Titlu: pretentii
Data speţă: 23.11.2010
Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2010 sub nr. 1463/199/2010 formulată de reclamanta SC T. IFN SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC T. SRL prin care se solicita obligarea acesteia,la plata sumei de 1.470 lei reprezentând plată nedatorată şi cheltuieli de judecata.
Acţiunea a fost legal timbrată.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat în esenţă că între părţi s-au stabilit relaţii de colaborare în sensul că s-au încheiat contracte de vânzare cumpărare pentru bunuri de folosinţă îndelungată comercializate cu persoanele fizice. Facturile aferente bunurilor achiziţionate de către clienţi, emise pe numele acestora erau achitata de aceasta în contul pârâtei. Întrucât s-a încheiat relaţii de colaborare cu o societate comercială cu nume asemănător debitoarei suma a fost achitată în contul acelei societăţi şi nu în contul debitoarei. Consideră că în aceste condiţii se află în situaţia de a fi efectuat o plată nedatorată.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoz. art.992-997 şi art.82,112,274 cod procedură civilă,iar în temeiul art 242 C.P.Civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susţinerea acţiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri. Părţile, deşi legal citate,nu s-au prezentat in instanta.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Între părţi au existat relaţii comerciale prin care reclamanta a finanţat cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată comercializate de pârâtă.
Facturile aferente bunurilor achizitionate de catre clienti prin finantarea oferita de reclamantă, emise pe numele acestora, erau achitate de către T. în contul S.C. T..R.L.
In derularea activitatii sale reclamanta mai încheiat însă relaţii de colaborare similare si cu o alta societate comerciala cu un nume asemănător, respectiv S.C. T.S.R.L. care a emis si a expediat factura nr. 1314687 din data de 14.08.2006 in valoare de 3.500 lei.
Având în vedere asemănarea dintre denumirile celor doua societăţi si relaţiile colaborare cu ambele, aşa cum rezulta din factura mai sus menţionată şi ordinul de plata ataşat,aceasta suma a fost achitata de către reclamantă din eroare la data de 16.08.2006 in contul xxx aparţinând S.C. T.S.R.L. si nu către emitentul facturii, S.C. T.S.R.L.
Fata de cele arătate, urmează a se verifica îndeplinirea cerinţelor legale cuprinse în art.992,993 C.civ., în conformitate cu care „cel ce din eroare sau cu ştiinţa primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit”, iar „acela care din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetiţiune în contra creditorului”.
Pentru a se naşte raportul juridic în temeiul căruia să existe obligaţia de restituire având la baza faptul licit al plăţii nedatorate, se cer îndeplinite următoarele condiţii: prestaţia pe care solvensul a executat-o sa fi fost facuta cu titlu de plata; datoria în vederea careia s-a facut plata sa nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens si accipiens; plata sa fi fost facuta din eroare.
Prima conditie, privitoare la faptul ca prestatia executata sa aiba semnificatia juridica a unei plati, este realizata în cauza, întrucât reclamanta, în calitate de solvens, a achitat suma de 3.500 lei cu intentia de a plăti factura emisă de SC T. SRL.
Cerinta inexistentei datoriei este îndeplinita, de asemenea, pentru ca reclamanta a platit suma aratata catre pârâta, în calitate de accipiens, urmarind stingerea unei obligatii care în realitate nu-i incumba fata de aceasta. Altfel spus, datoria în cuantum de 3.500 lei exista în patrimoniul societatii SC T. SRL, fiind valabila din punct de vedere juridic, însa creditorul acesteia nu era pârâta, ci societatea SC T. SRL Prin urmare, chiar daca s-a facut plata unei datorii existente, obligatia de restituire se poate naste, deoarece plata nu a fost facuta creditorului, ci altei persoane.
În fine, conditia efectuarii platii din eroare rezulta din compararea celor ordinelor de plata şi a facturilor, reclamanta actionând cu credinta eronata ca suma de 3.500 lei este virata în contul societatii creditoare SC T. SRL, iar nu în contul pârâtei.
Faptul ca acest cont in care a fost virata suma de 3.500 lei in mod eronat de catre reclamantă apartine S.C. T.S.R.L. rezulta din factura emisa de catre societatea parata in data de 23.11.2007, prin care s-a realizat o compensare partiala a sumei datorate institutiei noastre de catre S.C. T..
In conditiile in care S.C. T.SR.L. nu a emis niciodata o factura in valoare de 3.500,00 lei, care sa fi trebuit sa fie achitata de catre TBI plata efectuata in data de 16.08.2006 reprezinta o plata nedatorata si prin urmare se impune a fi restituita reclamantei.
Fata de cele aratate, instanta considera ca sunt îndeplinite în cauza conditiile prevazute de art.992, 993 C.civ., fiind probata existenta obligatiei de restituire în sarcina pârâtei, în calitate de accipiens catre reclamanta, în calitate de solvens, având ca fundament juridic faptul licit al platii nedatorate.
In consecinta, in raport de aceste considerente, instanta va admite acţiunea şi va dispune obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.470 lei reprezentând plată nedatorată.
În temeiul art.274 C.P.Civ va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Red. A.N.T
