R O M Â N I A
JUDECĂTORIA HUŞI – JUDEŢUL VASLUI
Sentinţa civilă Nr. 335/2011
Şedinţa publică de la 13 Aprilie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Grefier
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul X.X. în contradictoriu cu pârâţii Y.Y., având ca obiect pretenţii – drept de creanţă.
La apelul nominal făcut în ziua pronunţării lipsesc părţile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei faptul că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 30 martie 2011, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi. La cererea formulată de apărătorul reclamantului şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar note de concluzii scrise, instanţa a amânat pronunţarea la 06 aprilie 2011 şi apoi pentru azi, 13 Aprilie 2011.
În termenul de pronunţare apărătorul reclamantului a comunicat la dosar note de concluzii scrise.
S-au studiat actele şi lucrările din dosar.
După studiu şi deliberare instanţa dă sentinţa de faţă.
I N S T A N Ţ A
Asupra acţiunii civile de faţă;
Prin cererea civilă înregistrată la această instanţă sub nr.2094/244/2009, reclamantul X.X. i¬-a chemat în judecată pe pârâţii Y.Y., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să dispună:
– obligarea pârâţilor la plata contravalorii îmbunătăţirilor pe care le-a adus apartamentului, proprietatea lor, situat în HUŞI. Valoarea acestor îmbunătăţiri în mod provizoriu este în cuantum de 10.000 lei, până la efectuarea unei expertize în construcţii. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost cununat religios cu fiica pârâţilor, C.M.D., trăind în concubinaj cu aceasta din anul 2003. La data de 02.12.2008, aceasta a decedat într-un tragic accident în Italia. Începând din anul 2006, reclamantul a făcut îmbunătăţiri în apartamentul, proprietatea pârâţilor, situat în Huşi, apartament dobândit de aceştia cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 1228 din 10 iunie 1999. Îmbunătăţirile le-a făcut exclusiv cu banii proprii. Prin înţelegerea cu ginerele respectiv fiica pârâţilor, reclamantul le trimitea acestora bani pentru a angaja meseriaşi să efectueze îmbunătăţirile pe care i le solicita, la apartament. De asemenea, a mobilat apartamentul cu mobilă din Italia sau cumpărată din România. Îmbunătăţirile efectuate la apartament au constat în: -refăcut instalaţia electrică; refăcut instalaţia de apă şi canalizare; centrala termică şi instalaţia pentru încălzire; pereţi din rigips în toată casa; înlocuit uşa de la intrare şi toate uşile interioare; geamuri termopan; sufrageria modificată: balcon închis cu termopan; parchet în sufragerie, două dormitoare şi hol; toaleta refăcută complet cu duş cu masaj, gresie, faianţă.
La data de 3 august 2009 pârâţii i-au achitat reclamantului mobilierul şi i-au restituit lucrurile personale pe care le avea în apartament, dar nu şi contravaloarea îmbunătăţirilor.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 494 din Codul civil
În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu acte, martori, expertiză în construcţii, interogatoriu civil.
Pârâţii au formulat întâmpinare faţă de cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul X.X., prin care au solicitat respingerea acţiunii acestuia.
1. Au arătat pârâţii că în fapt, au fost chemaţi în judecată pentru a fi obligaţi să plătească contravaloarea îmbunătăţirilor pe care reclamantul X.X. pretinde că le-ar fi efectuat în apartamentul situat în mun. HUŞI. Între ei şi reclamant nu a existat o înţelegere sau convenţie cu privire la efectuarea unor îmbunătăţiri ce ar fi urmat să fie aduse apartamentului.
Reclamantul precizează în motivele acţiunii că a avut o înţelegere, dar cu soţii M.C. şi M.F. cărora le-ar fi trimis bani în vederea executării unor îmbunătăţiri. Trimiterea unor sume de bani altor persoane nu creează în sarcina pârâţilor obligaţia răspunderii civile. Este un aspect pe care reclamantul va trebui să îl soluţioneze în raport direct faţă de soţii M.C. şi M.F. şi nu faţă de ei. În absenţa unui raport juridic pe care să se întemeieze pretenţia dedusă judecăţii, acţiunea se impune a fi respinsă deoarece a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Mai mult, proprietatea apartamentului aparţine altor persoane şi nu lor, pârâţilor.
