Pretenţii. Răspunderea civilă contractuală. Refuzul asiguratorului RCA de a plăti despăgubirile. Asigurări auto şi alte asigurări


Pretenţii. Răspunderea civilă contractuală .Refuzul asiguratorului RCA de a plăti despăgubirile .

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţa la data de 12.11.2009 sub reclamantul-creditor E.M.C cu domiciliul ales a chemat în judecată pe pârâta-debitoare SC C. Asig SA- Sucursala Călăraşi, , solicitând emiterea unei ordonanţe de plată care să conţină somaţia de plată a debitoarei a sumei de 6.511,00 lei şi a dobânzilor legale calculate până la data plăţii integrale, reprezentând c-valoarea lucrărilor de reparaţie a autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz, ce a fost avariat la data de 12.04.2009, în cadrul unui accident rutier produs din vina sa. A solicitat obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În motivare se arată că în timp ce reclamantul conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare xx-00-xxx, pe str. Prel. Bucureşti din mun. Călăraşi, pe fondul neatenţiei a pierdut controlul autoturismului şi acroşat autoturismul cu numărul zz-00-zzz, aparţinând numitului T V, care era staţionat, coliziune în urma căreia ambele autoturisme au fost avariate.

Mai arată reclamanta că întrucât avea RCA la SC C. Asig SA, i-a înmânat numitului T. V copia tichetului de asigurare încheiat cu pârâta, iar aceasta a întocmit astfel dosarul de daună nr. RCA0008CL9, însă în mod nejustificat a refuzat plata daunei.

În aceste condiţii arată reclamantul că, a achitat personal c-valoarea daunei în sumă de 6511 lei, după care s-a adresat asigurătorului său, care refuză să-i plătească c-valoarea daunei;

Precizează că potrivit dispoziţiilor art. 55 din Legea nr 136/1995 „despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează a fi recuperate potrivit prevederilor art. 58”, astfel că pârâta este obligată dă-i plătească despăgubirea.

Menţionează că datoria este certă, lichidă şi exigibilă.

În drept îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 1 din OUG 119/2007.

În dovedirea acţiunii au fost anexate o serie de înscrisuri, respectiv copia procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 3313427, declaraţiile date de persoanele implicate în accident, copia alcolotestului (f. 6), un proces verbal olograf, înştiinţarea nr. 4710/15.04.2009 (f. 9), o cererea olografă formulată către departamentul daune de numitul T V, răspunsul dat de SC C Asig Sa acestuia (f. 11), factura fiscală nr. 1039/19.05.2009 şi deviz de lucrări (f.12, 13), precum şi o serie de facturi fiscale şi chitanţe (f. 14-26).

În termen legal pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a somaţiei de plată, întrucât nu îndeplineşte condiţiile art. 2 al. 1 din OUG 119/2007, creanţa nefiind certă, lichidă şi exigibilă.

În motivarea întâmpinării pârâta arată că cererea reclamantului este netemeinică şi nelegală.

Menţionează că urmare a cererii formulată la data de 14.03.2009, de numitul T V, s-a întocmit dosarul de daună RCA 0008CL9, dosar care a fost avizat în mod favorabil şi a fost transmis în Centrala carpatica Asig, pentru reavizare.

A mai menţionat că, analizând avariile existente pe autovehicule, cu dinamica accidentului, specialiştii în daune au considerat că nu reiese o complementaritate a avariilor şi evenimentul nu se putea produce în acest fel.

Astfel, pentru a stabili dacă îi datorează vreo sumă creditorului, apreciază că este necesară cercetarea fondului raporturilor dintre părţi, demers imposibil de realizat în procedura ordonanţei de plată.

Mai arată că, creanţa solicitată de creditor nu este certă, lichidă şi exigibilă;că raporturile contractuale dintre părţi au ca fundament un contract, însă ea nu a recunoscut creanţa solicitată de creditor, neefectuând nici o plată din suma solicitată.

Precizează că potrivit dispoziţiilor art. 54 al. 1 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România, despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător, ori în cazul în care nu s-a realizat convenţia, prin hotărâre judecătorească.

În speţă părţile nu au convenit asupra acordării despăgubirilor, iar societatea pârâtă nu a emis nici un document din care să rezulte că îşi însuşeşte cererea de despăgubiri şi că este de acord cu nivelul acestora. Mai mult, arată că a comunicat creditoarei, prin adresa nr. 4710/15.04.2009, că nu este de acord cu plata despăgubirilor.

Mai precizează că în speţa de faţă, având ca obiect ordonanţa de plată, nu se pot administra probatorii, astfel că solicită respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată şi a i se acorda astfel dreptul de a se judeca pe calea dreptului comun şi de a se putea folosi şi de alte probe.

În drept şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. 115-118 C. pr. civ. şi OUG 119/2007.

În dovedirea întâmpinării a depus la copii ale dosarului de daună (f. 37-64 din dosar).

La termenul din 06.01.2010, reclamantul, şi-a precizat temeiul juridic al acţiunii în sensul că înţelege să doreşte în contradictoriu cu pârâta pe calea dreptului comun, în baza dispoziţiilor art.24 din Legea nr. 136/1995, conform cărora asiguratorul va plăti direct asiguratului c/val despăgubirilor in cazul in care acesta face dovada că a achitat păgubitului.

Instanţa luând act că reclamantul îşi modifică temeiul de drept al acţiunii formulate din prevederile procedurii speciale ale OUG 119/2007 ordonanţă de plată pe dispoziţiile art. 24 din Lg.136/1995,a pus in vedere reclamantului să facă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 462,66 lei şi timbru judiciar de2,7 lei sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrate,cererea acestuia fiind legal timbrată la termenul următor.

