Sentinţa civilă numărul 1622 din data de 30.06.2011 în dosarul numărul 2406/332/2010
Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 07.10.2010, reclamantul T.I. a chemat în judecată pe pârâţii G.I. şi G.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi paşnică posesie suprafaţa de 1000 m.p. teren curţi construcţii situată în intravilanul comunei Braniştea, judeţul Mehedinţi, suprafaţa de 900 m.p., precum şi construcţiile situate pe acesta; să fie obligaţi să-i achite prejudiciul pe care l-a suferit, ca urmare a demolării de către pârâţi a construcţiilor proprietatea sa (grajdul de vară, cuptorul de pâine, o cameră cu destinaţia de adăpost pentru vite, porcărie şi magazie) şi tăierea celor doi pomi fructiferi şi a unui nuc şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut faptul că prin contractul autentic de vanzare-cumparare nr.5643/12.10.1982 a cumparat de la D.I. o casa acoperita cu tigla, cu 2 camere, sala si prispa, situata in com.Branistea, pe un teren aferent de 250 mp, care a trecut in proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974., a intrat in poseis imobilului , stăpânind netulburat suprafata aferentă construcţiilor de 2900 m.p. , 1000 m.p. curţi construcţii şi 900 m.p. grădină. . Vânzătorul D.I. s-a partajat cu sora sa T.I. , iar prin sentinţa nr.848/25.01.1994 s-a dispus şi cu privire la terenul şi casa stăpânite de reclamant, numiţii T.I. si D.I. cu care s-a judecat in contradictoriu in dosarul nr.178/2003, au dezbatut la Notariatul de Stat succesiunea parintilor sai, decedati in anul 1963, respectiv 1978, eliberandu-se certificatele de mostenitor nr.1150/1992 si 1153/1992, in care , s-au mentionat drept bunuri succesorale teren loc de casa in suprafata de 1000 mp, casa cu 2 camere, sala , prispa, bucatarie, patul, magazie, sopru. Prin sentinta nr.848/25.01.1994 ramasa definitiva avand ca obiect partaj succesoral si anulare contract de vanzare-cumpare, s-a atribuit numitei T.I. partea dinspre apus, compusa din plat casa in suprafata de 446 mp cu constructiile existente: bucatarie, patul, magazie, sopru si 1007 mp gradina, iar lui D.I. i s-a atribuit partea dinspre rasarit, compusa din plat casa in suprafata de 554 mp, impreuna cu casa de locuit cu 2 cemere si sala si 893 mp gradina, arătând că in baza hotararii de partaj, ce a fost pronuntata in 1994, s-a eliberat titlul de proprietate nr.65950/06.04.1998 pentru suprafata totala de 5 ha si 2800 mp, din care 1900 mp teren intravilan: 1000 mp curti constructii in T.92, P.238 si 900 mp teren arabil in T.92, P.238/1, iar numita T.I. a instrainat catre pâtâţii G.I. şi G.G. , fiica si ginerele sau, suprafata de 1900 mp teren gradina si curte situat in cv. 92, p.238/1 si 238, invecinat la N: dc, la E: T.I., la S: dc, la V: A.I. impreuna cu constructiile de pe acest teren., iar aceştia nu ii respectă dreptul de proprietate , prevalându-se de hotarârea de partaj a autoarei lor, solicitând punerea în posesie .
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.480-481 C.civ. şi invocând şi principiul îmbogăţirii fără just temei.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar:copia titlului de proprietate nr.83433/09.12.2010, chitanţa privind dovada achitării taxei de timbru şi timbrul judiciar, copie S.C nr.1738/20.10.2009, S.C nr.1499/10.09.2008 pronunţate de Judecătoria Vînju Mare, copie Decizie nr.2784/03.11.2005 a Curţii de Apel Craiova, copie contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.687/11.04.2001, împuternicire avocaţială, copii procese verbale de nr.6/E/2006/18.06.2007 şi nr.96/E/2001 /18.06.2007 şi a solicitat audierea martorilor S.A. şi S.I..
Pârâţii, în apărare au solicitat audierea martorului L.M. şi şi-au însuşit martorul propus de către reclamant S.I..
