Nr./Data 2843 (09.07.2008)
Dosar nr. 3183/221/2007
Autor : Judecatoria Deva
Domenii asociate : Uzucapiune (Prescripie achizitiva).
Uzucapiune. Zona cu tradiţie în regim de carte funciara. Curator litis. Cerere amânare avocat.
Pe rol fiind soluţionarea acţiunii reclamantului L.I. având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii.
La apelul nominal facut în şedinţa publica, în ordinea de pe listă (poziţia 11), la prima strigare se constata lipsa parţilor, situaţie în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioara a instanţelor judecatoreşti, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanta dispune lasarea dosarului la sfârşitul şedinţei când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispoziţiilor procedurale.
Reluând cauza la a doua strigare se constata lipsa parţilor.
Grefiera de şedinţa a facut referatul cauzei aratând ca prezenta cauza a fost repartizata aleatoriu Completului 6 civil-fond funciar-minori (judecator B.E.) dar ca urmare a plecarii d-nei judecator în concediu prenatal, dosarele aflate pe rolul acestui complet au fost repartizate ciclic. Dosarul nr. 3183/221/2007 a fost repartizat C8 civil-fond funciar-minori (judecator Cososchi Sonia).
La termenul trecut cauza a fost amânată pentru a se depune extras CF actualizat şi dovezi privind data decesului proprietarilor tabulari.
Reclamantul nu s-a conformat dar reprezentantul acestuia a depus prin registratura instanţei o cerere de amânare pe motiv că este în concediu de odihnă şi în data de 09.07.2008 este plecat din ţară.
Referitor la cererea de amânare: instanţa constată că reprezentantul reclamantului nu a depus nicio dovadă în susţinerea afirmaţiei potrivit căreia ar fi “în concediu de odihnă” şi plecat din ţară. De altfel avocatura este o profesie liberala, avocaţii fiind liberi sa-şi organizeze activitatea aşa cum considera de cuviinţa cu condiţia să-şi respecte obligaţiile prevăzute de art. 38 din Legea avocaturii nr. 51/1995, cele prevăzute de art. 221 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 45 din 13/01/2005, cele prevăzute în şi cele impuse de instanţa de judecata.
In speţă, instanţa constată însă că deşi la termenul trecut (în 06.06.2008) i s-a pus în vedere avocatului reclamantului să depună extras CF actualizat şi dovezi privind decesul proprietarilor tabulari, în data de 03.07.2008, după aproape o lună, acesta a depus la dosar doar o cerere de amânare şi nu a făcut dovada unor minime demersuri pe care să le fi făcut între cele două termene stabilite de instanţă.
Deasemenea, deşi în prezenta cauză şi-a asigurat de mai multe ori substituirea, la acest termen, când ar fi trebuit să se conformeze unor dispoziţii date de instanţă, nici nu s-a prezentat, nici nu a făcut dovada imposibilităţii de a se conforma dispoziţiilor instanţei şi nici nu şi-a asigurat substituirea.
Având în vedere această situaţie precum şi faptul că în cauză s-au acordat foarte multe termene de judecată, cauza fiind înregistrată în data de 29.06.2007, instanţa respinge cererea de amânare, după care:
Constatând că prin Incheierea din data de 27.11.2007 (f.48), instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cauzei a numit curator litis pentru a reprezenta pârâţii: B.L. , U.T., B.S., M.M. născută B., B.R.şi B.R., şi
având în vedere Decizia nr. XXXVII/7 mai 2007 dată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei care admiţând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au decis că instanţele sunt competente să numească curator special doar în condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv: în caz de urgenţă când persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal,
având în vedere că în considerentele deciziei se arată clar şi explicit că în cazul persoanelor despre care nu există informaţii, competenţa de a numi curator special revine autorităţii tutelare,
având în vedere şi faptul că potrivit prevederilor art. 329 alin. (3) Cod pr. Civilă dezlegarea data problemelor de drept de către Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, este obligatorie pentru instanţe,
revine asupra dispoziţiei de numire a d-lui M.L.în calitate de curator pentru a reprezenta în prezenta procedură pârâţii: B.L. , U.T. , B.S., M.M. născută B., B.R.şi B.R. şi,
constatând că în cererea de chemare în judecată s-a menţionat expres că pârâţii B.S., B.R.şi B.R. sunt decedaţi şi au ca moştenitor pe B. A., instanţa, din oficiu invoca excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive şi având în vedere prevederile art. 41 alin. (1) Cod pr. Civilă şi art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, admite excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive.
