” suma de 18.256 lei.

De asemenea, pârâtul G nu a reuşit a proba o stare anterioară bună a apartamentului.

În baza prevederilor citate mai sus, urmează ca pârâta asociaţie să fie obligată şi la plata

sumei de 14.595 lei, reprezentând sporul de valoare al bunului apartament; instanţa s-a oprit la

această valoare având în vedere cererea de majorare a pretenţiilor formulată de petenţi (fila 42); s-

au majorat pretenţiile la valoarea stabilită de expertă pentru lucrările efectuate de petenţi, la suma

de 14.595 lei.

În ceea ce priveşte celelalte cereri ale reclamanţilor, raportat la concluziile de mai sus

privind persoana care a efectuat îmbunătăţirile la bunul imobil, se vor respinge.

Aceştia nu sunt îndrituiţi să beneficieze de plata sumei reprezentând contravaloarea

îmbunătăţirilor, de la pârâtul G, proprietar al imobilului, atât timp cât nu au fost cei care au

efectuat cheltuieli în acest sens, ci pârâta asociaţie.

De asemenea, prin sentinţa pronunţată în litigiul anterior reclamanţii de astăzi au fost

obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de numai 1.422,5 lei, iar nu 2.422,5 lei, cât au

solicitat în prezenta cauză.

După cum s-a analizat mai sus, sporul de valoare îl reprezintă chiar contravaloarea

îmbunătăţirilor aduse apartamentului, nefiind întemeiată nici solicitarea plăţii acesteia de la pârâta

asociaţie.

Mai mult decât atât, dreptul de retenţie este un drept de garanţie imperfect, în virtutea

căruia cel care deţine un bun al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să reţină lucrul

respectiv, să refuze restituirea, până ce titularul bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu

conservarea, întreţinerea şi îmbunătăţirea bunului.

Instanţa a reţinut deja că pârâta este cea care a efectuat cheltuielile cu conservarea,

întreţinerea şi îmbunătăţirea bunului, iar nu petenţii, astfel că aceştia din urmă nu pot invoca un

drept de retenţie.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională se constată că aceasta este numai în parte

întemeiată.

Reclamanţii nu pot fi obligaţi la plata lipsei de folosinţă a apartamentului pentru perioada

dintre încheierea contractului şi data producerii evicţiunii, având în vedere că, pentru această

perioadă, ei au fost proprietarii (faţă de pârâta – asociaţie).

Prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat între petenţi şi intimata de mai sus s-a

transmis, de la data încheierii acestei convenţii, dreptul de proprietate către reclamaţii –

cumpărători, pârâta – vânzătoare nemaideţinând în patrimoniu un astfel de drept.

Rezultă că, aceasta nu poate solicita o lipsă de folosinţă în ceea ce priveşte bunul înstrăinat

şi care nu se afla în patrimoniul său, raportat şi la prevederile art. 1324 din C. civ., respectiv:

„Lucrul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul vânzării. Din acea zi toate

fructele sunt ale cumpărătorului.”.

Această pretenţie va fi respinsă.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtului G I D la plata sporului de valoare adus

apartamentului care îi aparţine, se constată că este întemeiată, raportat la disp. art. 482 din C.

proc. civ. („Art. 482 Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce

lucrul şi asupra tot ce se uneşte, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest

drept se numeşte: drept de accesiune.”).

Astfel, intimatul G. este cel care, în urma admiterii acţiunii în revendicare, va beneficia de

bunurile încorporate în imobilul său, bunuri ce nu ar fi posibil să se despartă fără a fi deteriorate

(tencuieli, uşi de numite mărimi, instalaţie electrică, instalaţie sanitară, etc.).

Nu se va reţine susţinerea pârâtului de mai sus, cum că anumite bunuri ar putea fi luate,

respectiv jaluzelele; acestea au fost comandate şi furnizate raportat la anumite dimensiuni ale

diferitelor ferestre ale respectivului apartament.

Astfel, pârâtul care beneficiază de îmbunătăţirile aduse bunului său, de către pârâta

asociaţie, va fi obligat, în baza disp. legale citate şi a principiului îmbogăţirii fără justă cauză, la

plata sumei de 14.712 lei.

La această din urmă sumă s-au majorat pretenţiile de către intimata – asociaţie prin

cererea de la fila 193.

În baza disp. art. 274, 276 din C. proc. civ., se vor compensa în parte cheltuielile de

judecată efectuate de reclamanţi şi pârâta – asociaţie (pârâtul G. nu a probat efectuarea de astfel

de cheltuieli), raportat la modalitatea în care s-au reţinut susţinerile părţilor şi expusă mai sus,

urmând ca aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 752 lei, către petenţi, iar pârâtul să fie

obligat la plata sumei de 519 lei, către pârâta – reclamantă. Ambele cereri au fost admise numai în

parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de reexaminare formulată de experta G. M.

Revocă sancţiunea cu amenda judiciară aplicată acesteia prin încheierea de şedinţă din

data de 16.03.2011, în prezentul litigiu.

Irevocabilă în privinţa dispoziţiei de mai sus.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii M M şi M I E, ambii domiciliaţi în

com. O, bl. , sc. , ap. , jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâţii: G I D, domiciliat în mun. Piteşti, A

P, nr. , bl. , sc. , et. , ap. , jud. Argeş şi A H PENTRU U, cu sediul în mun. Piteşti, str. S, bl. , sc. ,

ap. , jud. Argeş.

Obligă pârâta – asociaţie să plătească reclamanţilor suma de 3.686 lei, actualizată cu

indicele de inflaţie la data plăţii efective, reprezentând preţ achitat.

Obligă pârâta – asociaţie să plătească reclamanţilor suma de 14.595 lei, reprezentând

sporul de valoare al bunului apartament.

Obligă pârâta – asociaţie să plătească reclamanţilor suma de 1.422,5 lei, reprezentând

contravaloare cheltuieli de judecată din litigiul în care petenţii au fost evinşi.

Obligă pârâta – asociaţie la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 752 lei, către

reclamanţi, rezultate în urma compensării parţiale.

Respinge celelalte pretenţii.

Respinge celelalte pretenţii.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă A H

PENTRU U.

Obligă pârâtul G I D la plata sumei de 14.712 lei, către pârâta – reclamantă asociaţie,

reprezentând contravaloare îmbunătăţiri aduse imobilului.

Obligă pârâtul G I D la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 519 lei, către pârâta –

reclamantă, rezultate în urma compensării parţiale.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 04 Mai 2011.

Preşedinte,

M S

Grefier,

L M

Red. M.S.

Tehn. L.B. 13 Mai 2011

6/ex.