Prin cauza ce face obiectul dosarului nr. 9874/320/2007 al Judecătoriei Tg. Mureş, reclamantul S A a solicitat obligarea pârâtului F A la plata sumei de 3500 lei reprezentând contravaloarea recoltei însuşită de către acesta, cu dobânzi legale aferente.
În motivarea cererii reclamantul a arătat faptul că prin sentinţa civilă nr. 6146/2003a Judecătoriei Tg. Mureş s-a dispus dezbaterea succesiunii rămasă de pe urma foştilor socri ai reclamantului. Ca urmare a pronunţării acestei sentinţe s-a procedat la punerea în posesie a moştenitorilo9r în decembrie 2005.
În anul 2006 reclamantul a folosit suprafaţa ce îi revenea în urma partajului, respectiv 0,30 ha, ca şi o suprafaţă de 0,30 ha arendată de la numitul Someşan Ioan, suprafaţă cu destinaţia de păşune.
Pârâtul F A, în luna iulie 2006 a ocupat suprafaţa folosită de reclamant şi şi-a însuşit aproximativ 5000 kg de fân.
Ca urmare a sesizării organelor penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prin ordonanţa pronunţată în dosarul nr. 3193/P/2006, s-a aplicat pârâtului o amendă administrativă.
Prin precizarea de acţiune depusă la data de 28.04.2010, reclamantul şi-a majorat pretenţiile la suma de 3960 lei.
În probaţiune au fost depuse următoarele înscrisuri: proces verbal încheiat de executorii judecătoreştii Ş-P, ordonanţa pronunţată în dosarul nr. 3193/P/2006, contract de arendare încheiat între S I S A
Cererea a fost legal timbrată cu 342 lei taxă de timbru şi timbru judiciar de 6,5 lei .
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea acţiunii introductive ca fiind lipsită de interes, reclamantul neavând nici capacitate procesuală activă, iar în subsidiar admiterea în parte a acţiunii în sensul obligării la plata unor despăgubiri pentru o suprafaţă de teren de 0,30 ha şi conform valorilor stabilite prin expertiză.
A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu martorii Miclea Aurel şi Miclea Ilie, expertiză tehnică (filele 66-69), adeverinţă emisă de com. Pogăceaua.
În cauză au fost solicitate cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocaţial contravaloare expertiză şi contravaloarea biletelor de călătorie ale reclamantului..
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sume reprezentând contravaloarea recoltei însuşite de către acesta de pe terenul pe care îl utiliza.
În prima etapă, instanţa constată faptul că ambele părţi sunt de acord asupra faptului că pârâtul şi-a însuşit recolta aparţinând reclamantului. Acest fapt este consemnat şi în ordonanţa parchetului de scoatere de sub urmărire penală a pârâtului, ordonanţă în care se consemnează faptul că pârâtul din prezenta cauză recunoaşte fapta şi o regretă. Ca urmare, instanţa va constata că acest fapt este necontestat şi îl va aprecia ca atare.
În condiţiile în care fapta de însuşire fără drept a recoltei a fost recunoscută de către ambele părţi, urmează ca instanţa să aprecieze paguba provocată reclamantului prin fapta ilicită a pârâtului. În cauză se va face aplicarea art. 998 potrivit cu care „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”
În aplicarea acestui principiu de drept, instanţa va analiza mai întâi suprafaţa de teren cultivată de către reclamant şi de pe care a fost însuşită recolta de către pârât. În acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat contravaloarea recoltei de de suprafaţa de 0,60 ha teren, din care 0,30 îi aparţine, iar 0,30 ar fi fost concesionat de la numitul S I. Prin expertiza efectuată în cauză, cu ocazia deplasării la faţa locului, expertul, în urma măsurării suprafeţei de teren cu compasul, a arătat faptul că fâneaţa în cauză are o suprafaţă de 1,32 ha. În acelaşi timp se arată faptul că părţile nu au putut prezenta un titlu de proprietate pentru teren.
Analizând cele expuse, instanţa constată faptul că temeiul juridic al obligării pârâtului la plata contravalorii recoltei este răspunderea civilă delictuală. Ca atare, instanţa va analiza şi va reţine că suprafaţa de teren cultivată de către reclamant este cea măsurată efectiv de către expert, iar nu cea pentru care ar putea prezenta vreun titlu. De altfel, se reţine şi faptul că pârâtul nu a făcut obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, recunoscând implicit suprafaţa de teren reţinută de către expert.