La termenul de judecată din 17.02.2010,instanţa a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii,excepţie invocată de pârâtă pentru considerentele cuprinse în încheierea de la acest termen.

În cauză instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică auto ,raportul de expertiză efectuat în cauză precum şi suplimentul la acesta aflându-se la dosarul cauzei filele 88-95 şi 101-106 precum şi un CD ce cuprinde pozele şi înregistrarea realizate la faţa locului.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de 12.04.2009 reclamantul ,conducător al autoturismului cu numărul de înmatriculare xx-00-xxx a fost implicat într-un accident de circulaţie în cadrul căruia neasigurându-se corespunzător la schimbarea direcţiei de mers a acroşat cu partea din stânga faţă,partea din dreapta spate a autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz, parcat lateral, în urma impactului aruncându-l peste bordură.

Pentru a reţine această situaţie de fapt instanţa a avut în vedere cele reţinute de agentul constatator în cadrul procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. 3313427/12.04.2009 precum şi declaraţiile celor doi conducători ai autoturismelor implicate aflate la dosarul cauzei filele 5-7 precum şi procesul verbal de reconstituire încheiat la faţa locului între proprietarii autoturismului,reprezentatul pârâtei fila 8.

În urma accidentului produs autoturismul cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz a suferit avarii la bara din spate,aripa dreaptă spate,uşa dreapta ,pragul drept ,bascula dreapta ,jante aluminiu constatate în anexa la procesul verbal dresat reclamantului precum şi în nota de constatare a avariilor încheiate de pârâtă la 14.03.2009 în cadrul dosarului de daună RCA 0008CL9-fila 44.

Întrucât pârâta a refuzat acordarea despăgubirilor ,astfel cum rezultă înscrisul aflata la dosarul cauzei –fila 9, reclamantul a plătit el contravaloarea reparaţiilor necesare aducerii autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz, achitând în acest sens factura fiscală nr.1039/19.05.2009( fila 12) în valoare de 2361,89 lei ,precum şi a materialelor în valoare de 3200 lei ( conform facturii fiscale nr. 22/14.05.2009-fila 23,22) contravaloarea tractării autoturismului avariat filele 15-19.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesul active a reclamantului,excepţie invocată la acest termen de pârâtă ,instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.49 din legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule,

Iar potrivit prevederilor art.51 din aceeaşi lege :” Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul. “

Având în vedere aceste prevederi legale ,faptul că reclamantul este cel ce a condus autoturismul asigurat şi este cel vinovat de accident,precum şi faptul că aceasta este membru al familiei persoanei titulare a asigurării şi a fost cel ce a plătit contravaloarea despăgubirilor,apreciază că justifică calitatea procesuală activă acesta fiind titularul dreptului de despăgubire dedus judecăţii .

Pe fondul cauzei instanţa reţine că procesul-verbal nu a fost contestat de reclamantul –contravenient , acesta confirmând realitatea situaţiei de fapt reţinută de agentul constatator şi declarând că este de acord ca asigurarea de răspundere civilă delictuală a autoturismului pe care l-a condus, să fie folosită pentru repararea autoturismului avariat.

Existenţa şi întinderea prejudiciului produs şi costul lucrărilor de reparaţii au fost probate prin procesele verbale de constatare a daunelor, devizele de materiale şi manoperă ,facturile fiscale şi chitanţele prin care reclamantul a plătit despăgubirile al căror cuantum nu a fost contestat şi a fost confirmat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, ce a concluzionat că accidentul se putea produce în modalitatea constatată prin procesul –verbal şi putea provoca avariile constatate în pofida aprecierilor nejustificate tehnic de către pârâtă .

Având în vedere că, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art.37 din O.G.2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, procesul-verbal de contravenţie necontestat face dovada deplină cu privire la persoana contravenientului, a existenţei faptei contravenţionale reţinută în sarcina sa şi a culpei, se constată că în cauză sunt întrunite condiţiile art.998-999 C.civilă . privind răspunderea civilă a reclamantului , conducătorul autovehiculului cu număr de înmatriculare xx-00-xxx , asigurat pentru răspundere civilă delictuală, la data producerii accidentului, la S.C. C. ASIG SA .

În drept,instanţa reţine că potrivit art.55alin.3 din Legea nr.136/1995 ,prin excepţie de la regula potrivit căreia despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.

Faţă de cele reţinute şi având în vedere faptul că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.58 din Legea nr.136/1995, privind situaţiile în care asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, văzând şi dovada achitării de către reclamant către persoana păgubită a contravalorii pagubei produse , instanţa urmează să admită acţiunea, şi va obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 6010 lei, reprezentând c-valoarea materialelor şi a lucrărilor de reparaţie ale autoturismului cu numărul de înmatriculare zz-00-zzz precum şi la plata dobânzii legale aferente acestui debit, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului.

Instanţa a decis admiterea numai în parte a acţiunii reclamantului întrucât în cadrul pretenţiilor solicitate prin acţiunea formulată,reclamantul a solicitat ,conform facturilor şi chitanţelor ataşate cererii şi obligarea pârâtei la plata onorariului de expertiză tehnică extrajudiciară,cerere neîntemeiată.

În baza art.274 alin.1 C procedură civilă va admite cererea reclamantului şi va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.906,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,respectiv taxă de timbru , onorariu de expert şi onorariu avocaţial.