Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Slobozia la data de XXX, sub nr. unic de dosar XXX, reclamanta S.C. PIAR S.R.L. a chemat în judecata pe pârâta S.C. S.C. PT S.R.L. S.R.L., solicitând instantei ca, prin hotarârea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 19…. lei.
În motivarea actiunii, reclamanta arata ca între parti a fost încheiat Contractul de reparatii nr.20…, în baza caruia s-a emis la data de ….2007 factura fiscala nr. 71…, scadenta la data de ….2007, în suma de 19…. lei, acceptata de pârâta, dar neachitata pâna în prezent, motivând ca aceasta suma trebuia suportata de S.C. GA S.A., care însa a refuzat-o la plata întrucât la data producerii incidentului asiguratul carnetul suspendat, ceea ce duce la decaderea din drepturile de despagubire. Mai arata ca suma din factura mentionata a fost notificata si necontestata de pârâta.
În drept, reclamanta invoca dispozitiile art. 969, art. 1591 si urmatoarele Cod civil, iar în dovedire solicita administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza contabila.
Reclamanta a depus, în copie, urmatoarele înscrisuri: dosar de dauna nr. 27… (f. 9 – 22), factura fiscala nr. 71… din ….2007 (f. 77 – 80), Contractul de reparatii nr.20… (f. 81 – 83), Certificat de garantie piese si/sau manopera auto (f. 84), deviz estimativ lucrari (f. 85 – 88).
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 1…. lei taxa judiciara de timbru si cu … lei timbru judiciar (f. 36).
Pârâta depus întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.
În motivarea exceptiei, arata ca factura fiscala nr. 71… din ….2007 nu i-a fost comunicata niciodata, fiind adresata lui S.C. GA S.A. De asemenea, mai arata ca, din înscrisurile depuse de reclamanta la dosar, nu rezulta ca a semnat cu aceasta pretinsul Contract de reparatii nr.20…. Mai arata ca reclamanta formuleaza pretentii de natura comerciala, iar în drept îsi întemeiaza cererea pe dispozitii din Codul civil, solicitând, prin intermediul instantei, sa-si califice actiunea, caci în functia de aceasta vor fi de dezbatut aspecte ce presupun competenta teritoriala a judecatoriei Slobozia, precum si de ordin procedural, respectiv neîndeplinirea de catre reclamanta a procedurii concilierii directe, prevazute la art. 7201 Cod procedura civila.
Pe fondul cauzei, arata ca factura fiscala mentionata nu a fost semnata de pârâta, reclamanta necomunicând si nenotificând pârâta despre aceasta factura. De asemenea, mai arata ca nu exista niciun contract semnat între parti, proces verbal de sau un alt înscris care sa ateste ca masina a fost ridicata si reparata de creditoare. Totodata, creanta nu este certa, lichida si exigibila. În sfârsit, mai arata ca dosarul de dauna a fost deschis la data de 9.05.2007 si închis la data de 5.12.2007, iar facturile si devizul sunt emise în luna iunie, urmând a fi platite de societatea asiguratoare, S.C. GA S.A. Refuzul acestei societati de a achita a fost adus la cunostinta acestuia dupa emiterea facturilor si dupa efectuarea reparatiilor, asiguratul fiind astfel privat de dreptul de a le contesta si de dreptul de a decide asupra bunului sau.
În drept, pârâta invoca dispozitiile art. 115 si urmatoarele, art.7201 Cod procedura civila, iar în dovedire solicita administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza contabila.
Pârâta a depus, în copie, Sentinta civila nr. 9250 din 5.05.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 23098/299/2009 (f. 31 – 33).
