Prin Sentinţa civilă nr. 2389 din 23.04.2008 Judecătoria Tg. Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a O.C.P.I. Mureş; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei S.C. G.C. S.R.L.; a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. T. S.A. şi a dispus înscrierea în Cartea Funciară nr. 7240 Tg. Mureş, nr. top 4817/2/2/1/1/2 a dreptului de coproprietate cu S.C. T.G. S.A. asupra cotei de 1/5 parte din terenul situat în Municipiul Tg. Mureş, str. Depozitelor; a respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii formulate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Cu referire la excepţiile invocate:
Excepţie lipsei calităţii procesuale pasive a O.C.P.I. a fost soluţionată prin prisma dispoziţiilor art.329 alin. 3 Cod procedură civilă în sensul în care prin Decizia nr. 72/2007, I.C.C.J, în soluţionarea recursului în interesul legii, a apreciat că O.C.P.I. nu are calitate procesuală pasivă în litigiile întemeiate pe dispoziţiile art.50 din Legea 7/1996.
Cu referire la calitatea procesuală pasivă a S.C. G.C. S.R.L., instanţa a apreciat că în ceea ce priveşte cota de 1/5 parte din teren solicitat de către petentă nu este dovedit, că ar fi înscris în favoarea intimatei S.C. G.C. S.R.L., sens în care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei intimate şi a respins acţiunea petentei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că prin Încheierea nr.20209 din 20.04.2006 O.C.P.I. Mureş a respins cererea introdusă de către petenta S.C. T. S.A. prin care a solicita îndreptarea erorii materiale în sensul înscrierii în Cartea Funciară nr. 7240 Tg. Mureş a cotei de 1/5 parte teren ca proprietate a societăţii. Motivul respingerii a fost acela că, proprietar tabular asupra cotei de 1/5 parte este S.C. T.G. S.A., iar asupra cotei de 4/5 parte este proprietar intimata S.C. G.C. S.R.L., iar în dosarul execuţional nr. 549/1997 al Tribunalului Mureş s-a întocmit procesul verbal de licitaţie publică cu privire la Staţia de betoane, anexele de care se deserveşte pentru desfăşurarea activităţii şi terenul aferent funcţionării obiectivului, sechestrate definitiv prin procesul verbal de sechestru din data de 10.10.1997 proprietatea debitoarei S.C. A.C.I. Mureş S.A.
Prin încheierea din 16.02.1998 a Tribunalului Mureş s-a adjudecat imobilul situat în Municipiul Tg. Mureş, str. Depozitelor, etajul 4 compus din 21 încăperi precum şi cota de 1/5 parte din teren înscris în CF nr. 7240 Tg. Mureş, nr. top 4817/2/2/1/1/2 în favoarea S.C. T.G. S.A., la aceiaşi dată 16.02.1998 Tribunalul Mureş a adjudecat imobilul situat în Municipiul Tg. Mureş, str. Depozitelor, etajul 3 compus din 21 încăperi precum şi cota de 1/5 parte din teren înscris în CF nr. 7240 Tg. Mureş, nr. top 4817/2/2/1/1/2 în favoarea petentei S.C. T. S.A.
Prin prezenta acţiune petiţionara s-a adresat cu plângere instanţei împotriva Încheierii de Carte Funciară nr. 20209 din 20.04.2006 prin care i s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, cuprinse în CF nr. 7240 Tg. Mureş.
Instanţa a reţinut în baza art. 50 din Legea nr. 7/1996, că procedura plângerii împotriva încheierilor de carte funciară este limitată la analizarea temeiniciei şi legalităţii încheierii atacate fiind o cale de atac necontencioasă.
De asemenea, potrivit art. 36 din Legea 7/1996 republicată, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor în cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că :
1.înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2.dreptul înscris a fost greşit calificat;
3.nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4.înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia actuală a imobilului.
Prin rectificarea înscrierilor în cartea funciară inclusiv a notărilor se înţelege operaţiunea de carte funciară care reprezintă radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară şi se face în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Instanţa a mai arătat că, rectificarea înscrierilor în cartea funciară trebuie să fie precedată de o acţiune principală care să constate îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 36 din Legea nr. 7/1996 iar dacă se pune în discuţie existenţa ori întinderea dreptului de proprietate trebuie chemate în judecată toate persoanele interesate.
Instanţa apreciază, că în procedura plângerii reglementată de art.52 din Legea 7/1996 republicată, nu este posibilă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, situaţia juridică a terenului poate fi clarificată numai pe calea unei acţiuni contencioase de drept comun.
Concluzionând instanţa a constatat că prin procedura plângerii, reglementată de art.52 din Legea 7/1996 nu este posibilă stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, situaţia juridică a terenului putând fi clarificată numai pe calea unei acţiuni contencioase de drept comun; astfel că a dispus intabularea petentei alături de S.C. T.G. S.A. asupra aceleiaşi cote de 1/5 teren.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. T.G. S.A. solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea plângerii.