2. Pârâţii nu cunosc natura relaţiilor pe care le-ar fi avut reclamantul cu
soţii M.C. şi M.F., dacă aceştia ar fi primit sau
nu sume de bani de la reclamant pentru a executa îmbunătăţiri în apartamentul situat în mun. Huşi.
De asemenea, nu au avut cu reclamantul relaţii de natură financiară sau materială şi nici nu s-au angajat reciproc în urma vreunei înţelegeri să aducă îmbunătăţiri acestui apartament.
Împrejurarea că reclamantul a avut o relaţie de concubinaj cu fiica lor – C. M.D., precum şi faptul că ar fi trimis bani soţilor M.C. şi M.F. nu-1 îndreptăţeşte să-i cheme în judecată pentru a fi obligaţi să-i plătească o anumită sumă de bani ca o contraechivalenţă a unor îmbunătăţiri executate în apartamentul menţionat mai sus. Prin urmare, întemeindu-şi pretenţia dedusă judecăţii doar pe faptul trimiterii unor sume de bani soţilor M.C. şi M.F., reclamantul urmăreşte o îmbogăţire fără justă cauză. De asemenea, consideră că reclamantul este în eroare şi cu privire la executarea îmbunătăţirilor. Ele au fost suportate în totalitate de pârâţi cu bani agonisiţi de-a lungul anilor.
Pe de altă parte, în timpul concubinajului, fiica lor şi reclamantul au adus în apartament mobilă de bucătărie. Nu au cunoscut aportul fiecăruia la dobândirea acestor bunuri, acest aspect fiind unul cu totul dezinteresat din partea lor. Cert este însă că după decesul fiicei lor, reclamantul ne-a solicitat restituirea întregii garnituri de mobilă. Pentru a încheia într-un mod civilizat relaţiile dintre ei, au convenit să-i cumpere mobila cu preţul de 4.400 euro astfel că, la data de 3.08.2009 au întocmit un act intitulat „Proces-verbal” în care s-a consemnat înţelegerea lor. Totodată, s-a menţionat că reclamantul nu mai are nici un fel de pretenţii împotriva familiei C. : „Prin acesta se încheie orice pretenţie formulată de X.X. asupra familiei Y.Y”. Actul a fost semnat de pârâtul Y.Y., şi de reclamant.
În drept, pârâţii au invocat prevederile art. 115 C.proc.civilă.
În dovedire, pârâţii au solicitat proba cu acte, martori, interogatoriu civil al reclamantului.
În cauză a fost efectuată o expertiză în construcţii de către expert Humeniuc Laurian, contravaloarea acesteia fiind achitată de reclamant.
Din analiza şi coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept :
Reclamantul a arătat că a fost cununat religios cu fiica pârâţilor, C. M.D., trăind în concubinaj cu aceasta din anul 2003. La data de 02.12.2008, C. M.D. a decedat într-un accident în Italia. Începând din anul 2006, reclamantul a făcut îmbunătăţiri în apartamentul, proprietatea pârâţilor, situat în Huşi, jud. Vaslui, apartament dobândit de aceştia cu contractul de vânzare-cumpărare nr. XXXX. Îmbunătăţirile le-a făcut exclusiv cu banii proprii existând o înţelegere cu sora defunctei şi cumnatul acesteia M.C. şi M.F.
Reclamantul a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la plata contravalorii îmbunătăţirilor pe care le-a adus apartamentului, proprietatea lor, situat în Huşi. Valoarea acestor îmbunătăţiri a fost evaluată de reclamant în mod provizoriu în cuantum de 10.000 lei.
La momentul formulării acţiunii pârâţii nu mai erau proprietarii imobilului, deoarece acesta a fost vândut conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxx către B. G. şi B. D.
Reclamantul a invocat ca temei de drept al acţiunii prevederile art. 494 cod civil, referitoare la accesiunea imobiliară artificială, care prevăd:
„Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.”
Aşadar, accesiunea imobiliară artificială implică obligaţia proprietarului ce beneficiază de accesiune imobiliară artificială, de a despăgubi pe cel împotriva căruia operează.
S-a opinat în literatura juridică de specialitate, interpretând sfera de aplicabilitate a art.494 că acesta se aplică la construcţii, plantaţii şi lucrări noi, şi nu în cazul reparaţiilor ori îmbunătăţirilor, care se soluţionează după regulile de la cheltuielile necesare, utile şi voluptorii. Aşadar, art.494 cod civil nu se aplică celui care construieşte fără a fi posesorul sau detentorul bunului.
