ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A V A CIVILĂ
Şedinţa Publică din data de 23.06.2010
SENTINŢA CIVILĂ NR. 901
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: SORINA CIOBOTARU
GREFIER: CRISTIAN AVRAM
Pe rolul tribunalului urmează pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanţii D.T.şi D.D., în contradictoriu cu pârâtul , având ca obiect „ pretenţii-restituire preţ de piaţă imobil”.
Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 16.06.2010, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 23.06.2010, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a Civilă sub nr. 43935/3/5.11.2009,reclamanţii D.T. şi D.D., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice,solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea preţului de piaţă al imobilului situat în Bucureşti, str. Dogarilor nr. 42, ap. 2, sector 2, compus din: vestibul, patru camere, hol, bucătărie, baie, culoar, două balcoane, în suprafaţă utilă de 126,35 m.p., precum şi o cota indiviză de 23,88% din părţile de folosinţă comună ale imobilului si 41,79 m.p. teren situat sub construcţie şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că între ei,în calitate de cumpărători şi P.M.B. reprezentată prin S.C. Apolodor S.A, în calitate de vânzătoare,a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr. N00994/20.11.1996, având ca obiect apartamentul situat în Bucureşti, str. Dogarilor nr. 42, ap. 2, sector 2, compus din: vestibul, patru camere, hol, bucătărie, baie, culoar, două balcoane, in suprafaţă utilă de 126,35 m.p., precum şi o cota indiviză de 23,88% din părţile de folosinţă comună ale imobilului si 41,79 m.p. teren situat sub construcţie denumit în cele ce urmează apartamentul.
Astfel cum rezultă din cuprinsul contractului, precum şi din chitanţa anexată,reclamanţii au achitat integral preţul apartamentului la data încheierii acestuia.
La data de 09.06.2000,numita Sterescu Lelia Eugenia a formulat acţiune în revendicare în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând acestuia să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul teren în suprafaţă de 441,65 m.p. şi construcţia situată în str. Dogarilor nr. 42, sector 2. Acţiunea acesteia a fost respinsă, motiv pentru care a formulat apel, acesta fiind admis, instanţa admiţând în parte acţiunea cu privire la etaj şi mansardă, nu şi cu privire la apartament.
Împotriva deciziei au formulat recurs ambele părţi, acesta fiind soluţionat de către Curtea Supremă de Justiţie prin admiterea recursului numitei Sterescu şi respingerea recursului CGMB, hotărârile fiind desfiinţate cu trimitere spre rejudecare.
Prin sentinţa civilă nr. 804/10.10.2003, rămasă definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV- a Civilă în dosar nr. 3191/2003,având ca obiect acţiunea în revendicare formulată de numita Sterescu Lelia Eugenia în contradictoriu cu CGMB – litigiu în care reclamanţii nu au fost parte şi de care nu au avut cunoştinţă până la data depunerii acestei sentinţe, de către aceeaşi reclamantă, în dosarul soluţionat în contradictoriu cu aceştia- instanţa a admis acţiunea şi a dispus obligarea CGMB să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul.
Prin Dispoziţia nr. 1598/30.08.2005, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti,Primarul Municipiului Bucureşti a dispus restituirea în proprietatea numitei Sterescu Lelia Eugenia a imobilului teren în suprafaţă de 441,65 m.p. şi a construcţiei situată în Bucureşti, str. Dogarilor nr. 42, sector 2, mai puţin apartamentul.
Prin sentinţa civilă nr. 8971/20.11.2006, rămasă definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosar nr. 6541/300/2005, având ca obiect acţiunea în revendicare formulată de numita Sterescu Lelia Eugenia în contradictoriu cu reclamanţii, instanţa a admis în parte acţiunea acesteia şi i-a obligat a lăsa apartamentul în deplină proprietate şi liniştită posesie.
La data de 20.11.2007, reclamanţii au fost obligaţi a evacua şi preda apartamentul, astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie anexat.
S-a mai arătat că, conform prevederilor art. 50? din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin art. din 18 alin. (1) din Legea nr. 1/2009, „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare”.
Având în vedere faptul că, urmare a sentinţei civile nr. 8971/20.11.2006, a fost admisă acţiunea în revendicare în contradictoriu cu reclamanţii, fiind nevoiţi a lăsa apartamentul în deplină proprietate şi liniştită posesie moştenitoarei fostului proprietar, titlul acestora deşi nu a fost anulat, este evident că este lipsit de efecte juridice, astfel încât reclamanţii beneficiază de prevederile art .50? din Legea 10/2001, menţionate anterior.