Constatând în continuare că reclamantul nu a mai solicitat încuviinţarea altor probe, nu s-au formulat obiecţiuni la raporul de expertiză, la dosar există cartea funciară în extenso, iar poziţia reprezentantului reclamantului referitor la condiţiile în care solicită uzucapiunea, consemnată în ultimele două încheieri de şedinţă, a fost categorică în sensul că solicită uzucapiunea în condiţiile codului civil, fiind prin urmare evident că nu intenţionează să depună dovezi privind data decesului proprietarilor tabulari, instanţa apreciază că dosarul este în stare de judecată.
Văzând că nu s-a solicitat termen pentru a se depune concluzii scrise, instanţa informează că pronunţarea va fi făcută astăzi, ora 14.
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:
I. Obiectul acţiunii şi cadrul procesual :
In data de 29.06.2007, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Deva, sub nr. 3183/221/2007, cererea reclamantului L.I. având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul posesiei îndelungate asupra unei suprafeţe de 2500 mp teren situat în intravilanul localităţii Certeju de Sus, evidenţiat în CF nr. 187/a Vărmaga, nr. cadastral 161, 162 şi 163.
In data de 16.05.2008, reclamantul şi-a precizat acţiunea şi a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii asupra unei suprafeţe de 9.709 mp (precizarea de la fila 106).
Acţiunea a fost timbrată cu 1375 lei (chitanţele de la filele 3 şi 116), la valoarea estimată de reclamant (22.600 lei).
Iniţial, reclamantul a indicat în calitate de pârâţi pe P.R., P.R., B.A.,B.E., S.L. în calitate de moştenitori ai proprietarilor tabulari şi Consiliul Local Certej.
Deasemenea a solicitat ca pentru proprietarii de carte funciară a căror moştenitori nu se cunosc să fie numit curator.
La primul termen de judecată recalamantul şi-a precizat oral acţiunea arătând că solicită introducerea în cauză în calitate de pârâţi a proprietarilor tabulari B.L. , U.T. , B.S., M.M. născută B., B.R.şi B.R., cu ultimul domiciliu cunoscut în localitatea Vărmaga (a se vedea Incheierea de la fila 20).
Prin adresa de la fila 46 Primăria Certeju de Sus a comunicat că nu deţine informaţii despre pârâţii chemaţi chemaţi în judecată (adresa de la fila 46).
Instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cauzei a numit curator litis pentru a reprezenta pârâţii B.L. , U.T. , B.S., M.M. născută B., B.R.şi B.R., despre care chiar în acţiune se afirmă că sunt decedaţi.
După învestirea C8 cu soluţionarea cauzei, s-a revenit asupra acestei dispoziţii, pentru motivele expuse pe larg în şedinţa publică din data de 09.07.2008 şi consemnate în practicaua hotărârii.
Deasemenea, în privinţa pârâţilor B.S., B.R.şi B.R. instanţa a constatat că în cererea introductivă s-a arătat expres că sunt decedaţi şi au ca moştenitor pe B. A., motiv pentru care a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive şi având în vedere prevederile art. 41 alin. (1) Cod pr. Civilă şi art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, a admis excepţia.
II. Temeiurile de fapt şi de drept ale acţiunii:
Expunând situaţia de fapt reclamantul a arătat că este fiul lui L.I.decedat în anul 2003 şi al lui L.P.decedată în anul 2004.
In anul 1976, arată reclamantul, părinţii acestuia au dobândit în posesie imobiul ce face obiectul litigiului de la B. A., în baza unui contract sub semnătură privată.
Iniţial acţiunea nu a fost motivată în drept.
In şedinţa din data de 05.02.2008 instanţa având în vedere Decizia nr. LXXXVI (86)/10.12.2007 a Secţiilor Unite ale ICCJ a pus în discuţie temeiul juridic al acţiunii, respectiv a pus în vedere reclamantului să opteze între uzucapiunea în condiţiile sau în condiţiile Decretului-Lege nr. 115/1938 (a se vedea Incheierea de la fila 64).
Instanţa a reiterat solicitarea în şedinţa din data de 07.03.2008 (a se vedea încheierea de la fila 79).