În şedinţa publică din 10.03.2011, pârâţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant, iar în şedinţa publică din 16.06.2011 pârâţii au precizat că cererea intitulată întâmpinare este cerere reconvenţională prin care solicită obligarea reclamantului la lipsa de folosinţă a terenului pe ultimii trei ani în sumă de 2000 lei, iar cererea prin care au solicitat să li se respecte dreptul de proprietate (revendicare) este o apărare la pretenţiile reclamantului , depunând la dosar chitanţa privind plata taxei de timbru.
Din depoziţia martorului L.M. şi martorului S.I., se reţine faptul că în imobilul din litigiu în prezent nu locuieşte nimeni, reclamantul a locuit în trecut circa un an de zile, după care a plecat în satul Roşiori. Cunoaşte că pârâţii nu au demolat vreo construcţie de pe acest teren şi nici nu au tăiat pomi, mai ales că sunt vecini. În acest imobil a văzut un cuptor de pâine, un grajd la care reclamantul a mai construit un adăpost de animale, construcţii care există. Martorul S.I. şi martora S.N. mai arată că la acest imobil reclamantul a pus un lacăt la poartă, iar pârâţii nu au intrat în acest imobil de când a plecat reclamantul, ci acesta a să culeagă via. Mai cunosc că proprietarul acestui imobil a fost numitul D.I. care a vândut reclamantului, iar în prezent proprietar este reclamantul.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi coroborând probele administrate în cauză, instanţa constată şi reţine în fapt şi în drept următoarele:
Prin contractul autentic de vanzare-cumparare nr.5643/12.10.1982 reclamantul a cumparat de la D.I. o casa acoperita cu tigla, cu 2 camere, sala si prispa, situata in com.Branistea, pe un teren aferent de 250 mp, care a trecut in proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974.
Prin decizia nr.587/A/2003 s-a admis apelul declarat de petentul T.I. si de sotia sa , a fost schimbata sentinta, in sensul ca a fost admisa in parte actiunea reclamantilor T.I. si T.E. si s-a constatat ca prin contractul autentificat sub nr.5643/12.11.1982 acestia au dobandit intreaga gospodarie detinuta de D.S.I., compusa din curti constructii in suprafata de 1000 mp si teren gradina in suprafata totală de 1900 mp in com.Vinatori, sat Branistea, cu urmatorii vecinii: la N: si S: drum, la E: D.E., la V: A.I. , impreuna cu toate constructiile existente pe acesta: casa cu 2 camere, sala, prispa, bucatarie, magazie, patul si sopru. A fost obligata parata T.I. sa respecte dreptul de proprietate al reclamantilor cu privire la imobilele de mai sus.
Conform considerentelor deciziei nr.587/A/10.06.2003 pronuntata de Tribunalul Mehedinti reclamantul a utilizat atat bunurile instrainate, cat si restul de teren pana la ulita dinspre miazanoapte, ce a fost imprejmuit cu gard, a cultivat vie si pomi, a folosit constructiile cumparate, o parte au fost demolate, iar restul reparate.
De asemenea, s-a precizat ca in baza legii nr.18/1991,reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu care a figurat inscris la rol, inclusiv terenul pe care avea construite casa de locuit si anexele, motiv pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate provizoriu nr.32, pentru suprafata de 1,73 ha, din care 2900 mp teren intravilan.
Dupa 10 ani in care reclamantul a stapanit netulburat terenul, numiţii T.I. si D.I. cu care s-a judecat in contradictoriu petentul T.I., in dosarul nr.178/2003, au dezbatut la Notariatul de Stat succesiunea parintilor sai, decedati in anul 1963, respectiv 1978, eliberandu-se certificatele de mostenitor nr.1150/1992 si 1153/1992, in care , s-au mentionat drept bunuri succesorale teren loc de casa in suprafata de 1000 mp, casa cu 2 camere, sala , prispa, bucatarie, patul, magazie, sopru.
Prin sentinta nr.848/25.01.1994 ramasa definitiva avand ca obiect partaj succesoral si anulare contract de vanzare-cumpare, s-a atribuit numitei T.I. partea dinspre apus, compusa din plat casa in suprafata de 446 mp cu constructiile existente: bucatarie, patul, magazie, sopru si 1007 mp gradina, iar lui D.I. i s-a atribuit partea dinspre rasarit, compusa din plat casa in suprafata de 554 mp, impreuna cu casa de locuit cu 2 cemere si sala si 893 mp gradina.