Ca atare, instanţa va reţine că suprafaţa de teren cultivată de către reclamant şi de pe care pârâtul şi-a însuşit ilegal recolta este de 1,32 ha.
În ceea ce priveşte recolta de fân de pe această suprafaţă, expertul a concluzionat că se putea obţine, raportat la momentul însuşirii recoltei, o recoltă de 3960 kg de fân. Reclamantul a invocat faptul că potrivit unei adeverinţe eliberate de Comuna Pogăceaua, în anul 2006 reclamantul ar fi putut obţine 5000 kg de fân de pe suprafaţa exploatată. Având în vedere faptul că expertiza a fost efectuată la cererea reclamantului şi având în vedere buna documentare a expertului, care a fost la faţa locului şi a cules opiniile inclusiv ale reprezentanţilor primăriei comunei, instanţa urmează a reţine opinia acestuia ca fiind cea mai documentată şi ca atare va reţine că recolta posibil a fi obţinută şi care a fost însuşită pe nedrept de către pârât este de 3960 kg. fân.
În ceea ce priveşte valoarea unui kg de fân, prin aceiaşi expertiză se arată faptul că valoarea unui kg de fân ar fi de 0,30 lei/kg. instanţa reţine totuşi că însuşi pârâtul, atât la data efectuării expertizei (fila 68) cât şi în interogatoriul administrat de către instanţă (fila 39 întrebarea nr. 7) s-a arătat dispus să îl despăgubească pe reclamant cu valoarea de 0,6 lei/kg de fân. Ca atare, instanţa va reţine această valore, de 0,6 le/kg. de fân însuşit de către pârât.
Ca urmare a stabilirii cantităţii şi valorii pe unitate de măsură, rezultă că valoarea recoltei însuşită de pârât este de 3960 kg x 0,60 lei/kg = 2376 lei.
În ceea ce priveşte cheltuielile de producţie şi de recoltare evidenţiate de către expert în cuprinsul expertizei, instanţa nu le va avea în vedere, reţinând faptul că stabilirea despăgubirilor se face ca urmare a unei fapte ilicite a pârâtului, ca atare nu este oportună şi legală indemnizarea sa pentru recoltarea şi transportarea unei recolte care nu îi aparţinea. Într-o atare situaţie pârâtul ar urma să îşi invoce propria faptă ilicită pentru a obţine contraechivalentul muncii sale în vederea săvârşirii unei astfel de fapte, deci practic şi-ar invoca propria culpă.
Având în vedere cele mai sus prezentate, instanţa urmează a admite în parte acţiunea formulată şi precizată de către reclamant.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, raportat la soluţia adoptată, instanţa urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantului cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta cauză. Având în vedere soluţia adoptată, de admitere în parte, ca şi poziţia adoptată de către pârât, care a recunoscut în parte pretenţiile reclamantului, instanţa va dispune suportarea în proporţie egală a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte cuantumul lor, instanţa reţine următoarele cheltuieli efectuate de către reclamant:
-1000 lei onorariu avocaţial, potrivit chitanţei nr. 3/22.04.2010
– 342 lei taxă de timbru
– 6,5 lei timbru judiciar
-18 lei bilete de călătorie pentru deplasarea reclamantului la judecarea cauzei
-507,8 lei expertiza efectuată în cauză
Total: 1874,3 lei.
Având în vedere faptul că toate aceste cheltuieli au fost avansate de către reclamant şi luând în considerare soluţia adoptată în cauză, instanţa va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 937 lei reprezentând ½ parte din cheltuielile de judecată avansate de către reclamant.
În ceea ce priveşte delegaţia avocatului desemnat pentru asistenţa juridică a pârâtului, instanţa va constatata încetată delegaţia. În conformitate cu prevederile OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, având în vedere că prin încheierea de admitere a cererii de ajutor public judiciar nu a fost stabilit onorariul avocaţial cuvenit, având în vedere şi Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, instanţa va stabili onorariu cuvenit avocatului la suma de 200 lei, sumă ce urmează a fi achitată prin compartimentul economic al Tribunalului Mureş. Dispozitivul sentinţei constituie titlu executoriu şi urmează a fi comunicat Compartimentului economic în vederea punerii în executare.
