Apelul este o cale de atac devolutiva, dar si în aceasta etapa procesul este guvernat de principiul disponibilitatii, instanta de apel neputând proceda la o noua judecata decât în limitele stabilite de apelant.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 17967/2002 reclamanta R.M. a chemat în judecata pe pârâtii B.G. si B.C., solicitând granituirea proprietatilor lor.
În motivarea cererii reclamanta a sustinut ca este proprietara imobilului situat in Constanta, str. M. nr.44, ca urmare a cumpararii cotei de 1/2 din dreptul de proprietate de la tatal sau, cealalta cota de ˝ fiind dobândita ca de pe urma mamei sale. Intreg imobilul a fost dobândit prin contract de vânzare cumparare de catre parintii sai si are numar cadastral, precum si plan de amplasament si delimitare, iar constructia a fost edificata in baza unei autorizatii de construire. Intre proprietatea reclamantei si cea a pârâtilor nu exista o linie de hotar, pe toata lungimea acestuia, fixata prin semne externe si vizibile, fapt ce genereaza neîntelegeri intre parti.
Pârâtii au formulat cerere reconventionala prin care au solicitat obligarea reclamantei la construirea gardului despartitor intre proprietati si la instalarea de jgheaburi de colectare a apelor pluviale.
Prin sentinta civila nr.10327/30.06.2003 Judecatoria Constanta a admis cererea de chemare in judecata si a dispus granituirea proprietatilor partilor pe linia JKIMNE, stabilita potrivit raportului de expertiza întocmit in cauza de catre expert M.E. A fost admisa si cererea reconventionala a pârâtilor, reclamanta fiind obligata la instalarea de jgheaburi la streasina constructiei sale pentru colectarea apelor pluviale. Cererea privind obligarea reclamantei la construirea gardului despartitor intre proprietati.
A retinut instanta de fond ca între proprietatile partilor, mai mici în fapt decât titlurile detinute, nu exista gard despartitor iar apele pluviale se scurg de pe imobilul proprietatea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtilor, partile fiind obligate, potrivit art.584 C.civ sa suporte cheltuielile de granituire.
Impotriva acestei solutii a declarat apel reclamanta care a criticat hotarârea instantei de fond pentru faptul ca a dispus granituirea proprietatilor pe o linie de hotar care nu are marcate toate distantele de reper marcate pe planul de situatie anexat la raport si prin urmare nu poate fi pusa in executare.
Prin decizia civila nr. 256 din 18 mai 2007, Tribunalul Constanta a admis apelul reclamantei R.M. si a schimbat în parte sentinta civila nr. 10327/2003, pronuntata de Judecatoria Constanta, în sensul stabilirii liniei de hotar între proprietatea partilor pe aliniamentul PLMN, conform expertizei judiciare efectuate de expertul tehnic A.V. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotarârii apelate.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul Constanta a retinut ca punctele de reper ale liniei de demarcatie JKIMNE nu sunt marcate cu distante pentru a se putea determina cu exactitate linia în functie de anumite distante fata de constructiile existente pe loturile partilor.
Instanta de apel a încuviintat efectuarea unei noi expertize imobiliare care a fost întocmita de expertul A.V., concluziile acestuia fiind însusite de instanta de apel, care a apreciat ca varianta propusa în noua expertiza reprezinta una de mijloc (având în vedere distanta dintre punctele de reper), fata de celelalte doua expertize efectuate în cauza.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâtii B.G. si B.C., care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
Recurentii au sustinut ca instanta de apel a depasit limitele investirii; apelanta reclamanta a înteles sa critice hotarârea primei instante numai în legatura cu absenta din schita anexa la expertiza a tuturor dimensiunilor fata de toate punctele de reper, declarând ca linia de hotar dintre proprietatea partilor a fost corect stabilita, iar aceste limite au fost explicitate în suplimentul realizat în apel de acelasi expert M.E.
Intimata R.M. a invocat exceptia tardivitatii declararii recursului.
În baza art. 137 Cod procedura civila vom analiza cu prioritate aceasta exceptie de procedura.