De asemenea, tot in considerentele deciziei nr.587/A/2003 se mentioneaza ca, in baza hotararii de partaj, ce a fost pronuntata in 1994, s-a eliberat titlul de proprietate nr.65950/06.04.1998 pentru suprafata totala de 5 ha si 2800 mp, din care 1900 mp teren intravilan: 1000 mp curti constructii in T.92, P.238 si 900 mp teren arabil in T.92, P.238/1.
Decizia de mai sus a ramas irevocabila prin decizia nr.474/03.02.2004 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in care se mentioneaza ca titlul de proprietate al numitei T.I. nu are nici o valoare, nu a fost emis in cadrul procedurii de reconstituire, ci in urma unei sentinte de partaj si nu pot fi opuse reclamantului T.I. si a sotiei sale.
Familia T a devenit proprietara asupra bunurilor in baza art.36 din Legea nr.18/1991 si a actului autentic de vanzare-cumparare incheiat in anul 1982.
Dupa ramanerea irevocabila a deciziei, hotaririle au fost puse in executare, iar la data de 18.06.2007, prin procesul verbal intocmit de executarul judecatoresc M.I. reclamantul T.I. a fost declarat pus in posesie cu suprafata de 1000 mp teren curti constructii si 1900 mp teren gradina, impreuna cu toate constructiile existente pe acest teren .
Desi litigiile dintre parti erau pe rolul instantelor judecatoresti, numita T.I. a instrainat catre pârâţii G.I. şi G.G. , fiica si ginerele sau, suprafata de 1900 mp teren gradina si curte situat in cv. 92, p.238/1 si 238, invecinat la N: dc, la E: T.I., la S: dc, la V: A.I. impreuna cu constructiile de pe acest teren.
In prezenta cauza, reclamantul T.I. a invocat faptul ca, pârâţii G.I. şi G.G. nu ii respectă dreptul de proprietate, prevalându-se de hotarârea de partaj a autoarei lor, solicitând punerea în posesie.
Reclamantul a dovedit dreptul de proprietate asupra acestui teren, dobandit conform deciziei civ. nr.587/A/2003, ramasa irevocabila prin decizia nr.474/03.02.2004 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, ce s-au judecat in contradictoriu cu numita T.I. si moştenitoarea acesteia pârâta G.G., decizie ce se bucura de putere de lucru judecat, conform art.1201 CCiv.
Reclamantul prin prezenta acţiune, solicită ca pârâţii să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi paşnică posesie suprafaţa de 1000 m.p. teren curţi construcţii situată în intravilanul comunei Braniştea, judeţul Mehedinţi, suprafaţa de 900 m.p., precum şi construcţiile situate pe acesta; să fie obligaţi să-i achite prejudiciul pe care l-a suferit, ca urmare a demolării de către pârâţi a construcţiilor proprietatea sa (grajdul de vară, cuptorul de pâine, o cameră cu destinaţia de adăpost pentru vite, porcărie şi magazie) şi tăierea celor doi pomi fructiferi şi a unui nuc şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la capătul de cerere privind revendicarea,potrivit dispoziţiilor art.480 C.civ. acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, prin care reclamantul trebuie să dovedească pe de o parte că este titular al dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu iar pe de altă parte să dovedească faptul că acest teren este ocupat în mod abuziv de către pârât.
Având în vedere,că reclamantul prin probatoriul administrat a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiţii necesare admisibilităţii acţiunii în revendicare, astfel încât instanţa apreciază acest capăt de cerere ca fiind întemeiat şi urmează a-l admite.
Ca urmare, obligă pârâţii să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 1000 m.p. teren intravilan – curţi construcţii situat in comuna Braniştea in T 92, P 238, cu vecinii : E – T I, V – A.I., N – A238/1 şi S-DC şi suprafaţa de 900 m.p. situată in T 92, P 238/1, cu vecinii : N – DC, E – T I, S – Cc238 şi V – A.I..
În ce priveşte capătul de cerere în pretenţii, instanţa reţine din probele administrate în cauză, că reclamantul nu a făcut dovada demolării construcţiilor de către pârâţi, astfel că acest capăt de cerere apare ca fiind nedovedit şi în consecinţă urmează a fi respins.
Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâţi, prin care au solicitat să li se respecte dreptul de proprietate (revendicare) precizat ca o apărare la pretenţiile reclamantului precum şi obligarea reclamantului la lipsa de folosinţă a terenului pe ultimii trei ani în sumă de 2000 lei, instanţa o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
In temeiul art. 1854 posesia creează o prezumţie de proprietate, caracterizata iuris tantum care încetează dacă se face dovada ca posesorul este de rea-credinţă
Efectul bunei-credinţe a posesorului face aplicabil in pari causa possessor potior haberi debet.
Ca atare, prezumţia de proprietate cade daca posesorul a fost de rea-credinţa. Soluţia, întemeiata pe ocrotirea bunei-credinţe, ca principiu fundamental al dreptului civil si, invers, pe combaterea relei-credinţe, ca sancţiune, îşi are, logic, aplicabilitate si în ipoteza când părţile litigante ale revendicării produc, fiecare, titluri emanând de la autori diferiţi.
Instanţa reţine, că în speţa de faţă, atât reclamantul cât şi pârâţii invocă titluri valabile cu privire la acelaşi bun, iar compararea lor este favorabilă reclamantului (din această cauză motivele formulate de pârâţi privind valabilitatea titlului lor şi buna lor credinţă sunt fără relevanţă).
In practica judecatoresca s-au conturat principii care se aplică în soluţionarea cazurilor de speţă în situaţia în care atât reclamantul cât şi pârâtul au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, distingându-se după cum titlurile provin de la acelaşi sau provin de la autori diferiţi.
In situaţia în care atât reclamantul cât şi pârâtul au titluri valabile care nu provin de la acelaşi autor , urmează a se compara intre ele drepturile autorilor de la care provin cele două titluri , având câştig de cauză partea care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
Reclamantul este în posesia unui titlu valabil asupra bunului, care este, mai bine caracterizat decât cel invocat de pârâţi şi le poate fi opus acestora.
Nu poate fi primită critica referitoare la lipsa dovezilor privind calitatea reclamantului de proprietar al terenului din litigiu, întrucât de la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5643/12.12.1982 la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.687/11.04.2001, toate probele atestă calitatea reclamantului de proprietar iniţial al terenului, consolidată şi devenită exclusivă, cu efect retroactiv, prin emiterea ulterioară a titlului de proprietate nr.83433/09.12.2010.
Este reală împrejurarea că ordinea juridică şi stabilitatea raporturilor civile dintr-o societate impun ca împrejurările definitiv stabilite prin judecată (în speţă contribuţia exclusivă a reclamantului la dobândirea bunului şi calitatea acestuia de proprietar) să nu mai poată fi puse ulterior în discuţie.
Pe de altă parte, prioritatea titlului reclamantului a fost corect stabilită pe baza a două elemente esenţiale : anterioritatea (drept dobândit cu 19 ani mai devreme decât pârâţii) şi cumpărarea bunului de la adevăratul proprietar şi nu de la un proprietar aparent care a acţionat cu rea-credinţă.
Astfel, s-a reţinut faptul că reclamantul a intrat în posesia terenului cumpărat încă din anul 1982 şi nu a ocupat în mod abuziv terenul revendicat de către pârâţi, teren pe care aceştia l-au cumpărat de la un neproprietar.
Deci, se poate reţine faptul că reclamantul este titularul dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa revendicată.
În consecinţă, instanţa va respinge cererea reconvenţională formulată de pârâţi.
Văzând şi disp.art.274 C.proc.civ.,pârâţii vor fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 784 lei, aceştia aflându-se în culpă procesuală pasivă.
Admite în parte acţiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară”, formulată de reclamantul T.I. domiciliat în comuna Vînători, satul Roşiori, judeţul Mehedinţi, împotriva pârâţilor G.I. şi G.G. domiciliaţi în comuna Braniştea, judeţul Mehedinţi.
Obligă pârâţii să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 1000 m.p. teren intravilan – curţi construcţii situat in comuna Braniştea in T 92, P 238, cu vecinii : E – T I , V – A.I. , N – A238/1 şi S-DC şi suprafaţa de 900 m.p. situată in T 92, P 238/1, cu vecinii : N – DC , E – T I , S – Cc238 şi V – A.I..
Respinge ca nedovedit capătul de cerere având ca obiect pretenţii.
Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâţi.
Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 784 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