In şedinţa publică din data de 04.04.2008, după ce s-au acordat două termene, reclamantul şi-a precizat acţiunea (precizarea de la fila 100) arătând că îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 20 alin. (3) şi pe prevederile art. 26 alin. (1) din Legea cadastrului si publicităţii imobiliare nr. 7/1996, pe prevederile art. 1895 şi 1897 Cod civil. Deasemenea a mai arătat că posesia a fost începută în perioada în care erau în vigoare prevederile Decretului-Lege nr. 115/1938 şi a fost continuată după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, asttfel încât, după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 se aplică prevederile Codului civil.
Prin urmare, poziţia reclamantului care a avut aparator calificat, a fost în sensul ca doreşte sa se constate uzucapiunea în condiţiile art. 1895 şi 1897 (precizarea de la fila 100), care se refera la posesia de scurta durata.
Instanţa, având în vedere Decizia nr. LXXXVI (86)/10.12.2007 a Secţiilor Unite ale ICCJ a continuat să insiste în privinţa temeiului juridic dar la fiecare termen reprezentantul reclamantului a arătat că îşi întemeiază acţiunea pe prevederile codului civil (a se vedea Incheierea de la fila 107 şi 118)
In şedinţa din data de 16.06.2008 instanţa a pus în vedere reprezentantului reclamantului să facă dovada datei decesului proprietarilor tabulari şi a acordat termen în acest sens.
Chiar în acea şedinţă reprezentantul reclamantului a arătat din nou că îşi întemeiază acţiunea pe prevederile codului civil (a se vedea Incheierea de la fila 118).
In această situaţie, instanţa având în vedere faptul că procedura civilă este guvernată de principiul disponibilităţii, a apreciat că se impune judecarea cauzei în funcţie de temeiul indicat de reclamant care a avut apărător calificat, find prin urmare exclus sa se constatate ca a fost în eroare în privinţa temeiului juridic al acţiunii.
III. Probele administrate:
In probaţiune s-au depus copii de pe următoarele înscrisuri :
– Adeverinţă eliberată de Primăria Certeju de Sus prin care se confirmă că terenul cu nr. cadastral 161, 162, 163 şi 164 figureaza în registrul agricol ca fiind în folosinţa lui P.R. şi P.R.-poziţia 6, vol I-Strainasi, B.A.i, B.E., S.L.E -poziţia 72, vol I, şi L.I.-poziţia 15, vol. II (f. 4) ;
– Certificat privind valoarea impozabilă a construcţiilor (f.5)
– Extras CF 187/a Varmaga (f. 6) ;
– Certificat de deces L.I.(f.7) ;
– Certificat de deces L.P.(f.8)
– Certificat de naştere L.I. (f.9) ;
– Un înscris intitulat « Convenţie » datat 28.08.1976 încheiat între B. A. şi L.I.şi P.(f.10) ;
– CF 187/a Vărmaga (f.89-92)
S-a luat interogatoriu pârâtei P.R. (f. 19) şi au fost audiaţi martori ale căror declaraţii au fost depuse la filele 63 şi 78.
Instanţa a încuviintat efectuarea unei expertize pentru identificarea terenului.
Raportul a fost depus la filele 82-88 din dosar.
In raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul a constatat că terenul pentru care s-a solicitat să se constate că s-a dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii, este situat în localitatea Vărmaga şi este parte dintr-o suprafaţă mai mare de teren evidenţiat în CF 187/1 Vărmaga şi care se învecinează la N-cu U.P. şi pădure, la E cu drum şi pădure, la S-drum comunal, la V-cu U.P. şi U.E..
Imobilul este evidenţiat în CF 187/1 Vărmaga, sub nr. ord. A+1, nr. top. 161, cu suprafaţă tabulară de 267 mp, sub nr. A+2, nr. top. 162 cu suprafaţă tabulară de 669 mp şi sub nr. A+3, nr. top. 163, 164 cu suprafaţă tabulară totală de 20022 mp.
Expertul a propus comasarea imobilelor de sub A+1, A+2 şi A+3, într-un singur nr. top. 161.162.163.164, cu suprafaţa reală de 21.014 mp şi înscrierea sub A+4, apoi dezmembarea în două loturi :
– lotul nr. 1-cu o suprafaţă reală de 9709 mp, cu nr. top. nou 161.162.163.164/1 cu profilul casă, anexe gospodăreşti, curte, fânaţ şi pădure urmând a fi înscris sub A+5 având ca proprietar pe L.I. :
– lotul nr. 2- cu o suprafaţă reală de 11305 mp, cu nr. top. nou 161.162.163. 164/2 cu profilul casă, anexe gospodăreşti, curte, fânaţ şi pădure, urmând a fi inscris sub A+6 pe vechii tabulari.
