Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cererii formulată de reclamanta SC A. C. Y P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL, având ca obiect, pretenţii.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare se constată lipsa părţilor.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 29.11.2011, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise şi, faţă de lipsa de timp pentru deliberare, văzând şi dispoziţiile art.146 Cod de procedură civilă şi art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunţarea la data de 6.12.2011.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 5754/62/2011, la data de 26.04.2011, reclamanta SC A. C. Y P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC D. SRL P. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceasta să fie obligată la plata echivalentul în lei la data achitării al sumei de 199.214 euro+TVA, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr. 11/23.03.2010, încheiat la Braşov, care a fost modificat succesiv prin actele adiţionale din data de 14.04.2010 şi 14.04.2010, încheiate la Bucureşti. În baza acestui contract, reclamanta a arătat că, în calitate de prestator, şi-a asumat obligaţia de a reabilita termic un număr de 121 de blocuri din Braşov, iar în vederea executării lucrării pârâta avea obligaţia de a achita suma de 18.387.11 euro+TVA, din care un avans de 40% pentru lucrările de organizare de şantier şi începerea lucrărilor., 40% după justificarea costurilor etapei anterioare şi 20% după justificarea lucrărilor pentru procentul de 80%.
Reclamanta a mai arătat că în baza acestui contract a încheiat două înţelegeri cu două societăţi de naţionalitate spaniolă, în scopul îndeplinirii contractului.
Prin actele adiţionale, reclamanta a arătat că a acceptat să achite pârâtei suma de 99.607 euro+TVA, ce urma a fi restituită de către aceasta la data plăţii avansului stipulat prin contract, dar nu mai târziu de data de 15.05.2010, sumă necesară pentru ca pârâta să achite lucrările de proiectare aferente executării contractului dintre părţi. În cazul nerespectării acestui termen pârâta şi-a asumat obligaţia de a achita dublul sumei astfel primite.
Reclamanta a mai arătat că după semnarea actelor adiţionale pârâta nu şi-a mai respectat obligaţiile, astfel că la data de 10.06.2010 a somat-o pe pârâtă să îşi îndeplinească obligaţiile, dar aceasta nu a comunicat nici un răspuns.
De asemenea, a mai arătat că pârâta nu a restituit suma solicitată prin prezenta acţiune, deşi pentru aceste pretenţii a încercat concilierea directă în condiţiile art. 720 ind. 1 c.pr.civ.
În drept a fost invocată aplicarea art. 969 c.civ.
În probaţiune, reclamanta a depus la dosar în copie, înscrisuri şi a solicitat, iar instanţa a încuviinţat şi s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei (filele 110-113). Reclamanta a renunţat la administrarea probelor testimonială şi cu expertiza tehnică specialitatea contabilitate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10.273,09 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Pârâta, prin întâmpinare (filele 83-84), a solicitat respingerea acţiunii reclamantei.
În susţinerea acestei poziţii procesuale a arătat că a avut relaţii comerciale cu reclamanta, dar că efectuarea plăţii prevăzute în contract depindea de predarea proiectului de către firma de proiectare. Cu privire la suma de 114.842,2 euro pârâta a arătat că a primit de la reclamantă această sumă, dar că a transferat-o în conturile în contul firmelor colaboratoare şi a persoanelor fizice care au prestat diverse servicii în vederea derulării contractelor.
Pârâta a mai arătat că derularea contractului nu a mai fost posibilă datorită apariţiei crizei financiare, ce reprezintă un eveniment imprevizibil şi de neînlăturat.
Pârâta nu a formulat cereri în probaţiune, iar în drept a invocat aplicarea art. 1025 c.civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr. 11/23.03.2010, la Braşov (filele 6-18), contract ce a fost modificat succesiv prin actele adiţionale din data de 14.04.2010 şi 14.04.2010, încheiate la Bucureşti.
În baza acestui contract, reclamanta, în calitate de prestator, şi-a asumat obligaţia de a reabilita termic un număr de 121 de blocuri din Braşov, iar în vederea executării lucrării pârâta, în calitate de beneficiar, avea obligaţia de a achita suma de 18.387.11 euro+TVA, din care un avans de 40% pentru lucrările de organizare de şantier şi începerea lucrărilor, 40% după justificarea costurilor etapei anterioare şi 20% după justificarea lucrărilor pentru procentul de 80%.