Conform dispozitiilor art. 301 Cod procedura civila termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotarârii, iar potrivit dispozitiilor art. 101 alin.(5) Cod procedura civila, termenul care se sfârseste într-o zi de sarbatoare legala, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi pâna la sfârsitul primei zile lucratoare urmatoare.
În cauza, se constata ca decizia civila nr. 256 din 18 mai 2007 a Judecatoriei Constanta a fost comunicata pârâtilor B.G. si B.C. la 21 iunie 2007, iar recursul a fost expediat prin posta la 9 iulie 2007, cu respectarea dispozitiilor art. 301 si ale art. 101 alin.(5) Cod procedura civila.
Termenul de recurs a început sa curga la data de 22 iunie 2007, cele 15 zile fiind îndeplinite la data de 7 iulie 2007, zi nelucratoare (sâmbata), situatie în care termenul a fost prelungit conform art. 101 alin.(5) Cod procedura civila pâna la sfârsitul zilei de 9 iulie 2007 (luni).
Pentru considerentele expuse, se va respinge exceptia tardivitatii recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea hotarârii recurate, în raport cu criticile recurentilor pârâti, se constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Din dispozitiile art. 129 alin. ultim Cod procedura civila, rezulta ca instanta este obligata sa se pronunte cu privire la toate capetele de cerere cu judecata carora a fost investita, respectiv fata de toate partile implicate în conflictul judiciar.
Judecatorii sunt datori sa hotarasca numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii, instanta neputând sa depaseasca limitele investirii sale.
Apelul este o cale de atac devolutiva, dar efectul devolutiv are doua limite. Datorita faptului ca si în aceasta etapa procesul este guvernat de principiul disponibilitatii, instanta de apel nu poate proceda la aceasta noua judecata decât în limitele stabilite de apelant.
În speta, se retine ca reclamanta R.M. a investit prima instanta cu o actiune în granituirea proprietatii acesteia de proprietatea pârâtilor B.G. si B.C., iar instanta de fond a dispus granituirea în baza expertizei realizate de expert M.D., pe aliniamentul JKLMNE.
În cererea de apel reclamanta R.M. a precizat ca linia de hotar a fost corect stabilita în cauza si unica critica pe care întelege sa o formuleze, în apel, priveste faptul ca instanta de fond nu i-a încuviintat obiectiunile la raportul de expertiza efectuat de M.D., prin care a solicitat ca expertul tehnic desemnat în cauza sa determine toate distantele marcate prin planul de situatie anexat la raport.
Prin urmare, în apel, reclamanta a solicitat, practic, o explicitare a dispozitivului hotarârii primei instante, în sensul de a se preciza toate distantele marcate prin planul de situatie anexat la raportul de expertiza efectuat în fata primei instante de expert M.D., neîntelegând sa conteste linia de demarcatie dintre cele doua proprietati stabilita de instanta pe aliniamentul JKLMNE.
Instanta de apel, depasind limitele investirii, dupa ce initial a dispus ca expertul M.D. sa marcheze pe schita anexa la expertiza toate distantele dintre linia de granita si constructiile învecinate ale partilor, a încuviintat efectuarea unei noi expertize, dispunând granituirea în raport cu proba noua administrata în apel si care propune o varianta de granituire diferita de cea stabilita prin hotarârea primei instante si care nu a fost contestata de parti.
Fata de situatia de fapt, se retine ca Tribunalul Constanta, cu încalcarea principiului disponibilitatii partilor în procesul civil si a limitelor efectului devolutiv al apelului a dispus granituirea celor doua proprietati pe un alt aliniament, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedura civila, se admite recursul formulat de B.G. si B.C. si se modifica în tot hotarârea apelata, în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat.
Cu ocazia executarii hotarârii de granituire, pronuntata de Judecatoria Constanta partile sunt îndreptatite sa valorifice schita plan anexa la expertiza M.E. realizata în apel si pe care expertul a stabilit distanta dintre punctele propuse ca semn de hotar pe linia JKLMNE, cu mentiunea ca aceste puncte au fost evidentiate si în concluziile raportului de expertiza realizat la prima instanta, iar lipsa lor din schita anexa s-a datorat faptului ca distantele hotarului propus fata de punctele semnificative de pe teren sunt foarte mici si greu de reprezentat la scara planului.