IV. Situaţia de fapt reţinuta de instanţa:
In speţă, părinţii reclamantului decedaţi în data de 12.01.2003 (certificatul de deces de la fila 7) şi respectiv in data de 26.02.2004 (certificatul de deces de la fila 8) au intrat în folosinţa imobilului ca urmare a unei înţelegeri consemnate într-un înscris sub semnătură privată datat 28.08.1976.
Actul a fost încheiat cu B. A., despre care reclamantul afirmă, fără a aduce însă vreo dovadă în acest sens, deşi avea această obligaţie în temeiul art. 1169 Cod civil, că era succesorul a trei dintre coproprietarii tabulari, respectiv B.S., B.R.şi B.R..
Conform înscrisului de la fila 10 şi declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză (f. 63 şi 78) părinţii reclamantului şi apoi şi reclamantul, au folosit imobilul începând din anul 1976.
Prin adeverinţa de la fila 4 Primăria Certeju de Sus confirmă că imobilul este folosit de reclamant.
Din analiza cărţii funciare (f. 89-92) instanţa constată că în CF 187/a Vărmaga sunt înscrise trei imobile respectiv: sub nr. ord. A+1, este înscris imobilul cu nr. top. 161, cu suprafaţă tabulară de 267 mp, casă şi curte intravilan, sub nr. ord. A+2, este înscris imobilul cu nr. top. 162 cu suprafaţă tabulară de 669 mp, casă şi curte, sub nr. A+3, este înscris imobilul cu nr. top.163 în suprafaţă tabulară de 12.194 mp, arător şi imobilul cu nr. top. 164 cu o suprafaţă tabulară de 7.828 mp, pădure.
In privinţa terenului, instanţa constată că proprietarii tabulari sunt : U.I., înscris sub B 1 cu o cotă de 4/8, B.L. , înscrisă sub B 2 cu o cotă de 1/8, B.S., înscris sub B 3 cu o cotă de 1/8, M.M., născută B., înscrisă sub B 4 cu o cotă de 1/8 şi B. R., înscrisă sub B 9 cu o cotă de 1/8 parte teren
In privinţa construcţiilor, instanţa constată că sunt coproprietari tabulari : B. R., înscrisă sub B 9 cu o cotă de 4/8 din construcţii, B.R., înscris sub B 12, sub B 16 şi sub B 18 cu o cotă totală de 3/8 construcţii şi P.R., înscrisă sub B 14 cu o cotă de 1/8 din constructii.
Din analiza planului de situaţie anexă la raportul de expertiză (f. 86) se constată că parcela identificată de expert ca fiind folosită de reclamant se învecinează la N-cu U.P., la E cu B.A.i, la S-drum comunal, la V-cu U.P. şi U.E..
V. Concluziile instanţei :
In tot cursul judecăţii, instanţa a insistat pentru a clarifica temeiul juridic al acţiunii.
Reclamantul şi-a exprimat clar şi categoric poziţia în sensul că solicită constatarea uzucapiunii în condiţiile arr. 1895 şi 1897 din Codului civil.
In speţă însa, se constată că reclamanţii au indicat ca moment al începerii posesiei anul 1976, dată confirmată de altfel şi de martori.
Aşa cum este bine cunoscut, localitatea Vărmaga este situata în zona de aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938 act normativ care va ramâne în vigoare pâna la data finalizării lucrărilor de general şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unitaţii administrativ-teritoriale (a se vedea în acest sens prevederile art. 69 din Legea cadastrului şi publicitaţii imobiliare nr. 7/1996).
Mai mult, prin Decizia nr. LXXXVI (86)/10.12.2007, Secţiile Unite ale ICCJ au statuat că în situaţia prescripţilor achizitive începute sub imperiul Decretului – Lege nr. 115/1938 şi implinite dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, aşa cum pretinde reclamantul (a se vedea precizarea de la fila 100) acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciara sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului – Lege nr. 115/1938.