Prin Decizia civilă nr. 298 din 23.XII. 2009 Tribunalul Mureş a respins ca inadmisibil apelul declarat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară reglementată de Legea nr. 7/1996 privind şi imobiliară, este o procedură necontencioasă. În cauză, prin „modificarea” acţiunii, la termenul din 29 noiembrie 2006, a fost citată în calitate de pârâtă SC G.C. SRL , aceasta fiind coproprietara terenului în litigiu, cu o cotă de 4/5 părţi din dreptul de proprietate. Procedura a devenit astfel contencioasă, cele două părţi disputându-şi dreptul de proprietate asupra cotei de 1/5 părţi din teren, cu toate că în considerentele hotărârii s-a subliniat car5acterul necontencios al procedurii. Prin hotărârea pronunţată judecătoria a admis în parte acţiunea şi a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/5 părţi din teren, în favoarea petentei, împreună cu S.C. T.G. S.A., proprietar tabular.
Cererea petentei, soluţionându-se în final într-o procedură contencioasă, la care apelanta S.C. T.G. S.A. nu a participat, apelul declarat de aceasta apare ca inadmisibil. Hotărârea pronunţată de judecătorie nu îi este opozabilă astfel că în vederea apărării dreptului său de proprietate are la îndemână calea dreptului comun urmată apoi de acţiunea în rectificarea cărţi funciare, în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. T.G. S.A. solicitând: casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanţe şi respingerea plângerii.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.6, 7, 9, Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate s-a arătat că instanţa de apel, nu a cercetat fondul cauzei aspecte ce rezultă din redarea sumară a considerentelor hotărârii.
Pe de altă parte s-a mai arătat prin memoriul de recurs, că potrivit art. 336 alin. 3 Cod procedură civilă recursul împotriva încheierii pronunţate în materie necontencioasă poate fi făcut de orice persoană interesată chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii.
În fine, recurenta a mai arătat că instanţele au acordat ceea ce nu s-a cerut respectiv intabularea cotei de teren în coproprietate cu o altă societate comercială.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază că recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea nr. 20209 din 20.04.2006 intimata SC T. SA a solicitat îndreptarea erorii materiale din Cartea Funciară nr. 7240 Tg. Mureş în sensul înscrierii cotei de 1/5 parte asupra terenului aferent imobilului situat în Tg. Mureş, str. Depozitelor.
O.C.P.I. Mureş a respins această cerere prin Încheierea nr. 20209 din 20.04.2006.
Prin plângerea formulată în temeiul art. 33 şi următoarele şi art.50 din Legea 7/1996, petiţionara a solicitat instanţei admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Pentru a clarifica obiectul cererii instanţa de fond a pus în vedere petiţionarei la termenul de judecată din 25.10.2006 să precizeze dacă înţelege să solicite rectificarea înscrierilor de carte funciară şi cu cine doreşte să se judece.
Prin înscrisul aflat la fila 58 dosar fond petiţionara a solicitat introducerea în cauză a unui singur coproprietar, respectiv S.C. G. C. S.R.L. solicitând radierea înscrierii S.C. G.C. S.R.L. care apare înscris ca proprietar şi asupra cotei de 1/5 afirmativ proprietatea petentei.
În limitele astfel stabilite de petentă instanţa de fond avea obligaţia, potrivit art. 129 alin.6 Cod procedură civilă să se pronunţe.
Cu toate acestea prima instanţă, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. G.C. S.R.L., a admis plângerea.
Apreciind doar teoretic asupra caracterului necontencios al procedurii instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care stabileşte un drept potrivnic faţă de un terţ respectiv, reduce cota de proprietate a acestuia.
Din aceste sumare considerente rezultă că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este vădit nelegală.
Decizia instanţei de apel este nelegală prin prisma dispoziţiilor art.304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Curtea reţine, din considerentele deciziei pronunţate în apel, că instanţa a apreciat procedura desfăşurată la fond ca fiind una contencioasă şi ca atare apelul declarat de o persoană ce nu are calitatea de parte în proces este inadmisibil.
Acest raţionament al instanţei de apel este greşit întrucât potrivit dispozitivului hotărârii atacate instanţa e fond s-a pronunţat faţă de societatea apelantă aceasta dobândind, de la momentul pronunţării, calitatea de „parte” în proces, în sensul legitimării sale în căile ordinare sau extraordinare de atac. Inopozabilitatea hotărârii judecătoreşti nu este un argument raţional întrucât recurenta nu poate invoca nelegala citare decât în căile de atac, de exerciţiul cărora trebuie să se bucure având în vedere modalitatea în care dreptul său de proprietate a fost afectat.
Calea dreptului comun pentru apărarea dreptului de proprietate, respectiv o acţiune separată a recurentei, sugerată în considerentele deciziei din apel, nu este posibilă în condiţiile în care hotărârea instanţei de fond devine irevocabilă.
Pentru aceste argumente, Curtea apreciază că instanţa de apel trebuia să constate incidenţa dispoziţiilor art. 297 Cod procedură civilă, să desfiinţeze hotărârea primei instanţe şi să trimită cauza spre rejudecare.
Văzând astfel incidenţa în cauză a prevederilor art. 304 pct. 7 şi 9 coroborat cu dispoziţiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea va casa integral atât decizia cât şi sentinţa atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În rejudecare instanţa va proceda în conformitate cu art.129 Cod procedură civilă, va lămuri obiectul cererii, va stabili caracterul acesteia cu respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil urmând a analiza temeinicia pretenţiei numai în raport cu solicitările petentei şi în contradictoriu cu părţile indicate de aceasta.
