Secţia civilă – Decizia civilă nr. 44/28 ianuarie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 3078/3.03.2010, pronunţată de Judecătoria Sibiu, s-a respins plângerea împotriva încheierii CF 58802/31.12.2009, plângere formulată de petentul P.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin plângerea împotriva încheierii CF 58802/31.12.2009, înregistrată de Judecătoria Sibiu la data de 19.01.2010, sub dosar nr. 619/306/2010, petentul P.I. a solicitat să se admită plângerea formulată, să se desfiinţeze încheierea atacată şi să se dispună obligarea registratorului de proprietate la înscrierea în C.F. Sibiu (colectivă) nr. 4248, top. 4186/2/2, devenită prin conversie CF. Sibiu, nr. l06011, a cotei de 1/4 drept de proprietate, asupra întregului teren de 983 mp., cotă dobândită prin cumpărare, cu efectuarea menţiunilor subsecvente în CF Sibiu Individuală nr. 19.299 top. 4186/2/2/1, sub A+3, precum şi în C.F. Sibiu Individuală nr. 19.298 top. 4186/2I2/1I, sub A+3.
Prin cererea de înscriere ce formează obiectul dosarului 58802/3.12.2009 petentul a solicitat întabularea în CF 19299 Sibiu nr. top. 4186/2/2/I, în temeiul hotărârii judecătoreşti nr. 2508/22.04.2003 a Judecătoriei Sibiu, certificatului de atestare fiscală, contractului de vânzare – cumpărare (filele 17 – 28 dosar).
Asistentul registrator, printr-un referat existent la fila 15 dosarul de fond, pune concluzii de respingere a cererii, întrucât sentinţa civilă nr. 2508/2003 a Judecătoriei Sibiu s-a întabulat în CF 19299 Sibiu, prin încheierea nr. 21888/2005.
În baza referatului nr. 2105/2009, petentul, oral, şi-a precizat cererea, în sensul că solicită întabularea în CF 106011 (provenită din conversia de pe hârtie a CF colectiv 4248) UAT Sibiu, nr. top. 4186/2/2 a dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 1/4 părţi din terenul aferent apartamentului I în baza sentinţei civile nr. 2508/2003 dată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 321/R/2001.
Prin încheierea de CF nr. 58802/31.12.2009, OCPI Sibiu a dispus respingerea cererii întrucât încheierile nr. 2708/1991, nr. 3208/1998, nr. 6963/1998 nu au fost operate în CF colectivă, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 din Legea nr.7/1996 republicată.
Instanţa de fond a apreciat că în mod corect s-a respins cererea, întrucât într-adevăr, încheierile nr. 2708/1991, nr. 3202/1998, nr. 6963/1998, prin care se înscriu P.V., P.L., P.D., P.I., P.P. nu au fost operate în CF colectivă 4248 Sibiu şi se aplică art. 23 din Legea nr.7/1996. Prin plângerea de CF se pot adresa controlului judecătoresc cerinţe legate de procedura înscrierii în CF în raport de cererea formulată, însă nu se pot adăuga capete noi de cerere faţă de cele din cadrul procedurii necontencioase (precum efectuare menţiuni în CF Sibiu Individuală nr. 19.298 top. 4186/2I2/1I, sub A+3), adică nu putem schimba un cadru deja prestabilit cu noi probleme care nu fuseseră evocate în cadrul primar.
Instanţa a mai reţinut că OCPI Sibiu nu putea soluţiona lămuririle referitoare la întabularea în CF 106011 UAT Sibiu, nr. top. 4186/2/2 a dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 1/4 părţi din terenul aferent apartamentului I în baza sentinţei civile nr. 2508/2003 dată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 321/R/2001 în lipsa unei cereri scrise, căci registratorul poate analiza şi soluţiona doar cereri scrise, nu şi cereri orale, şi se puteau lua în considerare doar lămuriri scrise, nu şi orale.
Apoi cel îndreptăţit trebuia să dovedească prin înscrisuri originale întreg şirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile, ceea ce în speţă nu s-a realizat.
În raport de cele expuse s-a menţinut încheierea de CF menţionată, în baza art. 50 din Legea nr.7/1996.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul.
Prin decizia civilă nr. 381/2010 Tribunalul Sibiu a respins apelul declarat de petentul PI împotriva sentinţei civile nr. 3078/30.03.2010 pronunţată de Judecătoria Sibiu, pe care a păstrat-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă.
În expunerea criticilor se arată în esenţă că instanţa de apel simulează o analiză a fondului fără a da răspuns motivelor de apel aducând astfel critici străine de natura pricinii. Cu referire la fondul cauzei, după expunerea pe larg a stării de fapt, apelantul susţine că soluţia de respingere a plângerii este evident nelegală, fiind un refuz de soluţionare a fondului plângerii, ignorând mersul operaţiunilor de înscriere în CF. Registratorul de proprietate nelegal a respins cererea fără să observe că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 23 din Legea nr.7/1996, înstrăinările succesive fiind înscrise în cărţile funciare individuale, fiind omisă complet operarea în foaia colectivă a menţiunilor relative la modificarea cotelor de proprietate care formează indiviziunea.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Petentul recurent a investit instanţa de judecată cu o plângere împotriva încheierii de carte funciară nr. 58802/31.11.2002 prin care a fost respinsă cererea de înscriere, întemeiată pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr.7/1996.
În mod corect, plângerea astfel cum a fost formulată a fost respinsă de către instanţa de fond, iar decizia atacată, întrucât a menţinut această soluţie, este legală.
E de necontestat că procedura înscrierii în cartea funciară reglementată de Cap. II în Legea nr.7/1996 respectiv Cap. 3 din Ordinul nr. 633/2006 are caracter necontencios întrucât nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic faţă de alt subiect de drept.
Astfel, dispoziţiile art. 48 şi urm. din Legea nr.7/1996 sunt fără echivoc în sensul că registratorul de carte funciară are obligaţia doar la a verifica existenţa condiţiilor de formă ale titlului.
Este adevărat că şi procedura plângerii împotriva încheierii de respingere întemeiată pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr.7/1996 este tot o procedură necontencioasă, sens în care şi practica judecătorească este covârşitor majoritară.
Fiind o procedură necontencioasă, procedura plângerii se judecă fără titularul acţiunii funciare.
Însă trebuie să se facă diferenţa între procedura rectificării cărţii funciare şi plângerea împotriva încheierilor de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară.
Procedura plângerii împotriva refuzului de înscriere în cartea funciară este necontencioasă, iar acţiunea în rectificare are caracter şi se soluţionează în contradictoriu cu titularul dreptului înscris în cartea funciară.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident niciunul din motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul.