Prin actul adiţional nr. 2/23.03.2010 (filele 19-26) reclamanta a acceptat să plătească „pentru” pârâta – beneficiară o „sumă unică de 99.607 Euro+TVA” până la data de 23.04.2010, cu obligaţia în sarcina beneficiarului de a restitui această sumă „odată cu plata avansului de 40% prevăzut la art. 4 din contract, dar nu mai târziu de data de 15.05.2010, în caz contrar beneficiarul fiind obligat să restituie dublul sumei”.
Aceste acte nu au fost contestate de către pârâtă, prin răspunsurile la interogatoriu aceasta recunoscând că a semnat aceste acte, prin reprezentant legal şi că nu a achitat avansul de 40% prevăzut la art. 4 din contract datorită crizei economico-financiare, situaţie care a împiedicat-o să obţină finanţarea lucrărilor contractate.
Reclamanta a făcut dovada că a virat în contul pârâtei suma totală de 114.842,2 euro, în două tranşe (filele 76-77).
În drept, potrivit art. 969 c. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi conform art. 970 c. civ. trebuie executate cu bună credinţă.
Prin urmare, văzând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de restituire a sumei de 99.607 Euro+TVA până la data de 15.05.2010, instanţa constată că pârâta datorează reclamantei dublul acestei sume, conform clauzei asumate prin actul adiţional.
Nu are relevanţă susţinerea pârâtei că această sumă a fost utilizată pentru servicii referitoare la contractul de prestări servicii încheiat de părţi, câtă vreme şi-a asumat obligaţia restituirii sumei avansate de reclamantă cu titlu de împrumut, în vederea îndeplinirii acestor lucrări. Din interpretarea clauzei contractuale rezultă clar că aceste cheltuieli erau în sarcina beneficiarului – societatea pârâtă, reclamanta acordându-i această sumă numai cu titlu de împrumut, ce trebuia rambursat fie la data plăţii avansului de 40% prevăzut la art. 4 din contract (plată care nu a mai avut loc conform răspunsului la interogatoriu), fie cel mai târziu la data de 15.05.2010.
Nu poate fi reţinută nici apărarea pârâtei că nerespectarea clauzelor contractuale se datorează crizei economico-financiare.
Doctrina şi practica judiciară consideră în unanimitate că forţa majoră este o împrejurare de fapt imprevizibila şi de neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv şi fără nicio culpa din partea debitorului executarea obligaţiei contractuale a acestuia (practic, imposibilitatea obiectiva de a obligaţiei, determinate, în lipsa oricărei culpe a debitorului, de un eveniment de forţă majoră). Orice caz de forţă majoră trebuie să fie atestat în mod oficial de instituţii ale statului care emit certificate speciale în acest sens, în România, cazurile forţă majoră fiind certificate exclusiv de către Camera de Comerţ şi Industrie din România, care la rândul sau are obligaţia să obţină avize prealabile de la autorităţile administraţiei publice sau alte organisme ale statului, după caz.
Or, criza economică-financiară nu este o împrejurare „absolut imprevizibilă şi absolut invincibilă”, nefiind certificată conform celor reţinute mai sus.
Pentru toate aceste considerente, instanţa constată că acţiunea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă şi, în consecinţă, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 199.214 euro+TVA.
Constatând culpa procesuală a pârâtei în promovarea prezentei acţiuni, instanţa urmează ca, în temeiul art. 274 c.pr.civ., să o oblige şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cauză cu titlu de taxe judiciare de timbru conform dovezilor depuse la dosar (fila 62).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Admite acţiunea promovată de către reclamanta SC A. C. Y P. SRL, cu sediul ales în Bucureşti, str. N. T., nr. x, bl. M37, sc. D, ap. 114, sector 3 (la av. P. L.), în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL, cu sediul în P.N., str. G. D., nr. 434, jud. N..
Obligă pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei la data plăţii al sumei de 199.214 euro+TVA şi suma de 10.278,09 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.12.2011.
