Pretenţii rezultate din calomniere prin presa Prejudicii, daune


domeniu asociat: Prejudicii, daune

Autor: Madalina Elena Grecu

Titlu: Pretenţii rezultate din calomniere prin presa

Pentru a fi întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale se cer întrunite cele 3 condiţii cumulative, respectiv existenţa unui prejudiciu, unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. În privinţa existenţei vinovăţiei, aceasta exprimă atitudinea subiectivă a celui ce a săvârşit fapta ilicită faţă de această faptă, cu alte cuvinte imputabilitatea acelei fapte şi are mai puţină relevanţă distincţia de intenţie sau culpă, atâta vreme cât în dreptul civil principiul este acelaşi şi anume repararea integrală a pagubei.

A?adar, este binecunoscut că răspunderea civilă delictuală operează în principiu pentru cea mai u?oară culpă, chiar pentru simplă neglijen?ă, iar pe de altă parte, indiferent de gravitatea vinovă?iei, obliga?ia de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, deci cuantumul despăgubirii ?ine de întinderea prejudiciului ?i nu de gravitatea vinovă?iei.

Revenind la spe?a dedusă judecă?ii, instan?a de fond a re?inut o răspundere directă a societă?ii recurente SC BLOOM PRESS SRL, întemeiată pe prevederile art. 30 alin 8 din Constitu?ie coroborat cu art. 76 din Lg. nr. 3/1974, dar ?i o răspundere în calitate de prepus pentru comitentul ziarist.

Analizând textele de lege invocate se poate observa că legea fundamentală stabile?te fără putin?ă de tăgadă că răspunderea civilă pentru informa?ia adusă la cuno?tin?a publică revine editorului sau realizatorului, autorului, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune în condi?iile legii, iar art. 76 din Lg. 3/1974 actualizată stabile?te răspunderea ziaristului pentru încălcarea obliga?iei de a nu difuza prin presă materiale care cuprind date sau fapte neadevărate, de natură a vătăma interesele legitime ?i a ?tirbi demnitatea, onoarea sau reputa?ia unei persoan, prestigiul său social sau profesional.

Prin urmare, este cert că legiuitorul a avut în vedere o răspundere solidară pentru prejudiciul creat ca urmare a delictelor de presă, atât a ziaristului al articolelor incriminate cât ?i a editorului.

Cum în cauză nu s-a contestat pe calea recursurilor formulate existen?a în sine a faptelor reprobabile cauzatoare de prejudiciu, ci doar eventuala răspundere a societă?ii SC BLOOM PRESS SRL, în calitate de patron al ziarului Republicanul în paginile căruia au fost publicate articolele dezbătute, tribunalul va examina doar aspectul răspunderii acestui subiect de drept.

A?a cum s-a re?inut anterior, legea însă?i stabile?te existen?a unei răspunderi solidare în cazul în care articolele ajunse la cuno?tin?a publică au creat un prejudiciu. Ori, obliga?iile plurale sau solidare sunt reglementate de art. 1034-1056 c. civ. ?i se caracterizează prin aceea că datoria nu se mai divide între subiectele raportului juridic obliga?ional. Ele se pot na?te fie prin acte juridice (conven?ia păr?ilor), fie printr-o dispozi?ie specială a legii, caz în care suntem în prezen?a unei solidarită?i legale care face ca cercetarea judiciară să se rezume la dovedirea faptei ilicite ?i a raportului de cauzalitate doar în ce-l prive?te pe autor, precum ?i a eventualului raport de prepu?enie, sau a calită?ii men?ionate de lege pentru codebitorul obliga?iei.

Raportat la aceste considerente, este de necontestat că recurenta SC BLOOM PRESS SRL are calitate de codebitor solidar alături de autorul articolelor ce s-au dovedit a fi prejudiciabile pentru reclamant atât prin prisma calită?ii sale de editor ?i proprietar al mijlocului de multiplicare (ziarul Republicanul), cât ?i aceea de angajator al comitentului ziarist.

Pe cale de consecin?ă sunt total nerelevante sus?inerile recurentei în sensul că nu cenzurează de cercetare ?i opiniile jurnali?tilor, atâta timp cât a acceptat publicarea în paginile ziarului pe care îl patronează a articolelor supuse dezbaterii fără a solicita autorului să demonstreze sau să confirme realitatea datelor men?ionate. Mai mult, a?a cum în mod just a re?inut ?i prima instan?ă, pentru articolul ” Tiseanu urinează des” apărut la rubrica zvonuri ?i pentru care recurenta nu a fost capabilă să dovedească existen?a unor indicii convingătoare că acesta provine de la cititori, este evident că atât culpa cât ?i răspunderea îi revine în mod direct.

În ce prive?te motivul de recurs invocat de aceea?i societate referitor la inexisten?a faptei prejudiciabile, se poate observa că libertatea de exprimare în presa scrisa este subscrisă obliga?iei de exercitare cu bună credin?ă, raportată la atitudinea subiectivă a jurnalistului, respectiv de a relata pe baza unor fapte exacte informa?ii fiabile ?i precise, cu respectarea eticii jurnalistice, nefiind permise judecă?i critice, decât cu condi?ia de a demonstra veridicitatea lor (art. 10 din CEDO, cauza Dalban).

Instan?a de fond a re?inut în mod corect, făcând aplicarea acestor texte de lege, că prin articolele intitulate ” Tiseanu a tăiat to?i arborii seculari. Genocid silvic la Câmpina”, ” Primarul Câmpinei reclamat la DNA pe mâna procurorilor” ?i “Tiseanu urinează des”, prin modul cum au fost concepute, respectiv maniera în care au fost redactate, prin datele con?inute ?i prin modul de interpretare a faptelor, au adus atingere imaginii ?i reputa?iei reclamantului.

Sub acest aspect, este adevărat că persoanele care de?in func?ii publice se expun în mod inevitabil unei atitudini critice din partea jurnali?tilor, însă acestui drept al opiniei publice de a fi informată cu privire la aspectele de interes ale comunită?ii, trebuie să-i corespundă ?i o obliga?ie corelativă, aceea de informare corectă ?i de protec?ie a vie?ii private a persoanei expuse.

Astfel, prin ridiculizarea ?i ironizarea vie?ii private a reclamantului, prin umilirea acestuia în mod public, coroborate cu prezentarea unor situa?ii neadevărate vădit insultătoare, s-a depă?it atât cadrul exercitării cu bună-creditn?ă a profesiei de jurnalist cât ?i dreptul cetă?enilor de a fi corect informa?i cu privire la aspectele de interes ale comunită?ii.

Pe de altă parte, împrejurarea că fapta prejudiciabilă nu s-a produs în opinia recurentei, deoarece reclamantul a fost reales în func?ia de primar al ora?ului Câmpina nu are nicio relevan?ă în sensul celor re?inute, deoarece prejudiciul analizat nu este unul de rezultat ci unul de natură subiectivă, constând în lezarea demnită?ii, onoarei ?i vie?ii particulare a reclamantului.