V. 1 Cu privire la constatarea uzucapiunii în condiţiile Decretului – Lege nr. 115/1938:
In speţă, chiar dacă am aprecia că în temeiul art. 84 coroborat cu art. 129 alin. (4) şi (5) instanţei i-ar fi permis să aprecieze că acţiunea este întemeiată pe prevederile Decretului-Lege nr. 115/1938, deşi a fost formulata de avocat, se constată că în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru a se constata uzucapiunea.
Astfel, potrivit prevederilor art. 26 din Legea cadastrului şi publicitaţii imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înţelege să dispună de ele.
Potrivit prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
In speţă, aşa cum s-a arătat deja mai sus, sunt înscrişi ca proprietari tabulari asupra terenului: U.I., înscris sub B 1 cu o cotă de 4/8, B.L. , înscrisă sub B 2 cu o cotă de 1/8, B.S., înscris sub B 3 cu o cotă de 1/8, M.M., născută B., înscrisă sub B 4 cu o cotă de 1/8 şi B. R., înscrisă sub B 9 cu o cotă de 1/8 parte teren
In privinţa construcţiilor sunt coproprietari tabulari : B. R., înscrisă sub B 9 cu o cotă de 4/8 din construcţii, B.R., înscris sub B 12, sub B 16 şi sub B 18 cu o cotă totală de 3/8 construcţii şi P.R., înscrisă sub B 14 cu o cotă de 1/8 din constructii.
Pentru a se putea constata dobândirea dreptului de proprietate în condiţiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 reclamantul ar fi trebuit să facă dovada că toţi aceşti coproprietari sunt decedaţi de cel puţin 20 de ani.
Reclamantul având apărător calificat ar fi trebuit să propună dovezi în acest sens în condiţiile art. 1169 Cod civil şi art. 112, 132 şi 138 Cod civil.
Cu toate acestea, reclamantul nu a înţeles să facă dovada îndeplinirii condiţiilor, nici după ce instanţa i-a pus în vedere şi a acordat mai multe termene în acest sens, poziţia sa fiind categorică în sensul că doreşte să se constate uzucapiunea în condiţiile prevăzute de codul civil.
Mai mult, chiar a chemat în judecată toţi coproprietarii tabulari, în cazul unora chiar alături de moştenitorii indicaţi în acţiune.
In concluzie, în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
V. 2 Cu privire la constatarea uzucapiunii în condiţiile Codului civil:
Instanţa nu exclude de plano, aplicarea prevederilor Codului civil, în anumite situaţii în care s-ar face dovada imposibilităţii de a identifica în mod real coproprietarii tabulari, în situaţiile în care în cartea funciară nu ar figura persoane fizice ci juridice şi în orice alte situaţii în care obligaţiile de probaţiune impuse de Decretul-Lege nr. 115/1938, ar fi greu sau chiar imposibil de realizat, situaţii care ar echivala cu încălcarea liberului acces la justiţie (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului dată în Cauza Szwagrun-Baurycza împotriva Poloniei, 24 octombrie 2006, paragr.48- 57 şi în Cauza Lupaş şi alţii c. României, 14 decembrie 2006, paragr. 73-76)
In prezenta cauză însa se constată că şi dacă s-ar fi făcut dovada că din motive obiective nu pot fi aplicate prevederile Decretului-Lege nr. 115/1938, există impedimente de ordin legal pentru a se constata uzucapiunea chiar şi în condiţiile Codului civil.
Prin acţiunea precizata în cursul judecaţii, reclamantul a invocat dobândirea dreptului de proprietate pe calea posesiei de scurtă durată (a se vedea precizarea de la fila 100 în care se indica drept temei legal art. 1995 şi 1897 Cod civil)..
In privinţa uzucapiunii instanţa constată că în Codul civil se prevede un termen de 10-20 de ani, pentru situaţiile în care posesia este de bună credinţă şi fondată pe un just titlu (art. 1894-1899) şi un termen de 30 de ani (art. 1890) pentru situaţiile în care posesorul nu poate face dovada existenţei unui just titlu (buna credinţă fiind prezumată, până la proba contrarie).
Prima condiţie care se impune a fi îndeplinită pentru a se dobândi dreptul de proprietate în condiţiile art. 1895 şi art. 1897 din Codul civil este existenţa unui just titlu.
In speţa, reclamantul a depus la dosar un înscris intitulat « Convenţie » datat 28.08.1976 încheiat între B. A. şi L.I.şi P.(f.10).
Prin just titlu (justă cauză, potrivit art. 1897 Cod civil), se înţelege orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul, etc, titlu care provine de la un neproprietar.