La data de 16.11.2010, reclamanta a depus raspuns la întâmpinare (f. 47 – 49), prin care, referindu-se la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, arata ca raportul comercial s-a nascut între reclamanta si pârâta, între reclamanta si S.C. GA S.A. nefiind nici un astfel de raport, aceasta din urma fiind un tert în contractul de asigurare. Faptul ca pe factura fiscala exista mentiunea ca plata se va efectua de catre S.C. GA S.A., nu are relevanta, întrucât aceasta procedura era menita a usura efectuarea platii, însa, în cazul în care aceasta refuza efectuarea platii, reclamanta nu se poate îndrepta decât numai împotriva pârâtei, împreuna cu care are încheiat un contract, iar nu împotriva societatii de asigurari, fata de care reclamanta este un tert. În ceea ce priveste lipsa procedurii prealabile a concilierii directe, reclamanta arata ca, anterior formularii prezentei cereri, prin Sentinta civila nr. 9250 din 5.05.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 23098/299/2009, a fost solutionata o cerere de emitere a unei somatii de plata, cu citarea si participarea debitoarei pârâte, care a fost respinsa. Mai arata ca procedura somatiei de plata corespunde finalitatii pentru care au fost edictate dispozitiile art. 7201 Cod procedura civila si ca o noua conciliere ar fi fost superflua si lipsita de orice finalitate practica, întrucât pozitia debitoarei era foarte clara –nerecunoasterea debitului.
La termenul de judecata din data de 16.11.2010 (f. 61), instanta a pus în dezbaterea partilor exceptia lipsei calitati procesuale pasive invocata de pârâta si, fiind necesara administrarea acelorasi probe pentru a o solutiona, a dispus unirea exceptiei cu fondul cauzei. La acelasi termen de judecata, în temeiul dispozitiilor art. 167 alin. 1 Cod procedura civila, instanta a încuviintat pentru ambele parti proba cu înscrisuri, interogatoriu si proba cu expertiza contabila a carei administrare a fost prorogata ulterior administrarii primelor doua probe mentionate.
La data de 6.12.2010 (f. 64), pârâta a solicitat introducerea în cauza a S.C. GA S.A., iar la termenul de judecata din data de 9.02.2011 (f. 110), instanta a dispus introducerea în cauza a acesteia în calitate de intervenienta.
La termenul de judecata de astazi, 6.04.2011, în temeiul dispozitiilor art. 137 alin.1 Cod procedura civila, instanta a pus în discutie exceptia prematuritatii introducerii cererii în raport de dispozitiile art. 7201 Cod procedura civila si a ramas în pronuntare pe aceasta exceptie.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Între parti s-au derulat relatii comerciale învederate în Contractul de reparatii nr.20… (f. 81 – 83) si factura fiscala nr. 71… din ….2007 (f. 77 – 80), în valoare de 19…. lei.
În temeiul art. 137 alin 1 Cod procedura civila, instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecinta, instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei prematuritatii introducerii cererii în raport de dispozitiile art.720 ind.1 Cod procedura civila
Potrivit art. 7201 alin.(1) Cod procedura civila ”În procesele si cererile în materie comerciala evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, reclamantul va încerca solutionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directa.”.
Astfel, redactarea imperativa a dispozitiilor cuprinse în art. 7201 Cod procedura civila determina considerarea ca obligatorie a procedurii de conciliere, dispozitiile referitoare la procedura medierii fiind introduse prin Legea nr. 202/2010, ulterior formularii cererii de chemare în judecata.
În cauza, instanta constata ca reclamanta nu a procedat la efectuarea procedurii prealabile a concilierii cu partea adversa, în conditiile dispozitiilor art. 7201 alin. 2 Cod procedura civila si cu respectarea termenului de 15 zile prevazut la art. 7201 alin. 3 Cod procedura civila.
