Dacă bunul asupra căruia există un drept de proprietate comună a fost înstrăinat fără acordul unuia dintre coproprietari, actul de vânzare este supus unei condiţii rezolutorii, iar existenţa sa depinde de rezultatul partajului.
Actul de vânzare încheiat cu un terţ de către un singur coproprietar este valabil dacă bunul în litigiu a fost atribuit coproprietarului ce a dispus de el, deoarece, contractul s-a consolidat, cu efect retroactiv, de la data încheierii sale, în baza ficţiunii juridice constând în caracterul declarativ al partajului, care prezumă că bunul a aparţinut, chiar de la dobândirea lui, în mod exclusiv, coproprietarului căruia i-a fost atribuit.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1.204/25.09.1997
Prin sentinţa civilă nr. 327 din 20.01.1994, Judecătoria Alexandria a admis acţiunea formulată de reclamanta C. M. împotriva pârâţilor C. M. M. şi M. A., şi a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi, având ca obiect apartamentul nr. 26, din str. Dunării, cu motivarea că pârâtul C. M. M. a vândut imobilul în litigiu, fără a avea consimţământul soţiei sale, C. M., iar bunul, fiind dobândit în timpul căsătoriei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. 2 din Codul familiei.
Tribunalul Teleorman a admis apelul formulat de pârâtul M. A. împotriva acestei hotărâri şi, prin decizia nr. 2.338 din 24.12.1996, a schimbat sentinţa, în totalitate, şi a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Instanţa de apel a motivat că prin decizia civilă nr. 2.339/24.12.1996, pronunţată de acelaşi tribunal, apartamentul a fost atribuit, în urma partajării bunurilor comune, pârâtului C. M. M., şi, în această situaţie, nu se mai impune anularea contractului de vânzare-cumpărare.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta – intimată C. M., susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, făcându-se referire la dispoziţiile art. 35 alin. 2 din Codul familiei, care interzic înstrăinarea sau grevarea unui bun comun fără consimţământul celuilalt soţ.
Recursul nu este fondat.
Prin decizia civilă nr. 2.339 din 24.12.1996, pronunţată de Tribunalul Teleorman, definitivă şi irevocabilă, prin respingerea recursului, potrivit deciziei civile nr. 1.062/4.06.1997 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IH-a civilă, în urma partajului bunurilor comune ale soţilor C.M. şi C.M.M., apartamentul în litigiu, asupra căruia soţii aveau un drept de proprietate comună, a fost atribuit pârâtului C.M.M., în deplină proprietate şi posesie. Deşi imobilul a fost vândut cu încălcarea dispoziţiilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, anularea actului nu mai este posibilă.
Astfel, din dispoziţiile art. 786 rezultă că, în urma partajului, coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul este prezumat că a fost proprietar exclusiv de la data dobândirii acestui bun, iar vânzarea «efectuată de el anterior partajului se consolidează cu efect retroactiv. în speţă, bunul a căzut în lotul pârâtului C. M. M., respectiv în lotul vânzătorului şi, ca urmare a efectului declarativ al partajului, acesta este considerat că a fost proprietar exclusiv de la data dobândirii bunului şi, deci, este valabilă vânzarea.
Faţă de aceste considerente, constatând legalitatea deciziei tribunalului, recursul va fi respins, ca nefondat.