Referitor la faptul că încheierea contractului a fost efectuată cu respectarea Legii nr.112/1995, s-a menţionat că, potrivit prevederilor art. 14 ale acestui act normativ în vigoare la data încheierii contractului, „persoanele îndreptăţite la restituirea în natură a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri vor depune cereri în acest sens, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii”, iar potrivit prevederilor art. 15 din acelaşi act normativ, aceste cereri trebuiau adresate comisiei consiliului local pe raza căruia se afla situat apartamentul în cauză şi trebuiau să cuprindă anumite menţiuni prevăzute de lege, printre care şi pe aceea că solicitantul s-a adresat sau urmează să se adreseze cu o cerere similară şi altor comisii. De asemenea, cererea trebuia însoţită de copii legalizate de pe anumite acte prevăzute de acelaşi art. 15 din Legea nr. 112/1995.
Prin urmare, conform prevederilor legale sus-menţionate, moştenitoarea fostului proprietar avea obligaţia ca, în termen de 6 luni începând din data de 28.01.1996 ,data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995, deci cel mai târziu până la data de 28.07.1996, să formuleze cerere de restituire în natură sau prin echivalent a apartamentului, însoţită de actele doveditoare. Or,moştenitoarea fostului proprietar nu a depus nicio astfel de cerere, nici în termenul legal de şase luni, nici ulterior, procedând însă, abia în anul 2000, la formularea unei acţiuni în revendicare în contradictoriu cu CGMB, cauză în care, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul sentinţei pronunţate, reclamanţii nu au fost parte şi nu au avut astfel posibilitatea de a se formula nicio apărare faţă de pretenţiile acesteia.
Contractul a fost încheiat la data de 20.11.1996, când termenul prevăzut de lege pentru depunerea unor astfel de cereri expirase. Singurele interdicţii la vânzare prevăzute de Legea nr.112/1995 în vigoare la data încheierii contractului au fost stipulate la art. 10 din această lege şi aveau ca obiect apartamentele care, la data intrării în vigoare a legii, beneficiau de dotări speciale, cum sunt: piscină, saună, seră, cramă, bar, vinotecă sau cameră frigorifică, precum şi locuinţele care au avut destinaţia de case de oaspeţi, de protocol, cele declarate monumente istorice şi din patrimoniul naţional, precum şi cele folosite ca reşedinţe pentru foştii şi actualii demnitari.
De asemenea, Legea 112/1995 prevedea nulitatea absolută a contractelor încheiate, cu încălcarea prevederilor art. 9 din această lege, care stipulau obligativitatea respectării termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, pentru a putea fi vândute apartamentele care nu au fost restituite în natură foştilor sau moştenitorilor acestora, chiriaşilor titulari de contract.
Prin urmare, având în vedere că timp de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr.1112/1995, moştenitoarea fostului proprietar nu a depus nicio cerere la consiliul local pe raza căruia se afla situat apartamentul, în sensul solicitării restituirii acestuia sau a acordării de măsuri reparatorii prin echivalent; din acest motiv,reclamanţii nici nu au fost şi nici nu puteau fi încunoştinţaţi asupra faptului că ar exista o cerere de restituire sau acordare de despăgubiri având ca obiect apartamentul; apartamentul nu făcea parte din categoria celor exceptate de la vânzare; încheierea contractului a avut loc la 10 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995, deci cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 9 din lege, rezultă, cu certitudine, faptul că nu a existat, la data încheierii contractului, nici un impediment la vânzarea, în mod legal, a apartamentului.
În aceste condiţii, sunt aplicabile prevederile art.50? din Legea nr.10/2001 în sensul că reclamanţii au dreptul la restituirea preţului de piaţă al apartamentului, care urmează a fi stabilit, conform prevederilor alin. (2) din acelaşi articol, prin expertiză.
În drept,cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 50?, art. 50 alin. (2?) din Legea nr.10/2001, art. 16, 18 din Legea nr.1/2009, art. 9, 10, 14, 25 din Legea nr.112/1995.
În dovedirea cererii,reclamanţii au solicitat şi li s-a încuviinţat proba cu înscrisuri şi expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare.
În cadrul probei cu înscrisuri,reclamanţii au depus la dosar următoarele: contract de vânzare-cumpărare nr.NOO994/20.11.1996(fila 8),chitanţa de plată a preţului apartamentului(fila 9),sentinţa civilă nr.804/10.10.2003 a Tribunalului Bucureşri-Secţia a IV a Civilă(filele 10-14),Dispoziţia nr.1598/30.08.2005 a Primarului General al Municipiului Bucureşti(filele 15-16),sentinţa civilă nr.8971/20.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti(filele 17-20), proces-verbal de punere în posesie nr.143/20.11.2007(filele 21-22),decizia civilă nr.463/18.04.2007 a Tribunalului Bucureşti-Secţia a IV a Civilă(filele 32-35),decizia civilă nr.1469/13.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a IV a Civilă(filele 36-38).
Raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare efectuat de expertul Sandu Cristian Lucian a fost ataşat la filele 43-94 din dosar.
Pârâtul,deşi legal citat,nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză,tribunalul reţine următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.NOO994/20.11.1996,Primăria Municipiului Bucureşti prin mandatar S.C Apolodor S.A,în calitate de vânzător a înstrăinat reclamanţilor D.T.şi D.D., cumpărători, locuinţa situată în Bucureşti,……….,compusă din vestibul,4 camere,hol,bucătărie,baie,culoar şi două balcoane,în suprafaţă utilă de 126,35 mp, în schimbul preţului de 31.024.246 Rol.
Preţul locuinţei a fost achitat integral la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare,conform chitanţelor nr.1913/20.11.1996 şi nr.3206150 din 20.11.1996.
Prin sentinţa civilă nr.8971/20.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă în parte cererea formulată de numita Sterescu Lelia Eugenia,împotriva reclamanţilor din prezenta cauză D.T.şi D.D. şi au fost obligaţi reclamanţii să-i lase acesteia,în deplină proprietate şi liniştită posesie,apartamentul nr.2 din imobilul situat în Bucureşti, Str.Dogarilor nr.42,sector 2,fiind respinsă cererea privind evacuarea reclamanţilor,ca nefondată.
Prin decizia civilă nr.463/18.04.2007 a Tribunalului Bucureşti-Secţia a IV a Civilă a fost admis apelul formulat de numita Sterescu Lelia Eugenia împotriva sentinţei civile nr.8971/20.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a fost schimbată în parte sentinţa apelată,în sensul că a fost respins capătul de cerere privind evacuarea ca lipsit de interes,fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin decizia civilă nr.1469/13.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a IV a Civilă a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamanţii din prezenta cauză,D.T.şi D.D. împotriva deciziei civile nr.463/18.04.2007 a Tribunalului Bucureşti-Secţia a IV a Civilă.
La data de 20.11.2007,numita Sterescu Lelia Eugenia a fost pusă în posesia apartamentului nr.2 din imobilul situat în Bucureşti,……….,aşa cum rezultă din procesul-verbal nr.143/2007 întocmit de BEJ A.P.S. şi P.F.
Potrivit dispoziţiilor art. 50? din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările şi completările ulterioare, „ Proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile cu dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. 1 se stabileşte prin expertiză”.
În conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. 2? din Legea nr. 10/2001, „Cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşi ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxe de timbru”, iar potrivit art. 50 alin. 3 din acelaşi act normativ, „Restituirea preţului prevăzut la alin. 2 şi 2? se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare”.
Din economia textelor de lege mai sus menţionate rezultă că legiuitorul a prevăzut dreptul chiriaşilor cumpărători la restituirea preţului de piaţă,numai în cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995,cu modificările ulterioare,care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile,în timp ce pentru situaţia contractelor de vânzare-cumpărare desfiinţate şi care fuseseră încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 a prevăzut doar dreptul la restituirea preţului plătit,actualizat în funcţie de indicele de inflaţie.
În speţă, contractul de vânzare-cumpărare prin care reclamanţii au dobândit imobilul situat în Bucureşti,………. a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.112/1995-neexistând nicio probă în sens contrar-,acesta fiind lipsit de efecte ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare formulată de moştenitoarea fostei proprietare a imobilului.
Prin urmare,tribunalul constată că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea preţului de piaţă al imobilului,în conformitate cu dispoziţiile art.50? din Legea nr.10/2001.
Prin raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare efectuat în cauză s-a stabilit că valoarea de piaţă a imobilului situat în Bucureşti,……….,potrivit standardelor internaţionale de evaluare este de 659.535 lei(echivalentul a 158.000 Eur).
Pentru considerentele reţinute mai sus,tribunalul va admite cererea formulată de reclamanţi şi va obliga pârâtul să le plătească acestora suma de 659.535 lei,reprezentând preţul de piaţă al imobilului situat în Bucureşti, ……….
În baza disp.art.274,tribunalul va obliga pârâtul,care este în culpă procesuală să plătească reclamanţilor suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,constând în onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite cererea formulată de reclamanţii D.T.şi D.D., ambii cu domiciliul ales la S.C.A. R. D. şi Asociaţii din Bucureşti, ……, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti………
Obligă pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 659.535 lei reprezentând preţul de piaţă al imobilului situat în Bucureşti, …………..
Obligă pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 23.06.2010.
PREŞEDINTE, GREFIER,
Sorina Ciobotaru Cristina Avram
Red. C.S.
Dact.B.I. 5 ex.
1