Importanta si, implicit, obligativitatea concilierii directe decurg si din ratiunea adoptarii acesteia învederata în Nota de fundamentare la O.U.G. nr. 138/2000, conform careia „Aceasta procedura prevede încercarea concilierii partilor înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, în scopul unei solutionari pe cale amiabila a litigiului, iar pe parcursul procesului se asigura judecarea cu maximum de rapiditate, dat fiind faptul ca procedura în justitie prevede, între altele, desfasurarea în continuare a procesului, dupa prima zi de înfatisare, cu termene scurte, date în cunostinta partilor.”. Nota de fundamentare la O.U.G. nr. 138/2000 (act normativ prin care au fost introduse în Codul de procedura civila dispozitiile art. 7201 – 72010) a fost publicata pe paginile INTERNET – http://www.cdep.ro/proiecte/2004/400/10/9/nf419.pdf, în conformitate cu dispozitiile art. 32 alin. 5 teza I din Legea nr. 24/2000 („Expunerile de motive la legi si notele de fundamentare la ordonante si hotarâri ale Guvernului, elaborate de initiator, se publica împreuna cu actul normativ în cauza în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau se prezinta pe Internet de catre autoritatea emitenta.”). Curtea Constitutionala, consecventa acestei ratiuni constata, prin Decizia nr. 361 din 2 mai 2006 (Decizia 361/2006), ca „prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmarit sa transpuna în practica principiul celeritatii solutionarii litigiilor dintre parti – mai pregnant in materie comerciala – si sa degreveze activitatea instantelor de judecata. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedura extrajudiciara care sa ofere partilor posibilitatea de a se întelege asupra eventualelor pretentii ale reclamantului, fara implicarea autoritatii judecatoresti competente. Fata de aceste ratiuni majore, conditionarea sesizarii instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnica nu poate fi calificata ca o îngradire a accesului liber la justitie, în acceptiunea prohibita de prevederile constitutionale de referinta, atâta vreme cât partea interesata poate sesiza instanta judecatoreasca cu cererea de chemare în judecata.”.
În aceste conditii, instanta considera ca, prin procedura somatiei de plata realizata prin Sentinta civila nr. 9250 din 5.05.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 23098/299/2009, reclamanta nu poate pretinde ca s-a facut dovada realizarii procedurii prealabile a concilierii directe, întrucât nu poate fi asimilata aceasta procedura cu cea a somatiei de plata. Astfel, principalul scop al procedurii concilierii prealabile, acela pe care însasi denumirea îl califica, respectiv „solutionarea pe cale amiabila a litigiului”, nu a fost respectat în cauza, întrucât nu s-ar putea sustine ca procedura somatiei de plata reprezinta o cale amiabila de solutionare a litigiului între parti. Solutionarea pe cale amiabila a litigiilor existente între parti reprezinta un principiu de baza urmarit de legiuitor în adoptarea normelor procedurale si aplicat în mod consecvent în practica instantelor de judecata, dreptul comun în materie reprezentându-l dispozitiile art. 131 alin. 1 Cod procedura civila („În tot cursul procesului, judecatorul va încerca împacarea partilor, dându-le îndrumarile necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate. Dispozitiile art. 132^1 alin. 2 sunt aplicabile.”). Somatia de plata este o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, de solutionare a cererilor de obligare a debitorului la plata unei sume de bani, în masura în care sunt îndeplinite anumite conditii, si prin intermediul careia se poate ajunge la stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, prezentând, asadar, caracterele juridice ale unei proceduri contencioase solutionate prin intermediul instantelor de judecata, care nu poate fi, deci, asimilat cu procedura concilierii directe, procedura prin excelenta amiabila realizata doar între parti si prin acordul acestora. În plus, daca s-ar conchide ca cele doua proceduri, prin finalitate, sunt asimilabile, s-ar crea posibilitatea ca, în cauzele comerciale, creditorii sa opteze pentru procedura somatiei de plata, cu atât mai mult cu cât în astfel de cereri nu este necesara parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe, eludându-se astfel dispozitiile obligatorii prevazute la art. 7201 Cod procedura civila, ceea ce este, de buna seama, inadmisibil.
În sfârsit, instanta observa ca adoptarea dispozitiilor art. 7201 – 72010 Cod procedura civila, a avut ca scop si acela de a „degreva activitatea instantelor de judecata”, or, acest scop nu numai ca nu a fost realizat, ci dimpotriva, în cauza, reclamanta a initiat-o si pe cea înregistrata pe rolul Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu nr. 23098/299/2009.
În concluzie, având în vedere cele învederate, precum si ca dispozitiile art. 7201 Cod procedura civila coroborate cu cele ale art. 109 alin. 2 Cod procedura civila („Sesizarea instantei se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata.”), contin o norma imperativa si nu permit o interpretare extinctiva cu privire la caracterul obligatoriu al concilierii, instanta apreciaza întemeiata exceptia, urmând sa o admita cu consecinta respingerii cererii reclamantei ca prematur introdusa.