În cauză, reclamantul nu a dovedit faptul că între el şi părinţii concubinei sale ar fi existat o înţelegere în urma căreia acesta ar fi fost abilitat să efectueze îmbunătăţiri capitale (după cum a susţinut reclamantul) apartamentului respectiv.
Din depoziţiile celor doi martori ai reclamantului –D. T. şi C. C., nu rezultă cu claritate dacă reclamantul a fost cel care a achitat toate sumele de bani necesare renovării apartamentului. Dimpotrivă, D. T. a arătat că a discutat cu C. D. – concubina reclamantului şi fiica pârâţilor, însă nu a discutat dacă aceasta ar fi trimis sume de bani familiei M. care era sora acesteia.
Dimpotrivă, reclamantul a susţinut că trimitea diferite sume de bani familiei Mistreanu în România, tocmai în scopul efectuării de cheltuieli la acest apartament.
A mai relatat martorul D. T., că atunci când reclamantul şi concubina sa veneau în România ei locuiau la Pădureni unde era domiciliul părinţilor acesteia din urmă, respectiv a pârâţilor.
Depoziţiile de martori nu se coroborează cu expertiza efectuată în cauză, având în vedere că expertul nu a avut posibilitatea de a vedea şi verifica în teren, adică nu i s-a permis intrarea în apartamentul ce a aparţinut pârâţilor, întrucât noii nu erau parte în cauză.
Astfel, expertul a făcut o evaluare a îmbunătăţirilor solicitate de reclamant numai pe baza depoziţiilor martorilor, a înscrisurilor existente la dosar şi a susţinerilor reclamantului.
Mai mult, la data de 31.07.2009, între reclamant şi pârâţi s-a încheiat un înscris sub semnătură privată prin care aceştia din urmă au convenit să-i cumpere mobila cu preţul de 4.400 euro astfel că, iar la data de 3.08.2009 au întocmit un act intitulat „Proces-verbal” în care s-a consemnat înţelegerea lor. Totodată, s-a menţionat că reclamantul nu mai are nici un fel de pretenţii împotriva familiei C. : „Prin acesta se încheie orice pretenţie formulată de reclamant asupra familiei C”. Actul a fost semnat de pârâtul Y.Y., şi de reclamant.
Această înţelegere a fost recunoscută de reclamant atunci când a răspuns la întrebarea nr.1 adresată de pârâţi prin intermediul interogatoriului(fila45).
Cu toate că reclamantul a depus la dosar înscrisuri bancare din care rezultă că în anul 2003 trimitea sume de bani cuprinse între 399,36 şi 439,86 euro, nu este de natură a fundamenta ideea că acesta avea o înţelegere cu familia M. în sensul celei arătate de reclamant în acţiune. Instanţa a reţinut din depoziţia martorului C. C. că lucrările la apartament au început în anul 2006, ceea ce vine în contradicţie cu susţinerile reclamantului.
Într-adevăr, legea civilă lasă posibilitatea judecătorului de a opera şi cu prezumţii, potrivit art. 1199-1203 cod civil.
Culegând şi îmbinând elementele necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt din proces, judecătorul, prin concluziile sale, transformă pe cale de prezumţie, o posibilitate în certitudine judiciară. Practic, se produce un proces de subsumare, respectiv de stabilire a identităţii sau cel puţin a unei apropieri foarte mari între starea de fapt avută în vedere de legiuitor şi cea de fapt, existentă în speţă.
Ori, în speţă, aşa cum am argumentat, reclamantul nu a făcut dovada situaţiei de fapt, probele nefiind pe deplin relevante.
Faţă de considerentele în fapt şi în drept expuse, urmează ca instanţa să respingă acţiunea reclamantului ca nefondată, conform dispozitivului sentinţei.
Instanţa nu va acorda cheltuieli de judecată în favoarea pârâţilor, potrivit art.274 cod pr. civilă, cu toate că aceştia le-au solicitat, deoarece la dosar nu există dovada achitării onorariului de avocat, nefiind depusă vreo chitanţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul X.X., domiciliat în ……şi domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat Bobârnat Radu, din Huşi, str. 1 Decembrie, nr.l, jud. Vaslui în contradictoriu cu pârâţii Y.Y., ambii domiciliaţi în …….
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13.04.2011.
PREŞEDINTE, GREFIER,