In cazul în care titlul ar fi valabil, evident că nu s-ar mai pune problema dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii, temeiul dobândirii dreptului de proprietate constituindu-l convenţia în acest caz.
Pe de altă parte, nici titlul nul nu poate servi ca just titlu.
In speţă, în anul 1976, erau în vigoare prevederile art. 32 din Legea nr. 58/1974 şi prevederile art. 47 din Legea nr. 59/1974 care sancţionau cu nulitatea absolută înstrăinarea terenurilor prin acte între vii, indiferent de forma în care se încheia actul şi cu nulitatea absolută înstrainarea construcţiilor în altă formă decât prin act autentic.
Prin urmare, în speţă reclamantul nu are un just titlu şi nu se poate prevala de prevederile art. 1895 şi art. 1897 din Codul civil pentru a dobândi dreptul de proprietate prin posesie de scurtă durată.
Având în vedere faptul ca în cererea iniţiala nu s-a indicat temeiul de drept iar ulterior în cursul judecaţii, reclamantul a indicat de mai multe ori, generic, prevederile Codului civil, instanţa va analiaza raportat la situaţia de fapt expusa şi la probele administrate şi cerinţele uzucapiunii de lunga durata.
Din analiza prevederilor art. 1837-1890 Cod civil, rezultă că pentru a se dobândi dreptul de proprietate pe calea prescripţiei achizitive de 30 de ani, se impune a se dovedi că s-a exercitat o posesie reală, respectiv că posesorul a avut detenţia materială a imobilului (corpus) şi s-a comportat ca un adevărat proprietar (animus), o perioadă de minim 30 de ani.
Deasemenea, mai este necesar a se dovedi că posesia a fost utilă, respectiv neviciată.
Pentru a nu fi viciată posesia trebuie să fie continuă, publică, paşnică şi să nu fie precară.
Deasemenea posesia nu trebuie să fie echivocă.
In speţă, reclamantul aratat că părinţii săi au intrat în posesie în anul 1976.
Prin Decizia nr. IV/16 ianuarie 2006, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, au statuat că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974, prescripţia achizitiva asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel ca, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 şi Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanţelor de judecata sa constate ca au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
In considerente acestei decizii s-a reţinut că din examinarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi ale art. 44 din Legea nr. 59/1974 rezulta ca intrarea în vigoare a acestor acte normative nu a determinat nici o modificare esenţială asupra cursului posesiilor achizitive începute anterior.
In speţă însă chiar reclamantul afirmă clar că posesia a fost începută după intrarea în vigoare a legilor nr. 58/1974 şi 59/1974, situaţie în care, termenul ar fi putut începe să curgă cel mai devreme de la data abrogării acestor legi, respectiv la sfârşitul anului 1989.
In concluzie, indiferent de textele de lege care ar putea fi invocate în speţă, oricum nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a fi dobândit dreptul de proprietate pe calea uzucapiunii.
V. 3 In concluzie:
– Potrivit Deciziei Secţiilor Unite ale ICCJ nr. LXXXVI (86)/10.12.2007, în speţa erau incidente prevederile Decretului-Lege nr. 115/1938 şi ar fi trebuit probat ca au trecut cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari, timp în care reclamantul (singur sau facând joncţiunea posesiei) a exercitat asupra terenului o posesie apta sa aiba ca finalitate dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii ;
– Reclamantul deşi a avut aparator calificat nu a facut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 ;
– In speţa şi daca s-ar fi dovedit imposibilitatea aplicarii prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, nu sunt îndeplinite cerinţele nici pentru constatarea uzucapiunii în condiţiile codului civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâţilor B.S., B.R. şi B.R..
Respinge acţiunea reclamantului L.I. domiciliat în localitatea … formulată în contradictoriu cu P.R. şi P.R., B.E., B.A. şi S.L. născută B., domiciliaţi în localitatea …, Consilul Local Certeju de Sus cu sediul în localitatea Certeju de Sus, jud Hunedoara şi cu pârâţii B.L. , U.T. , B.S., M.M. născută B., B.R.şi B.R. în privinţa cărora reclamantul a indicat ultimul domiciliu ca fiind în comuna ….
Cu drept de recurs în termen în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică din data de 09.07.2008, ora 14.
Nota: Sentinţa civila nr. 2843/2008 a fost menţinuta de Tribunalul Hunedoara prin decizia din data de 16.03.2009.
